Contestație act administrativ fiscal. Decizia 195/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--30.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.195
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu cât și în numele Autorității Naționale a Vămilor B și Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A, împotriva sentinței civile nr.1325/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
După strigarea cauzei dar înainte de încheierea ședinței de judecată se prezintă avocat aflată în substituirea av. - în reprezentarea reclamantei intimate, depune împuternicire avocațială, împuternicire avocațială de substituire și concluzii scrise și solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 12.11.2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a cerut anularea Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A nr.738, 739, 740, 741, 742/28.08.2008 pentru suma de 120.814 lei reprezentând 88.868 lei TV A și 31.946 lei majorări de întârziere aferente TVA și anularea proceselor verbale de control nr.12.082; 12.079; 12.078; 12077; 12076/21.08.2008 și a Deciziei nr.526 din 30.10.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A în soluționarea contestației formulată împotriva actelor administrative vamale.
În motivarea acțiunii arată că la data de 20.02.2007 cu declarațiile nr.1772 și 1774 s-au lichidat total nr.32484/2005 și 98805/2005 pentru importul temporar al matrițelor de inspecție, proprietatea firmei COSBO Italia; în data de 20.03.2007 cu declarația nr.1903 sau lichidat total nr.-, -, 4609, 52805, 10157, -, 87968, 36692, 55676/2006 pentru importul temporar al matrițelor de injecție, proprietatea firmei SA Franța; la data de 28.02.2007 cu declarația nr.1902 s-au lichidat total nr.42937, 98793, 47156, -/2005, 25576, 17031, 4554/2006 în data de 27.03.2007 cu declarația CO AR nr.1861 s-au lichidat total nr.60482/2005 și 53924/2006 pentru importul temporar al matrițelor de injecție proprietatea firmei Italia.
Ca urmare a controlului ulterior efectuat conform art.78 din Regulamentul CEE 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, arată reclamanta, organul vamal a constatat că la închiderea operațiunilor vamale de import temporar, valoarea în vamă nu a fost corect stabilită, elementele de taxare aplicate fiind cele de la data punerii în circulație și nu de la data plasării bunurilor în regim suspensiv și a procedat la stabilirea în sarcina sa a obligațiilor suplimentare contestate.
Reclamanta consideră că deciziile de regularizare a situației sunt nelegale, întrucât autoritatea vamală nu a avut în vedere faptul că mărfurile plasate în regim suspensiv, respectiv "matrițe de injecție" au fost puse la dispoziția sa în baza unor contracte de comodat încheiate cu proprietarii de drept ai bunurilor respective, firmele SA Franța, Italia, COBO Italia și în toate contractele de comodat s-a făcut mențiunea că utilajele sunt și rămân în proprietatea exclusivă a comodanților, urmând a fi restituite acestora la termenul prevăzut în aceste contracte.
Pe de altă parte, afirmă reclamanta, începând cu 01.01.2007 România a devenit țară comunitară, barierele vamale și taxele vamale dintre România și celelalte țări comunitare fiind eliminate, iar circulația mărfurilor pe teritoriul comunitar efectuându-se fără încheierea regimului economic sub care au fost plasate, fiind aplicabile dispozițiile Regulamentului CEE nr.2913/1992 privind Codul Vamal Comunitar și ca urmare nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.86/2006 Codul Vamal al României.
Reclamanta consideră că la încheierea operațiunilor de import, neoperând transferul dreptului de proprietate asupra matrițelor de injecție, nu sunt aplicabile prevederile art.128 Cod procedură fiscală și fiind vorba de nontransfer nu se datorează TVA.
Prin întâmpinare, pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A au cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare arată că bunurile pentru care s-au calculat obligații suplimentare în sarcina reclamantei nu au fost reexportate ci au fost puse în circulație la solicitarea reclamantei, în calitate de declarant, prin depunerea declarațiilor vamale de punere în liberă circulație și ca urmare în condițiile în care reclamanta a solicitat acordarea unui regim vamal conform art.101 (2) din Legea nr.86/2006 acest regim vamal atrage aplicarea măsurilor de politică comercială și îndeplinirea formalităților vamale prevăzute pentru importul mărfurilor, precum și încasarea oricăror drepturi legal datorate.
Pârâtele consideră că reclamanta datorează obligațiile suplimentare stabilite prin deciziile de regularizare, întrucât pentru mărfurile importate valoarea în vamă trebuia să se determine în raport de elementele de taxare, respectiv de cursul valutar, de la momentul plasării mărfurilor în regim suspensiv și nu de la momentul punerii în circulație.
Astfel, susțin pârâtele, potrivit Tratatului pentru aderarea României și Bulgariei la Comunitatea Europeană, Anexa V, punctul 4 (16) "procedurile care reglementează admiterea temporară - se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziții speciale: în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valorii în vamă și a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declarația de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării".
Cum înainte de data aderării era aplicabil Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr.86/2006, cuantumul datoriei vamale se stabilește conform art.164 (1) care prevede că "atunci când ia naștere o datorie vamală pentru mărfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare acestor mărfuri în momentul acceptării datoriei de plasare a mărfurilor sub regim de admitere temporară".
Pentru aceleași considerente de fapt și de drept și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aac erut respingerea acțiunii și menținerea Deciziei nr.526/30.10.2008.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnico judiciară de către consultantul fiscal (filele 115-123, 139) care a stabilit că încheierea importurilor temporare de către reclamantă nu a dat naștere unei datorii vamale, având în vedere originea acestora și contractele de comodat încheiate cu proprietarii bunurilor și că folosirea temporară și gratuită a matrițelor de injecție de către reclamantă după încheierea operațiunilor de import temporar nu este supusă TVA pe perioada scursă până la efectuarea controlului vamal ulterior de către autoritățile vamale.
Concluziile expertizei sunt acelea că reclamanta nu datorează TVA în sumă de 88.868 lei care a fost calculată numai cu scopul de a servi la regularizarea situației în evidențele autorității vamale și pe cale de consecință nu datorează nici majorările de întârziere de 31.946 lei.
Prin sentința civilă nr.1325/30.-, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL A, împotriva pârâtelor Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Direcția Generală a Finanțelor Publice
A anulat Deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.738/21.08.2008; 739/21.08.2008; nr.740/21.08.2008; nr.741/21.08.2008 și nr.742/21.08.2008 și procesele verbale nr.12082/21.08.2008; nr.12079/21.08.2008; nr.12078/21.08.2008; nr.12077/ 21.08.2008; și nr.12076/21.08.2008 emise și întocmite de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Decizia nr.526/30.10.2008 emisă de
A obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B să plătească reclamantei suma de 7.339 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anilor 2004, 2005 și 2006 reclamanta a plasat în regim de admitere temporară mărfuri reprezentând "matrițe de injecție" care au fost puse în liberă circulație în cursul lunii martie 2007 în baza declarațiilor vamale (filele 38-45) valoarea în vamă a mărfurilor conform declarațiilor vamale a fost stabilită folosindu-se cursul valutar de la momentul punerii în liberă circulație.
În temeiul art.100 (1) din Legea nr.86/2006 și art.78 din Regulamentul CEE nr.2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, autoritatea vamală a efectuat un control ulterior și a constatat că valoarea în vamă nu a fost corect stabilită, întrucât trebuia să se determine în raport de cursul valutar de la momentul plasării mărfurilor în regimul suspensiv și a procedat la recalcularea datoriei vamale, ținând cont de cursul valutar de la data plasării mărfurilor în regim suspensiv, stabilind în sarcina societății obligații suplimentare în sumă totală de 88.868 lei diferență TVA la care sau calculat și majorări de întârziere de 31.946 lei prin deciziile de regularizarea situației contestate de reclamantă.
Instanța nu și-a însușit concluziile expertizei că închiderea importurilor temporare nu a dat naștere unei datorii vamale, întrucât potrivit art.101 din Legea nr.86/2006 punerea în libera circulație conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri românești, punerea în liberă circulație atrăgând aplicarea măsurilor de politică comercială și îndeplinirea formalităților vamale prevăzute pentru importul mărfurilor, precum și încasarea oricăror drepturi legal datorate -.
Încheierea operațiunilor suspensive prin punerea în liberă circulație a mărfurilor a dat naștere unei datorii vamale în condițiile în care mărfurile nu au fost reexportate ci prin depunerea declarației vamale reclamanta în calitate de titular al operațiunii de admitere temporară a solicitat acordarea unui alt regim vamal, de punere în circulație, mărfurile pierzând astfel regimul de scutire de plata totală a drepturilor de import.
De altfel, obiectul acțiunii nu îl reprezintă datoria vamală în totalitate datorată de reclamantă, aceasta necontestând datoria vamală stabilită la data depunerii declarațiilor vamale de import din 20.02.2007, 20.03.2007, 28.02.2007, 27.03.2007 ci doar diferența dintre datoria vamală stabilită la acea dată și cea stabilită ulterior de autoritatea vamală rezultată doar din aplicarea unui alt curs valutar.
Instanța a reținut însă nelegalitatea actelor administrativ fiscale atacate, întrucât atât organul vamal emitent al actelor vamale cât și organul de soluționare a contestației au făcut o aplicare greșită, trunchiată a actelor normative incidente în cauză.
Pentru obligarea societății la plata obligațiilor vamale s-a invocat ca temei de drept Legea nr. 157/2005 anexa 5 pct. 4 alin. 16,19, Legea nr. 86/2006, vamal de import al României, Regulamentul CEE nr.2913/1992.
Prin Legea nr. 157/1995 România a ratificat Tratatul de aderare a Bulgariei și României la UE.
Potrivit art.4 (16) Uniunea vamală din Anexa 5 tratatului de aderare "procedura care reglementează admiterea temporară stabilită de art.84-90 și 137-14 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 și în art.496-523 și 553-584 din Regulamentul (CEE) nr.2454/1003 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziții speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valori în vamă și a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declarația de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării."
Ca urmare, în cazul în care declarațiile de plasare a mărfurilor sub regim vamal de admitere temporară au fost acceptate înainte de data aderării, sunt instituite dispoziții speciale aplicabile României, în calitatea sa de nou stat membru.
Aceste dispoziții speciale sunt derogatorii de la procedurile care reglementează admiterea temporară stabilite în art.84-90 și 137-144 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 și în art.496-523 și 553-584 din Regulamentul () nr.2454/1993.
În conformitate cu dispozițiile speciale ale pct.4 alin.16 din Anexa 5 Tratatului de aderare, elementele pe baza cărora se determină cuantumul datoriei vamale rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
În funcție de data declarației de plasare a mărfurilor sub regim vamal, de admitere temporară, legislația aplicabilă înainte de data aderării, este după caz, fie Legea nr. 141/1997 în vigoare până la data de 19 06 2006, fie Legea nr. 86/2006.
Cum declarațiile de plasare sub regimul vamal de admitere temporară pentru matrițele de injecție au fost acceptate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 86/2006 Codul Vamal al României iar potrivit art.284 din această lege operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a legii, se finalizează potrivit acelor reglementări, elementele pe baza cărora se determină cuantumul datoriei vamale rezultă din Legea nr. 141/1997 în vigoare la data admiterii declarațiilor vamale de admitere temporară.
Potrivit art.122 din Legea nr. 141/1997 în cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import.
Așadar, în cazul operațiunilor de admitere temporară inițiate sub incidența Legii nr.141/1007, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de punere în liberă circulație, așa cum a fost calculat prin declarațiile vamale.
Ca urmare instanța a înlăturat susținerea pârâtelor că valoarea datoriei vamale se stabilește conform art.144 din Regulamentul CEE 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar întrucât prin Tratatul de aderare sunt prevăzute dispoziții derogatorii de la art.144.
A accepta punctul de vedere al pârâtelor ar însemna să nu se țină cont de prevederile derogatorii din Tratatul de aderare.
Potrivit art.148(2) din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare.
Or, art. 122 din Legea nr. 141/1997 nu contravine prevederilor tratatului de aderare care cuprind norme derogatorii făcând trimitere la legea internă în vigoare înainte de aderare.
Este adevărat că la data aderării în vigoare era Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr.86/2006, dar prevederile acesteia nu se puteau aplica operațiunilor vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a acestui cod, care se finalizează potrivit acelor reglementări.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu cât și în numele Autorității Naționale a Vămilor B și Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale
Prin recursul formulat, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta - SRL A, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a actelor administrative emise pe seama acesteia.
În motivare se arată că în temeiul prevederilor art.78 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 privind instituirea Codului Vamal Comunitar, operațiunile vamale au fost supuse controlului ulterior constatându-se că valoarea în vamă a fost stabilită prin folosirea cursului de schimb valabil la data punerii în liberă circulație (în cursul lunii martie 2007) și nu cel de la momentul plasării bunurilor sub regimul de admitere temporară. Față de această constatare, s-a început procedura de recuperare a datoriei vamale, prin întocmirea Deciziilor de regularizarea situației
Tratatul de Aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, Litera B "Protocolul privind condițiile si aranjamentele referitoare la admiterea Bulgaria si a României in Uniunea Europeana", Anexa V, punctul 4 Uniunea vamala", prevede:
"19. Procedurile care reglementează nașterea unei datorii vamale, înscrierea în evidența contabilă și recuperarea ulterioară stabilite la articolele 201-232 din Regulamentul CEE nr.2913/92 și articolele 859-876 din Regulamentul CEE nr. 2454/93 se aplica noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziții speciale:
- recuperarea se efectuează în condițiile legislației comunitare;
- cu toate acestea, dacă datoria, a luat naștere înainte de data aderării, recuperarea se efectuează în condițiile în vigoare în noul stat membru interesat înainte de aderare, de către acesta și în favoarea acestuia".
Astfel, în conformitate cu prevederile Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României:
Art. 284
Operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării in vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementari. "
Art. 122 din Legea nr. 141/1997 (actualizată) privind Codul vamal al României, prevede:
"În cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sau importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import."
Art. 144 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal Comunitar, dispune:
"1. Atunci când se naște o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective in momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporara. Cu toate acestea, atunci când dispozițiile art. 141 prevăd astfel valoarea datoriei se determina pe baza elementelor de taxare adecvate pentru mărfurile in cauza in momentul menționat la art. 214."
In aplicarea acestor prevederi si ca urmare a informațiilor suplimentare obținute în timpul ședințelor organizate de Comisia Europeana - G - prin adresa nr.44138/06.08.2007 au fost făcute precizări referitoare la încheierea operațiunilor suspensive începute înainte de data aderării, astfel:
"Principiile conținute în Anexa V pct.4 din Tratatul de Aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, precum si cele din documentul G nr. 1661/2008 stabilesc ca depozitul temporar si regimurile vamale menționate la articolul 4 alineatul (16) literele (b) - (h) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului începute si neterminate trebuie sa se încheie conform legislației comunitare. [.]"
In conformitate cu aceste principii pentru regimurile de perfecționare activă și admitere temporară se aplică următoarele prevederi:
"a) la punerea în libera circulație se datorează taxe vamale și dobânzi compensatorii;
TVA se datorează și se plătește de titularul operațiunii conform art.153 pct.(3) - (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
b) cuantumul datoriei vamale se determina pe baza naturii mărfurilor de import, a clasificării lor tarifare ( inclusiv nivelul taxei vamale) a valorii în vama, originii și cantității la momentul lăsării lor sub regim, conform Actului de Aderare - Anexa V 4 Uniunea Vamala, pct. 15 si 16;
c) taxa vamala aplicabila este cea din vamal de import al României in vigoare la momentul depunerii declarației vamale de plasare sub regim vamal suspensiv;
d) se datorează dobânzi compensatorii;
e) cursul de schimb valutar pentru transformarea în lei a valorii în vama a mărfurilor puse în libera circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim;
f) comisionul vamal reglementat conform Legii nr.8/1994, în vigoare la acel moment se datorează, fiind considerat taxa cu efect echivalent cu al taxelor vamale."
Cu adresa nr. -/29.05.2008 înregistrata la.P a jud. A sub nr. 17392/03.06.2008, Ministerul Economiei si Finanțelor - Direcția de Reglementari în Domeniul a comunicat următoarele: "cursul de schimb care se utilizează va fi cel în vigoare în momentul exportului sau în momentul importului, potrivit celor prevăzute de fiecare parte. In Comunitate, cursul de schimb utilizat de toate Statele Membre este reglementat de art. 169 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/93 privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 2913/92 de stabilire a Codului vamal comunitar"
Organele autorității vamale au făcut aplicațiunea art. 144 alin. 1 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal Comunitar, în mod corect și legal recalculând valoarea în vamă la cursul de schimb valutar de la data plasării sub regimul vamal suspensiv, stabilind în sarcina o datorie vamală de 88.868 lei.
Menționează că la încheierea regimului suspensiv prevăzut de art. 4 alin. (16) lit.d din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 început înainte de aderare si neîncheiat la momentul aderării, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în libera circulație este potrivit legislației comunitare, respectiv pct. 15, si pct. 16 din Actul de Aderare - Anexa V pct. 4 din Tratatul de Aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, cel valabil la data înregistrării declarației vamale de plasare a mărfurilor sub acest regim și nu cel de la data punerii în libera circulație a bunurilor, fapt care a condus la calcularea eronată a valorii în vamă de către reclamantă și implicit a drepturilor vamale aferente declarațiilor vamale nr. nr. I 1903, 1861, 1859, 1779, 1772, 1777/2007.
A mai arătat recurenta că prima instanță consideră că în speță sunt aplicabile prevederile art.122 din Legea nr.141/1997 și nu Regulamentul CEE nr. 2913/1992.
Această motivare contravine chiar Constituției României, în care se arată la art. 148 alin. 2 faptul că prevederile tratatelor constitutive ale UE precum și celelalte reglementări cu caracter obligatori, au prioritate față de dispozițiile contrare din legea internă.
Or prima instanță face referire la aplicarea legii interne (Legea nr. 141/1997), considerând că aceasta trebuie aplicată, chiar dacă ea contravine Tratatului de aderare a României și Bulgariei la UE și Regulamentului CEE nr. 2913/1992.
Apreciază recurenta că o asemenea interpretare trebuie modificată și este necesar ca dispozițiile europene care au prioritate față de cele naționale să fie aplicate.
Arată că Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 prevede la art. 4 alin 16 lit. d că la încheierea regimului suspensiv început înainte de aderare si neîncheiat la momentul aderării, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vama a mărfurilor puse în libera circulație este potrivit legislației comunitare, respectiv pct. 15, si pct. 16 din Actul de Aderare - Anexa V pct. 4 din Tratatul de Aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, cel valabil la data înregistrării declarației vamale de plasare a mărfurilor sub acest regim și nu cel de la data punerii în libera circulație a bunurilor.
Or în speța de față avem exact situația prevăzută în Regulamentul CEE nr. 2913/1992 adică declarația vamală a fost înregistrată înainte de data aderării (anul 2005) dar momentul punerii în circulație a fost după data la care România a aderat la.(martie 2007), astfel că în conformitate cu prevederile europene era necesar a fi folosit schimbul valutar de la momentul înregistrării declarației vamale.
Pentru considerentele mai sus menționate, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii și pe cale de consecință menținerea actelor administrative atacate.
Prin recursul formulat Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale în nume propriu cât și în numele Autorității Naționale a Vămilor B și Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A, critică sentința atacată pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare se arată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
In speță, mărfurile, respectiv matrițele de injecție mase plastice au fost plasate înainte de data aderării la Uniunea Europeana respectiv în anii 2004,2005 și 2006 în regim vamal suspensiv de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import cu declarațiile vamale,. Aceste operațiuni deschise în regim vamal suspensiv, au fost încheiate după aderare.
Precizează că, în conformitate cu prevederile art. 148 alin.2) din Constituția României "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare".
Astfel, potrivit Tratatului de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, Anexa V, pct.4, par. 13 "depozitul temporar și regimurile vamale menționate la articolul 4 alineatul 16 Ut. b-h (lit. f: admiterea temporară) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 care au început înainte de aderare încetează sau se încheie în condițiile legislației comunitare ".
În conformitate cu prevederile art.144 alin.l din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar "atunci când se naște o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară". Astfel, prevederile art. 122 din Legea nr. 141/1997 au devenit inaplicabile fiind contrare legislației europene.
În ceea ce privește punctul de vedere al autorității vamale arată că prin adresa nr.44.138/06.08.2007 a Direcției Tehnici de și Vamal, pct.2, urmare a precizărilor suplimentare obținute în timpul ședințelor organizate de Comisia Europeană - DG, se fac precizări în sensul că "Pentru regimurile de perfecționare activă și admitere temporară [.] e) cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim".
De asemenea, la pct.7 din aceeași adresă se dispune că "Dispozițiile contrare cuprinse în adresele circulare [.] nr. 14.938/13.03.2007 își încetează aplicabilitatea".
În ceea ce privește contestarea sumelor reprezentând majorări de întârziere menționează că acestea au fost calculate în baza art. 119 alin.1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală care prevede că "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere" coroborat cu art. 120 alin.1 din Codul Fiscal care stipulează că "majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv" și având în vedere momentul nașterii datoriei vamale așa cum este el prevăzut de art. 223 alin.2 din Codul Vamal al României instituit prin Legea nr. 86/2006, și anume: "datoria vamală la import se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză ".
Recurenta conchide arătând că în mod legal accesoriile au fost calculate de la data punerii în liberă circulație și până la data controlului.
Pentru termenul de judecată din 09.02.2010, reclamanta intimată a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, întrucât susținerile recurentelor sunt nefondate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În cursul anilor 2004, 2005 și 2006 intimata a plasat în regim de admitere temporară mărfuri reprezentând matrițe de injecție, care au fost puse în libera circulație în cursul lunii martie 2007 în baza declarațiilor vamale (filele 38 - 45) valoarea în vamă a mărfurilor conform acestor declarații fiind stabilită folosindu-se cursul valutar de la momentul punerii în libera circulație.
Așa cum în mod corect a reținut Tribunalul Arad, închiderea importurilor temporare a dat naștere unei datorii vamale, potrivit art.101 din Legea nr.86/2006, punerea în liberă circulație conferind mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri românești, și atrăgând necesitatea îndeplinirii formalităților vamale prevăzute pentru importul mărfurilor.
Corectă este și concluzia aplicabilității Legii nr.141/1997 întrucât declarațiile de plasare sub regimul vamal de admitere temporară pentru matrițele de injecție au fost acceptate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 86/2006 Codul Vamal al României, care la art.284 prevede că operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de legea anterioară se finalizează potrivit acelei legi.
Prin urmare, elementele pe baza cărora se determină cuantumul datoriei vamale rezultă din Legea nr. 141/1997 în vigoare la data admiterii declarațiilor vamale de admitere temporară.
Or, așa cum instituie art.122 din Legea nr. 141/1997, în cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import.
Însăși recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice A face trimitere în cererea de recurs la dispozițiile menționate, susținând însă, după reproducerea acestor dispoziții, că instanța nu ar fi dat eficiență normelor de drept comunitar, care ar institui prin art.4 alin.16 lit.d din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 regula potrivit căreia cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vama a mărfurilor puse în libera circulație este cel valabil la data înregistrării declarației vamale de plasare a mărfurilor sub acest regim și nu cel de la data punerii în libera circulație a bunurilor.
Curtea observă că această critică este neîntemeiată întrucât tocmai dreptul comunitar a fost cel aplicat în cauză, Tribunalul Arad reținând că, potrivit art.4 (16) Uniunea vamală din Anexa 5 tratatului de aderare, procedura care reglementează admiterea temporară stabilită de art.84-90 și 137-14 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 și în art.496-523 și 553-584 din Regulamentul (CEE) nr.2454/1003 se aplică noilor state membre cu respectarea unor dispoziții speciale, conform cărora se aplică legislația statului membru aplicabilă înainte de data aderării, în cazul în care declarația de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării.
Așadar în mod corect a reținut Tribunalul Arad că, potrivit normelor comunitare menționate, rămân aplicabile dispozițiile naționale, respectiv art. 122 din Legea nr. 141/1997, de vreme ce declarația de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, respectiv în cursul anilor 2004, 2005 și 2006.
Soluția se impune cu atât mai mult cu cât în speță nu este contestat momentul nașterii datoriei vamale, pârâtele recurente recunoscând prin apărările formulate că datoria vamală s-a născut la data punerii în liberă circulație (fila 6 dosar recurs), respectiv la data întocmirii declarațiilor de import. fiind ideea că datoria vamală s-a născut la data punerii în circulație a mărfurilor, apare ca lipsită de rațiune calcularea acestei datorii în funcție de un curs valutar existent la o dată mult anterioară datei efectuării importului și stabilirii datoriei vamale.
Cât privește invocarea de către recurenta - a adresei Autorității Naționale a Vămilor nr.44138/06.08.2007, Curtea reține că aceasta, pe lângă faptul că nu deține forța juridică a unei reglementări, face trimitere la "plasarea mărfurilor sub regim," fără însă a se arăta despre care regim este vorba, temporar sau definitiv.
Față de considerentele expuse, se impune concluzia aplicării cursului valutar de la data punerii în circulație a mărfurilor. Pe cale de consecință, fiind apreciată ca nedatorată taxa pe valoare adăugată suplimentară, aceeași concluzie se impune și cu privire la accesorii, în virtutea principiului "accesorium sequitur principale".
Constatând așadar neîntemeiate recursurile pârâtelor, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a le respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu cât și în numele Autorității Naționale a Vămilor B și Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A, împotriva sentinței civile nr.1325/30.- pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./08.03.2010
Tehnored./09.03.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
