Despăgubire. Decizia 184/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.184
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 476/CA/PI/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul T prin Primar și Consiliul Local T, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța comunică cu reprezentantul reclamantei recurente notele de ședință de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâților la plata sumei de 1.988.118 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de curățenie prestate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 18.03.2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. dosar-, cererea formulată de reclamanta - SRL, prin care a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul T reprezentat prin Primar și Consiliul Local, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 614.000 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în baza Contractului de concesiune nr.867/3/25.06.2003 și a Hotărârii nr. 293/27.06.2006 a Consiliului Local T, începând cu data efectuării acestor servicii și până la data introducerii acțiunii, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere până la data plății efective și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, se arată că prin contractul de concesiune nr. 867/3/25.06.2003, Municipiul T, prin autoritățile publice pârâte, au concesionat reclamantei serviciile funerare în cimitirul din str. - - și din Cimitirul din Calea, în schimbul unei redevențe anuale. Potrivit contractului de concesiune, în schimbul prestării acestor servicii publice, reclamanta încasează contravaloarea serviciilor respective, pe baza tarifelor stabilite de către Consiliul Local T, iar o parte din veniturile realizate reclamanta o cedează autorității publice, sub forma redevenței stabilite prin contractul de concesiune.
La data încheierii contractului de concesiune, părțile nu au luat în calcul decât costurile serviciilor de curățenie a aleilor din interiorul celor două cimitire, fapt ce rezultă din de Sarcini la pct. 4 din Dispozițiile finale, urmând ca autoritățile publice pârâte să găsească soluțiile financiare pentru plata serviciilor prestate de reclamantă pentru asigurarea curățeniei întregii suprafețe, de peste 25 ha, a acestor cimitire.
Reclamanta arată că, deși a prestat serviciile de curățenie începând cu data încheierii contractului de concesiune, respectiv 25.06.2003, nici până în prezent aceste servicii nu le-au fost plătite de Consiliul Local
Mai mult, prin Hotărârea nr. 293/27.06.2006, Consiliul Local a delegat reclamantei paza celor două cimitire, fără a le aloca și fondurile necesare realizării acestui serviciu public. Cu toate acestea, reclamanta a efectuat serviciile de pază, deși nu a primit din partea Consiliului Local nicio plată și nu le-a fost diminuată nici redevența cu contravaloarea acestor servicii, așa cum s-a dispus prin Hotărârea nr. 293/2006.
Reclamanta arată că, potrivit calculelor efectuate, contravaloarea serviciilor de curățenie efectuate este de 240.000 lei, iar contravaloarea serviciilor de pază este de 374.000 lei.
În drept, cererea este întemeiată pe prevederile art. 1073 și 1082 din Codul civil, art. 59 din Codul comercial și clauzele Contractului de concesiune și prevederile Hotărârii nr. 293/27.06.2006 a Consiliului Local
La dosar au fost depuse înscrisuri: contractul de concesiune nr. 867/25.06.2003, Hotărârea nr. 293/27.06.2006 a Consiliului Local T, caietul de sarcini ce a stat la baza încheierii Contractului de concesiune.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a arătat că, potrivit art. 16 alin. 1 din Contractul de concesiune, concesionarul se obligă "să respecte tarifele stabilite pentru prestarea serviciilor funerare, prin hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului T, tarifele serviciilor funerare practicate în aceste cimitire concesionare urmând a se actualiza anual cu rata inflației, cu condiția ca acestea să nu contravină vreunei hotărâri a Consiliului Local sau a unui alt act legislativ". Potrivit ui de sarcini, obiectul contractului de concesiune îl constituie "serviciile, lucrările și bunurile necesare realizării serviciilor funerare, de curățenie, precum și alte servicii și lucrări de amenajare și întreținere a locurilor de înhumare, astfel încât ceremonialul înhumării în cazul decesului unei persoane să fie făcut cu operativitate și în condiții corespunzătoare". Tot în același document sunt precizate serviciile și lucrările de amenajare la care concesionarul este obligat.
Potrivit condițiilor de exploatare a concesiunii "prestarea serviciilor funerare se va face în baza solicitării celor interesați cu plata prețurilor și a tarifelor stabilite de către concedent și aprobate de către Consiliul Local T odată cu aprobarea caietului de sarcini". Astfel, solicitanții sunt cei care plătesc serviciile funerare, concesionarului, în baza tarifelor stabilite de către concedent, Consiliul Local neavând nici o obligație de plată a contravalorii serviciului ce fac obiectul concesiunii.
Pârâta arată că, potrivit art. 9 din contractul de concesiune, concesionarul va plăti o redevență de 3 miliarde vechi pe an, sumă în care este inclus și TVA-ul, iar potrivit art. 10, redevența se actualizează anual cu rata inflației și se datorează de la data încheierii contractului. Se arată că, instituția pârâtă a formulat acțiune de chemare în judecată a reclamantei, solicitând rezilierea contractului de concesiune, precum și obligarea pârâtei la plata sumei datorată cu titlu de redevență restantă, majorări și penalități de întârziere, dosar ce se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
Pârâta arată că nu există temei legal pentru solicitarea reclamantei privind contravaloarea serviciilor de pază a cimitirelor din str. - - și Calea, întrucât prin nr. 293/27.06.2006 s-a aprobat modificarea prin act adițional a contractelor de concesiune nr. 867/3/ 25.06.2003 încheiat cu - SRL, însă actul adițional aprobat prin această hotărâre nu a fost încheiat datorită existenței litigiului promovat pentru rezilierea contractului.
Se arată că, în momentul de față nu există nici un act adițional privind asigurarea pazei cimitirelor de către societatea concesionară - SRL.
La termenul de judecată din data de 16.05.2008, reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că aceasta trebuie înțeleasă ca având următoarele trei capete de cerere:
- obligarea pârâtei la plata unei sume de 614.000 lei reprezentând contravaloarea serviciilor efectuate de societatea reclamantă în baza contractului de concesiune nr. 867/25.06.2003 și a Hotărârii nr. 293/27.06.2006 a Consiliului Local T;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată la suma datorată, de la data formulării cererii de chemare în judecată, 18.03.2008 și până la data plății efective a sumei datorate și
- obligarea Municipiului T la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în prezenta cauză.
În urma raportului de expertiză întocmit în cauză, la termenul de judecată din data de 27.01.2009, reclamanta a formulat o nouă precizare de acțiune, prin care a înțeles să majoreze pretențiile la suma de 2.285.220 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza Contractului de Concesiune nr. 867/3/ 25.06.2003 și a Hotărârii nr. 293/27.06.2006 a Consiliului Local T din care suma de 1.988.118 lei reprezintă contravaloarea serviciilor de curățenie, iar suma de 297.102 lei reprezintă contravaloarea serviciilor de pază efectuate în cadrul cimitirelor aflate în concesiunea sa.
Prin sentința civilă nr. 476/CA/PI/28.04.2009, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta MUNICIPIUL T reprezentat prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL
A obligat pârâtul să plătească reclamantei 297.702 lei reprezentând contravaloare servicii de pază și respinge în rest acțiunea.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei 6.168,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 25.06.2003 s-a încheiat între reclamanta, în calitate de concesionar, și pârâtul Municipiul T, prin Serviciul public de administrare locuințe și utilități din subordinea Consiliului Local al Municipiului T, în calitate de concedent, contractul de concesiune nr. 867/3 având ca obiect "transmiterea și respectiv preluarea în concesiune a serviciilor funerare, de curățenie, lucrărilor și bunurilor necesare realizării serviciilor funerare în Cimitirul - - și Cimitirul din Calea " din T (cf. art. 1 contract; fila 6)
Prin Hotărârea Consiliului Local T nr. 293/27.06.2006 s-a aprobat, printre altele, încheierea unui act adițional suplimentar la contractul de concesiune de mai sus, prin care paza cimitirelor trece în sarcina reclamantei concesionare.
Cu privire la pretențiile bănești rezultate din activitatea de curățare a întregii suprafețe a celor două cimitire, prima instanță a reținut că reclamanta pretinde, pe de-o parte, că dreptul său de a primi contravaloarea prestației și obligația corelativă a pârâtei de a face plata rezultă din contractul de concesiune. Pe de altă parte, susține că din contract (coroborat cu caietul de sarcini) nu rezultă decât obligația de curățare a aleilor.
S-a constatat că cele două susținerii sunt contradictorii. Indiferent însă de situație, pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate.
Astfel, dacă obligația de curățare a întregii suprafețe a cimitirelor rezultă din contractul de concesiune atunci pârâta nu poate fi obligată la plata contravalorii acestor prestații deoarece contravaloarea lor este acoperită din încasările reclamantei de la cetățenii beneficiari de ultimă instanță ai serviciilor prestate de reclamantă. de specificul contractului de concesiune că obligația concesionarului se rezumă la predarea obiectului concesiunii în schimbul unei redevențe (la care se pot adăuga eventuale despăgubiri pentru neîndeplinire, îndeplinirea necorespunzătoare sau cu întârziere a obiectului concesiunii, ceea ce nu e cazul în speță).
Pe de altă parte, reclamanta a pretins că pârâtul a modificat unilateral contractul, drept pe care îl avea în temeiul art. 53 din OUG 34/2006 și art. 54 din HG 168/2007, dar numai cu plata unei despăgubiri. Tribunalul a respins această apărare deoarece este nedovedită modificarea contractului de către pârât în ce privește serviciul de curățenie.
Dacă obligația nu rezultă din contractul de concesiune, atunci tribunalul a constatat că ea nu are un alt temei (contractual sau de altă natură).
În consecință, cererea referitoare la pretențiile bănești rezultate din activitatea de curățare a întregii suprafețe a celor două cimitire, inclusiv la plata dobânzii legale calculată la suma pretinsă, urmează să fie respinsă.
Cu privire la pretențiile bănești rezultate din activitatea de pază, Tribunalul a constatat că printr-un act administrativ unilateral (Hotărârea Consiliului Local T nr. 293/27.06.2006) pârâta a încuviințat încheierea unui act adițional la contractul de concesiune nr. 867/3/25.06.2003. Actul adițional nu a fost încheiat.
După emiterea acestei hotărâri pârâta nu a mai asigurat paza cimitirelor iar potrivit expertizei întocmite în cauză, din scriptele contabile ale reclamantei rezultă că aceasta a angajat personal pe care l-a plătit pentru asigurarea pazei cimitirelor, costurile totale fiind de 297.702 lei. Redevența stabilită prin contractul de concesiune nu s-a modificat.
Tribunalul a considerat că efectuarea prestației de către pârâtă direct în temeiul hotărârii de consiliu local reprezintă un fapt juridic licit (pentru a fi contract ar fi trebuit încheiat în formă scrisă, cf. art. 3 din OUG 34/2006, în vigoare la data emiterii hotărârii de consiliu local) care a avut drept efect scutirea pârâtului de la efectuarea unei cheltuieli. Așadar, efectul produs constă în mărirea patrimoniului pârâtei pe seama patrimoniului reclamantei, fără să existe o justă cauză deoarece nici redevența nu a fost modificată și nici nu a fost stabilită o contraprestație. Tribunalul a mai reținut ca fiind esențial că reclamanta a fost de bună credință și s-a încrezut în hotărârea consiliului local precum și faptul că nu are la îndemână o altă acțiune pentru repararea prejudiciului.
Așa fiind, instanța a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile îmbogățirii fără justă cauză și tocmai această situație reprezintă temeiul obligației născută în sarcina pârâtului. Principiul îmbogățirii fără justă cauză, născut ca o creație doctrinară în materie civilă, este pe deplin aplicabil în cauză deoarece, în caz contrar, instanța ar permite o inechitate (adică încălcarea unui principiu fundamental de drept, comun tuturor ramurilor acestuia). Pârâtul ar fi putut să-și revoce propriul act și să presteze în continuare serviciul de pază a cimitirelor iar dacă nu a procedat așa va trebui să plătească reclamantei contravaloarea serviciului prestat cu bună credință.
Așadar, capătul de cerere referitor la pretențiile bănești rezultate din activitatea de pază a fost găsit ca fiind întemeiat. În schimb, s-a constatat neîntemeiată cererea referitoare la dobânzi deoarece pârâtul nu are nicio culpă și nu poate fi obligat să plătească mai mult decât a suportat efectiv reclamanta cu plata personalului destinat pazei.
În consecință, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei 297.702 lei reprezentând contravaloare serviciilor de pază, respingând în rest celelalte pretenții.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, a obligat pârâtul să plătească reclamantei 6.168,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar corespunzătoare părții admise din acțiune (reclamanta a precizat că doar cheltuielile cu taxele judiciare le solicită).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - SRL, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării municipiului T și la plata sumei de 1.988.118 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de curățenie efectuate în cadrul cimitirelor date în concesiune prin Contractul de concesiune nr. 876/3/25.06.2003; și obligarea municipiului T la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de expert și taxa judiciară de timbru achitate de în timpul acestui proces.
În motivare, se arată că instanța de fond în mod greșit a considerat că susținerile sale privind temeiul cererii de plată a contravalorii serviciilor de curățenie a incintei cimitirelor concesionate, sunt contradictorii. Astfel, tribunalul a reținut, pe de-o parte, că reclamanta invocă, ca temei al pretențiilor sale, contractul de concesiune nr.867/3/25.06.2003, dar, pe de altă parte, susține că din acest contract (coroborat cu caietul de sarcini) nu rezultă decât obligația de curățare a aleilor celor două cimitire concesionate, concluzia finală a instanței fiind aceea că această cerere este lipsită de temei (contractual sau de altă natură).
Or, între aceste susțineri ale sale, arată reclamanta recurentă, nu există nicio contradicție, sursa juridică a pretențiilor sale constituind-o, într-adevăr, contractul de concesiune, așa cum a fost el modificat pe parcurs, în mod unilateral, de către pârâtul municipiul T, prin autoritățile sale.
Astfel, din art. 1 din Contractul de concesiune, care reproduce parțial art. 1 din de sarcini, rezultă, pe de-o parte, faptul că reclamantei i s-au transmis în concesiune serviciile funerare menționate în art.1 din de sarcini (care constituie partea reglementară a contractului de concesiune), iar, pe de altă parte, faptul că i s-au transmis și serviciile de curățenie, dar care sunt menționate în de sarcini, Cap "Dispoziții finale" pct. 4, în concret fiind vorba de "întreținerea și curățenia aleilor de acces din incinta cimitirelor", precum și lucrările și bunurile necesare realizării serviciilor funerare concesionate, aceste bunuri și lucrări fiind prevăzute și ele în de sarcini în Cap "Dispoziții finale", pct.3 (capele și magazii).
Mai arată că, este de asemenea adevărat că, potrivit aceluiași de sarcini (care face parte din Contractul de concesiune, constituind partea reglementară a acestuia), prestarea serviciilor funerare concesionate se face pe baza solicitării celor interesați, cu plata prețurilor și a tarifelor stabilite de către concedent și aprobate de Consiliul local T, o dată cu aprobarea caietului de sarcini (a se vedea Cap "Condiții de exploatare a concesiunii", pct. 2). Aceste tarife au fost stabilite inițial prin Hotărârea nr. 84/22.04.2003, prin care Consiliul Local al municipiului Tao ptat pentru acest mod de gestiune a serviciilor respective (adică gestiunea delegată), a aprobat de sarcini (anexa nr. 1 la această hotărâre) care urma să fie inclus în conținutul contractului de concesiune atribuit cu respectarea procedurilor legale, precum și lista tarifelor pentru serviciile funerare ce urmau să fie concesionate (anexa nr. 2).
Așa fiind, în baza contractului de concesiune nr. 867/3/25.06.2003, reclamanta recurentă arată că și-a asumat obligația prestării serviciilor funerare persoanelor interesate, încasând contravaloarea acestor servicii de la persoanele respective pe baza tarifelor aprobate de Consiliul local T, precum și asigurarea, pe cheltuiala sa a serviciilor de întreținere și curățenie a aleilor din incinta cimitirelor, prevăzute în de sarcini, nu a întregii suprafețe de 25 ha a celor două cimitire, cum susține, fără niciun temei, municipiul T, prin reprezentanții săi.
Dimpotrivă, potrivit ui de sarcini, care constituie partea reglementară a contractului de concesiune, administrarea (și paza) cimitirelor menționate în acest contract se asigură de către compartimentele de specialitate din cadrul aparatului Primarului municipiului T (Cap "Dispoziții finale", pct. 1)
De altfel, autoritățile publice pârâte au recunoscut implicit, la scurt timp după încheierea contratului de concesiune, că serviciile de curățenie în cele două cimitire sunt în sarcina lor, alocând scriptic pentru reclamantă, prin adresa nr. - 2003-13924/06.08.2003, sumele de - lei și, respectiv, - lei reprezentând contravaloarea acestor servicii (această adresă emisă de Primarul municipiului T se află în dosarul instanței de fond).
Cu toate acestea, ulterior, cele două autorități publice locale au impus reclamantei și executarea serviciilor de întreținere și curățenie a incintei celor două cimitire, precum și a serviciului de pază a acestor cimitire, fără a li se asigura acoperirea financiară a costurilor aferente acestor servicii. Precizează recurenta că pentru aceste servicii de curățenie nu au fost stabilite tarife ce pot fi percepute de la particulari, costul lor urmând să fie suportat de către beneficiarul serviciilor respective, în speță, municipiul T, care este proprietarul celor două cimitire. Aceste servicii sunt în sarcina autorităților publice locale care reprezintă Municipiul T, iar transferarea lor în sarcina reclamantei în baza aceluiași contract de concesiune, fără plata contravalorii acestor servicii, nu are justificare legală. Cele două autorități publice locale, care reprezintă municipiul T în acest proces, recunosc prin Răspunsul Ia Interogatoriu (p. 55 din dosarul instanței) că reclamanta prestează din anul 2003 serviciile de curățenie în incinta celor două cimitire concesionate prin Contractul de concesiune nr. 867/3/25.06.2003.
De asemenea, reclamanta recurentă consideră că a dovedit faptul, deși prima instanță susține contrariul, că a executat aceste servicii la ordinul Primarului municipiului T (a se vedea adresele emise de aparatul Primarului, aflate la p. 106-110 din dosarul instanței, la care mai adaugă și adresa nr. - 2007--/14.02.2007, la fel de elocventă) prin care au fost sporite sarcinile reclamantei legate de executarea obligațiilor din Contractul de concesiune nr. 867/3/25.06.2003, ceea ce echivalează cu modificarea unilaterală a acestui contract de către pârâtul municipiul T, prin autoritățile sale locale.
Or, potrivit art. 54 alin 1 lit. a din OUG nr. 54/2006 "concesionarul nu va fi obligat să suporte creșterea sarcinilor legate de execuția obligațiilor sale, în cazul în care această creștere rezultă în urma unei măsuri dispuse de o autoritate publică".
Mai arată că, prin transferarea în sarcina sa a tuturor competențelor legate de exploatarea celor două cimitire, acest contract are natura juridică a unui contract de concesiune de bunuri publice, reglementat de OUG nr. 54/2006. Potrivit art. 53 din OUG nr. 54/2006 și art. 54 din Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe, aprobate prin HG nr. 168/2007, acest contract poate fi modificat unilateral de către concedent, dar numai cu plata unei juste despăgubiri în favoarea concesionarului, care nu are dreptul să nu-și execute obligațiile contractuale. Aceste prevederi legale consacră principiul menținerii echilibrului financiar în contractele de concesiune, conchide reclamanta recurentă.
Legal citați, pârâții intimați nu au formulat întâmpinări.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta critică hotărârea Tribunalului Timiș, apreciind că în mod eronat acesta a reținut că reclamantei recurente îi revine obligația de curățenie a întregii incinte a cimitirului și nu doar a aleilor.
Curtea reține însă că este corectă concluzia primei instanțe, având în vedere tocmai dispozițiile art.1 din Contractul de concesiune nr.86773/ 25.06.2003. Potrivit acestor dispoziții, "obiectul contractului îl constituie transmiterea și respectiv preluarea în concesiune a serviciilor funerare, de curățenie " Din lecturarea acestor prevederi contractuale nu rezultă că voința părților ar fi fost aceea de a se asigura doar curățenia aleilor de acces, articolul menționat făcând referire la serviciile de curățenie în general, fără limitări în cadrul incintei cimitirelor administrate.
Este adevărat că în caietul de sarcini, la dispoziții finale, este prevăzută obligația cesionarului de a asigura întreținerea și curățenia aleilor de acces, însă această dispoziție Curtea o interpretează în sensul că, pe lângă curățenia din incinta cimitirelor, trebuie asigurată și curățenia aleilor. Această interpretare rezultă în primul rând din faptul că obligația respectivă se regăsește la dispoziții finale, iar nu în cadrul punctului 1 din caietul de sarcini care reglementează obiectul licitației și al contractului. În al doilea rând, Curtea reține că dispoziția menționată din caietul de sarcini nu se mai regăsește și în contractul de concesiune astfel încât, în caz de neconcordanță, prioritare sunt dispozițiile contractuale întrucât acestea reprezintă voința explicită a părților.
Curtea apreciază ca fiind pertinentă observația instanței de fond potrivit căreia ține de specificul contractului de concesiune că obligația concedentului se rezumă la predarea obiectului concesiunii în schimbul unei redevențe. Prin urmare, în lipsa asumării vreunei obligații de întreținere de către concedent, concluzia care se impune este că această obligație îi revine concesionarului, care administrează de altfel serviciul public.
Cât privește susținerea recurentei potrivit căreia autoritățile publice ar fi recunoscut implicit că le revine obligația de curățenie, Curtea o apreciază ca fiind lipsită de relevanță o atare atitudine din partea autorităților câtă vreme nu a intervenit o modificare a contractului, așa cum prevăd dispozițiile art.29 din contract, dispoziții care impunsemnarea unui act adiționalde modificare a clauzelor contractuale.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiat recursul promovat, Curtea, în baza art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a-l respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă - SRL împotriva sentinței civile nr.476/CA/PI/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul T prin Primar și Consiliul Local
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./08.03.2010
Tehnored./09.03.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
