Contestație la executare. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 46/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1039/ca din 21 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei s-au depus:
-un memoriu, înregistrat la data de 19.01.2009, prin care recurentul formulează o cerere de amânare, precum și cereri, excepții și precizări, la memoriu fiind anexată dovada timbrării recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței și 0,15 lei timbru judiciar (1500 lei vechi);
-întâmpinarea formulată de intimatul, înregistrată la data de 15.01.2009, cu duplicat pentru comunicare;
-adresa nr. 319/16.01.2009, înregistrată la data de 20.01.2009, prin care intimata BRD - GENERALE - Sucursala I solicită să i se comunice motivele de recurs, întrucât a primit doar citația pentru termenul din 26.01.2009.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1039/CA/ 21 noiembrie 2008, Tribunalul Iași și-a declinat, în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare a contestației la executarea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții: Statul Român, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului I, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, Judecătoria Iași, Curtea de APEL IAȘI, Petreu, Tribunalul București, Tribunalul Harghitaș. constatând că obiectul litigiului constă într-o contestație la executarea propriu zisă, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă.
Raportându-se la dispozițiile art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut că orice contestație se introduce la instanța de executare și că, deși nu se arată în mod expres, rezultă că acest prim alineat are în vedere contestația la executare propriu -zisă, în condițiile în care prevederile art. 162 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură fiscală, aplicabile în cazul în care executarea se face de organele de executare fiscală, în speță I și I, fac trimitere tot la instanța de executare, atunci când se formulează contestația la executare propriu -zisă.
Coroborând art. 400 alin. 1 cu art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, prima instanță a concluzionat că litigiul dedus judecății este contestația la executare propriu -zisă și că, într-un asemenea caz, competența de soluționare a contestației aparține întotdeauna judecătoriei în raza căreia se face executarea.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs contestatorul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de restituire a sumelor de bani reținute de I, din conturile sale bancare, că s-a ignorat faptul că executarea silită s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale aplicabil, că s-a încălcat secretul bancar, că nu i-au fost puse la dispoziție înscrisurile pe baza cărora s-a inițiat și s-a realizat executarea silită și că popririle au vizate sume mai mari decât cele care puteau fi urmărite.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că organele fiscale au început executarea silită a veniturilor și disponibilităților bănești ale debitorului -contestator, în baza actelor emise de Administrația Finanțelor Publice I, și că împotriva acestora s-a formulat prezenta contestație, cerere prin care se solicită anularea actelor de executare silită îndeplinite, restituirea sumelor de bani reținute și repararea prejudiciului pretins suferit.
Împrejurarea că executarea silită a veniturilor și disponibilităților bănești ale contestatorului s-a început și s-a realizat în baza unor acte administrativ -fiscale, emise de administrația Finanțelor Publice I, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură fiscală, nu este însă de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, chiar dacă art. 172 alin. 4 Cod procedură fiscală nu arată în mod explicit care este instanța judecătorească la care se introduce contestația.
Chestiunea modului de interpretare a dispozițiilor art. 169 alin. 4 (actualul art. 172 alin. 4 din nr.OG92/2003, republicată) a fost însă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general, prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 733/30.2007, a stabilit că "Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este, potrivit art. 329 alin. 3) Cod procedură civilă, obligatorie pentru instanțele judecătorești, astfel că odată contestată lipsa competenței materiale de a soluționa contestația, introdusă în condițiile art. 399 Cod procedură civilă, tribunalului, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, îi era interzis să mai cerceteze și respectiv să mai soluționeze orice cerere s-ar fi formulat de către părțile aflate în litigiu, fie că ar fi fost vorba de anularea actelor de executare silită îndeplinite, de restituirea sumelor încasate de la contestator sau de repararea prejudiciului pretins suferit de acesta.
Ca atare constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că tribunalului îi este interzis, legalmente, să cerceteze, pe cale incidentă, sau în mod nemijlocit, vreuna din cererile formulate de contestator, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat de contestator, dosarul urmând să fie trimis Judecătoriei Iași, în vederea competentei soluționări a cererilor formulate de contestatorul recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1039/CA/ din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.02.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
