Contestație act administrativ fiscal. Decizia 974/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 974
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre pronunțare recursurile declarate de recurenta-contestatoare și recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII, împotriva sentinței civile nr. 47/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 23.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2365/2008 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanta L a chemat în judecată - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și, contestând raportul de inspecție fiscală nr. 1001/2008, decizia de impunere nr. 114/2008, titlul executoriu aferent dosarului de executare nr. 659/2008 și decizia nr. 284/2008 - punctele 2 - 4.
S-a solicitat anularea parțială a actelor fiscale pentru suma de 109.364 lei, suspendarea executării silite a titlului executoriu nr. 659/01 iulie 2008, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 47/CF/05 martie 2009 a fost admisă în parte contestația, dispunându-se anularea parțială a deciziei nr. 284/11 iulie 2008 emisă de (punctul 2) cu privire la obligația de plată a sumei de 2.940 lei, reprezentând A și majorări de întârziere aferente.
Argumentele folosite de prima instanță au fost următoarele:
În perioada 17.04.2008 - 13.05.2008 s-a desfășurat inspecția fiscală la sediul societății stabilindu-se ca obligații suplimentare față de bugetul statului: suma de 2940 lei reprezentând A, ca urmare a neacceptării la deducere a unui număr de 4 facturi fiscale, emise în perioada controlată, deoarece înregistrarea acestora în contabilitate s-a făcut pe baza unor copii și suma de 106.424 lei reprezentând vărsăminte la bugetul statutului din partea persoanelor juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate. S-a reținut faptul că societatea nu a făcut dovada solicitării trimestriale la agențiile județene de ocupare a forței de muncă a repartizării de persoane cu handicap calificate în meseriile respective în perioada 01.01.2005 - 01.12.2006.
În baza acestui raport s-a emis decizia de impunere 114/2008; în urma comunicării acestuia s-a formulat contestație administrativă ce a fost admisă parțial.
1) S-a reținut că potrivit G 102/1999 în vigoare până la data de 21.12.2006:
(1) Agenții economici care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 25 de funcții contractuale, au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, respectiv din numărul de funcții contractuale prevăzute în statul de funcții - obligație a cărei nerespectare conducea la obligația stipulată în articolul următor:
(1) Agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care nu respectă prevederile art. 42 alin. (1) au obligația de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
(2) Sunt exceptați de la plata obligatorie prevăzută la alin. (1) agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, respectiv a municipiului B, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
În speță societatea nu a contestat lipsa unei solicitări regulate de repartizare persoane cu handicap, primele demersuri în acest sens fiind în timpul controlului; faptul că nu au existat în evidența agenției asemenea persoane nu reprezintă decât una din cerințele prevăzute de textul legal, ce stipulează excepția de la plata vărsămintelor; aceasta funcționează în prezența cumulativă a celor 2 condiții mai sus menționate; ca urmare lipsa de interes societății trebuie " sancționată " în sensul obligării la plata sumelor stabilite de către intimată.
S-a reținut, de asemenea că societatea datorează vărsăminte pentru persoane cu handicap neîncadrate calculate și pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2008 - perioadă ce intră sub incidența L 448/2006 potrivit căreia:
"Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați".
(3) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligații:
a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;
b) să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condițiile prevăzute la lit. a).
Conform G 268/2007:
"Salariul de bază minim brut pe țară prevăzut la art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea 448/2007 este salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna pentru care se plătește suma datorată bugetului de stat în cazul neangajării persoanelor cu handicap.
În sensul art. 77 alin. (3) lit. b) din lege, achiziționarea produselor sau serviciilor de la unitățile protejate se realizează lunar în baza unui contract, însoțit de factură și de dovada plății".
Societatea contestatoare nu a probat opțiunea permisă de către legiuitor, argumentele aduse în justificarea acestei pasivități constând în interpretări de o manieră personală a normelor legale care nu sânt de natură de aoe xonera de executarea obligațiilor menționate. În ceea ce privește aplicarea principiului nediscriminării reține Decizia nr. 997/2008 a Curții constituționale: dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării competența ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. astfel că instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința excluderii unui contribuabil de plata unor obligații fiscale stabilite prin acte normative în vigoare.
Pentru aceste motive apreciază ca neîntemeiate obiecțiunile contestatoarei cu privire la neegalitatea stabilirii în sarcina sa a obligațiilor fiscale constând în vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap.
2) În ceea ce privește argumentele aduse cu privire la nelegala nerecunoașterea de către intimată a dreptului de deducere a TVA -ului, instanța le-a apreciat ca întemeiate;
Potrivit G 44/2004: 51 Justificarea deducerii taxei pe valoarea adăugată se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 145 alin. (8) din Codul fiscal. În cazuri excepționale de pierdere, sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului de justificare, deducerea poate fi justificată cu documentul reconstituit potrivit legii. Această situației conduce la verificare respectării dispozițiilor P 1850/2004 referitoare la reconstituirea documentelor justificative și contabile pierdute, sustrase sau distruse. Astfel se prevede că: în cazul în care documentul dispărut a fost emis de altă unitate - precum în speța de față - reconstituirea se va face de unitatea emitentă, prin realizarea unei copii de pe documentul existent la unitatea emitentă. În acest caz, unitatea emitentă va trimite unității solicitatoare, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit.
Cele 4 facturi prezentate de către societate - -/2005; -/2006; -/2006 și -/2006 sunt copii xerox pe care furnizorii (cu care a avut relații comerciale), au pus ștampila în original împreună cu mențiunea conform cu originalul și sunt înregistrate în contabilitate. În consecință instanța apreciază că aceste cheltuieli efectuate de către contestatoare și înregistrate în contabilitate pe baza celor 4 facturi sunt deductibile fiscal.
Împotriva sus-menționate hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, astfel:
Reclamanta L a criticat sentința pentru următoarele motive:
1. instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 42 - 43 din nr.OUG 102/1999, cerința legii, de a solicita trimestrial relații de ofertă de muncă în domeniu pentru persoane cu handicap de la. are un caracter pur formal.
2. scopul legii este acela de asigura partajarea drepturilor și intereselor persoanelor cu handicap, iar nu de asigura executarea unei cerințe cu număr formal.
3. în compunerea debitului de 109.364 lei intră și suma de 18.964 lei, reprezentând același fond pentru persoane cu handicap și majorări de întârziere, iar executarea acestora în baza Legii nr. 448/2006 este nelegală, întrucât în normele de aplicare aprobate prin nr.HG 268/2007 s-a stipulat că vor fi emise instrucțiuni de aplicare, însă, acestea nu au apărut până în prezent.
Dispozițiile Legii nr. 448/2006 încalcă principiul certitudinii impunerii fiscale prin elaborarea unor norme juridice neclare care conduc la interpretări arbitrare.
II. N, în nume propriu și pentru pentru Contribuabili Mijlocii N au criticat soluția în ceea ce privește impunerea fiscală suplimentară în sumă de 2.940 lei compusă din: 1.686 lei derivând din neacceptarea la deducerea înscrisă în patru facturi emise de mai mulți furnizori, neprezentate în original și nereconstituite în condițiile legii, precum și a accesoriilor în sumă de 1.254 lei, la data controlului.
Astfel, s-a susținut că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 145 al. 8 lit. a) din Legea nr. 571/2003, forma în vigoare în anii 2005, 2006, a dispozițiilor pct. 5 al. l din nr.HG 44/2004, precum și a prevederilor nr. 1856/2004 - anexa 1, lit. E, pct. 27 și pct. 30 - 32.
A arătat recurenta că prevederile legale mai sus enunțate, privind condițiile de deducere a TVA, impun efectuarea acestei operațiuni numai pe bază de factură originală sau reconstituită conform dispozițiilor legale, dar nu pe baza unor copii xerox.
întâmpinare la recursul A, Naa rătat că societatea contestatoare încearcă să inducă confuzia între sursele de finanțare ale fondului special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, instituit prin OUG nr. 102/2000, respectiv între cota de 3 % (ulterior 2 %) aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar și vărsămintele datorate de persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate conform art. 42, pentru care persoana juridică nu a îndeplinit condițiile de exceptare prevăzută la art. 43 (2).
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate prin cele două recursuri, cțt și din oficiu, reține următoarele:
Problema în discuție vizează modul de interpretare a dispozițiilor art. 42 și art. 43 din nr.OUG 102/1999 (în vigoare până la data de 21 decembrie 2006, când a fost abrogată prin Legea nr. 448/2006).
Potrivit dispozițiilor art. 42 al. l, agenții economici care au cel puțin 75 de angajați, au obligația de angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă, în procent de cel puțin 4 % din numărul total de angajați.
Nerespectarea acestei obligații atrage o altă obligație, reglementată de art. 43 alin. 1, constând în aceea de a plăti lunar câtre bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
2 al aceluiași articol exceptă de la plata obligatorie pe agenții economici care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de acceptare a forței de muncă, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
Trebuie avute în vedere, totodată și Instrucțiunile nr- emise de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă privind aplicarea art. 43 alin. 1 din nr.OUG 102/1999, care prin art. 2 reglementează modalitatea în care trebuie realizată solicitarea trimestrială privind repartizarea de persoane cu handicap, iar la art. 5 prevede că solicitarea respectivă se dovedește prin răspunsul scris al
Analiza celor două texte - art. 42 și art. 43 - atrage concluzia că obligația principală a agenților economici, obligația de a face, constă în angaja persoane cu handicap într-un anumit procent.
Neîndeplinirea obligației principale determină plata obligatorie a sumei calculate potrivit art. 43 al. l, cu excepția instituită pentru persoanele juridice care au solicitat M repartizarea de persoane cu handicap și totodată, au făcut dovada că instituția respectivă nu a repartizat astfel de persoane în vederea angajării (cerință introdusă prin Legea nr. 343/2004).
Interpretarea tehnologică a acestor dispoziții relevă faptul că legiuitorul a urmărit, în principal, protejarea dreptului la muncă a persoanelor cu handicap și sancționarea pecuniară a persoanelor care, deși exista posibilitatea de a angaja astfel de persoane, nu le-a angajat.
În condițiile în care posibilitatea de a angaja persoane cu handicap nu exista - astfel cum este situația în cauză, confirmată de N - obligarea la plata sumelor prevăzute de art. 43 din nr.OUG 102/1999 apare ca fiind rezultatul aplicării literei legii, cu ignorarea scopului pentru care norma legală a fost edificată. Din moment ce agenția nu putea să-i repartizeze reclamantei persoane cu handicap în meseriile specifice obiectului de activitate al acesteia obligațiile de plată contestate în cauză se impune a fi considerate nelegale.
De altfel, poate fi considerată și excesivă interpretarea potrivit căreia agentul economic datorează plata contribuției, ca urmare a neîndeplinirii cerinței formale a solicitărilor trimestriale, în condițiile în care atestase faptul că înp erioada supusă controlului nu avea în evidențele sale pentru repartizare persoane cu handicap calificate. O astfel de interpretare excede scopului urmărit în adoptarea legii, acela de a asigura protejarea drepturilor și intereselor persoanelor cu handicap, iar nu cel de asigura executarea unei cerințe cu caracter formal (în acest sens este și decizia nr. 1306/10 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-).
În ceea ce privește debitul calculat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 448/2006, apreciază ca fiind întemeiat motivul trei de recurs formulat de către societate.
Iar, cu privire la recursul DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE vizând impunerea fiscală suplimentară în sumă totală de 2.940 lei, apreciază considerentele formulate de către prima instanță ca fiind judicioase, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge acest recurs ca nefondat.
Așadar, urmărind cele anterior expuse, va admite recursul contestatoarei L și va modifica în parte sentința, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DEC ID
Respinge ca nefondat recursul contencios administrativ - fiscal formulat de recurenta - pârâtă N recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII, împotriva sentinței civile nr. 47/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII P N- Bis și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII P-ța - - nr. 1- 3, Sectorul 1.
Admite recursul contencios administrativ - fiscal declarat de recurenta - contestatoare SC SRL P N,-, județul N împotriva sentinței civile nr. 47/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII P N- Bis și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII P-ța - - nr. 1- 3, Sectorul 1.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că
Admite contestația formulată de SC SRL.
Dispune anularea parțială a raportului de inspecție fiscală nr.1001/19.05.2008 și a deciziei de impunere nr. 114/19.05.2008 pentru suma de 109.364 lei. Dispune anularea parțială a deciziei nr. 284/11.07.2008 emisă de PNp unctele 2 și 4 privind soluționarea contestației SC SRL
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.10.2009.
PREȘEDINTE,
- - JUDECĂTORI,
- - -
-
GREFIER,
Red.
Red.
tehnored. - 7 ex.
27 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
