Contestație act administrativ fiscal. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 94/2010
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier: -a
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, împotriva sentinței civile nr. 142 CF din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice PNe ste declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/2997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, și având în vedere că atât recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice P N, cât și intimatul-reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 142/CF din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și s-a dmis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P N, în sensul că a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice P N să restituie reclamantului suma de 5.728 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme la prima înmatriculare, actualizată cu dobânda fiscală,conform art. 124 alin. 2 și art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, până la plata efectivă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
_____getCommentsNew(12135,0);____ Reclamantul a achitat in contul Trezoreriei N suma de 5.728 lei la data de 11.07.2007 reprezentând taxă de înmatriculare pentru un autoturism second-hand achiziționat în anul 2007.
Utilizator
Comentariu
Reclamantul a invocat în cauză incidența art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care stipulează că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Instanța a constatat că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Pârâta a înțeles să se apere invocând faptul că taxa auto se datorează în baza art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 și se aplică tuturor autoturismelor produse în România sau în altă parte la prima înmatriculare în România.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este evident că taxa auto ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin. 1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente.
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hot Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art. 90 alin. 1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja in România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța a apreciat că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 alin. 2, conform cărora: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în alin. 4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Întrucât, în speța de față, tribunalul a constatat că suma plătită de către reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală coroborat cu art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală cu începere de la expirarea termenului de 45 zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului de restituire a taxei.
Față de considerentele ce preced, instanța a apreciat întemeiată cererea formulată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice P N, astfel încât a admis-
În ce privește excepția invocată de către Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice N,de lipsă a calității procesuale pasive, aceasta a fost admisă,considerându-se că raportul juridic dedus judecății este legat între plătitorul taxei de primă înmatriculare și organul fiscal ce a pretins și încasat taxa și s-a pronunțat asupra cererii de restituire a acesteia în prealabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice P N, care a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
- În mod greșit s-a admis acțiunea reclamantului, prin soluția dată fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituția României. Concret, actul normativ ce reglementează taxa de primă înmatriculare este Legea nr. 571/2003, respectiv art. 2141- 2143, texte ce nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii.
Această reglementare, în opinia recurentei, nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, taxa fiind aplicată tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
- În ce privește obligația de plată a dobânzii fiscale, recurenta susține că dobânda se calculează potrivit dispozițiilor art. 124 alin. (2), coroborate cu art. 70 din nr.OG 92/2003, numai în cazul în care cererea de restituire nu a fost soluționată în termen de 45 de zile.
- În subsidiar, recurenta solicită a fi avută în vedere dobânda legală, reglementată de nr.OG 9/2000, considerând că aceasta nu poate fi acordată decât începând cu data la care s-a solicitat restituirea taxei.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct.( 9) Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa specială, denumită "taxă de primă înmatriculare" este prevăzută de dispozițiile art. 2141, 2142și 2143din Legea nr. 571/2003, introduse prin Legea nr. 343/2006, modificată prin nr.OUG 110/2006, fiind stabilită în sarcina proprietarilor de mașini "cu ocazia primei înmatriculări în România".
Pe de altă parte, art. 90 din Tratatul ce instituie Comunitatea Europeană, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării libertății de circulație a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, regula prevăzută fiind că toate statele membre trebuie să se abțină în a institui, respectiv - sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor comunitare (art. 90 din Tratat), să aplice procedurile naționale de așa manieră, încât drepturile prevăzute în Tratat să fie efectiv și pe deplin protejate.
E s-a pronunțat, în cauza "Ndasdi și " în sensul că o taxă de înmatriculare impusă autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru - este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second-hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
În ce privește dobânda acordată de instanța de fond la suma de restituit, curtea constată că, fiind în discuție o creanță fiscală, dobânda a fost stabilită legal, în conformitate cu reglementările din nr.OG 92/2003 - art. 124 alin. (2) și art. 70 alin. (1). Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că dobânda fiscală se datorează începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii prin care contribuabilul solicită restituirea sumei.
În atare condiții, criticile recurentei-pârâte pe acest aspect sunt total neavenite, întrucât instanța de fond a stabilit dobânda fiscală chiar în sensul celor susținute de recurentă și cu respectarea dispozițiilor legale precitate.
Curtea urmează să înlăture și susținerile recurentei-pârâte privind dobânda legală, prevăzută de nr.OG 9/2000, având în vedere că în materie fiscală prevalează dispozițiile nr.OG 92/2003, care au caracter special și au fost corect aplicate, după cum s-a expus anterior.
Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile recurentei, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, cu sediul în P N,- bis. județul N, împotriva sentinței civile nr. 142 CF din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în P N,-, -. B,. 8,. 69, județul N și intimatul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, -a |
Red.
Red. - - 10.02.2010
Tehnored. - ex. 5
15.02.2010
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
