Despăgubire. Sentința 195/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 195
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
Grefier - -
XXXX
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantele și și pe pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal s-a prezentat reclamanta, lipsind reclamanta și pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că pârâta a depus concluzii scrise.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată,a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Reclamanta cu privire la excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, pune concluzii de respingerea acestora; pe fond solicită admiterea acțiunii, conform concluziilor scrise.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 25.03.2009, reclamantele și au chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulată decizia nr.4054/10.11.2008, emisă de pârâtă și să fie recalculate despăgubirile, pe baza raportului de expertiză tehnică judiciară, utilizat în dosarul nr.3721/2002 și să fie actualizate raportat la anul 2008.
În motivarea acțiunii, au arătat că despăgubirile stabilite în baza sentinței nr.150 din 26.05.2003, pronunțată de Tribunalul Gorj și deciziei civile nr.4127 din 19.05.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, în dosarul nr.7531/2004 sunt:
- pentru 500 mp teren valoarea de 381.847.568 ROL, pentru construcții valoarea de 67.749.853 ROL.
Au mai arătat că valoarea încasată pentru aceste imobile în anul 1983 de 46.055 ROL a fost actualizată la data stabilirii despăgubirilor (anul 2003) și a fost reținută din valoarea construcțiilor, astfel că reținerea acesteia încă o dată din valoarea terenului -așa cum rezultă din art.1 al Deciziei nr.4054/10.11.2008 este greșită.
Reclamantele au depus: decizia nr.4054 din 10.11.2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, sentința nr.150 din 26 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, decizia nr.4127 din 19 mai 2005, pronunțată de ÎCCJ, Raport de expertiză tehnică judiciară, dispoziția privind soluționarea notificării nr.3455/16.07.2001, formulată în baza Legii 10/2001 de către doamna, alte acte.
Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la contestația formulată de reclamantă la Decizia nr.4054/10.11.2008, ce formează obiectul contestației.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor, ca neîntemeiată, deoarece prin sentința civilă nr.150/2003 pronunțată de Tribunalul Gorj, modificată în parte definitiv și irevocabil s-a stabilit că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, în cuantum de 381.847.568 lei, pentru întregul teren care nu poate fi restituit în natură, restul prevederilor rămânând neschimbate.
A mai susținut că prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului Tg J, sub nr.24947/21 iunie 2007, reclamantele au solicitat punerea în executare a sentinței mai sus arătate, pentru cuantumul de 381.487.568 lei.
Analizând excepția invocată de pârâtă, Curtea apreciază că este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.19 Titlul VII din Legea 247/2005, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, astfel cum a fost modificată și completată ulterior, în contradictoriu cu Statul reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Legea 554/2004 prevede prin art.7 că"Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.
Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție".
Din redactarea textului, se constată că procedura prealabilă se exercită numai în cazul actului administrativ unilateral tipic, adică atunci când este vorba de manifestare unilaterală de voință, nu și de refuz nejustificat ori de tăcere.
Plângerea prealabilă se introduce în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile face parte din categoria excepțiilor absolute, întrucât textul art.7 alin.1 din Legea 554/2004 prevede ca " înainte de a se adresa instanței persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".
Excepțiile absolute privesc încălcarea unor norme imperative, iar redactarea art.7 alin.1 din Legea 554/2004 demonstrează existența unei norme imperative, în cazul procedurii prealabile.
Îndeplinirea procedurii prealabile este o condiție de admisibilitate a acțiunii, iar instanța de contencios administrativ nu are obligația legală de a trimite cauza la organul emitent al actului administrativ pentru efectuarea procedurii respective.
În speță, reclamantele au formulat acțiunea la data de 25.03.2009, iar înainte de această dată nu au depus o cerere la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru revocarea în tot sau în parte a deciziei contestate, situație ce echivalează cu un fine de neprimire.
Susținerea reclamantelor că prin art.2 al deciziei contestate se precizează că aceasta poate fi atacată la secția de contencios administrativ și fiscal în a cărei rază teritorială își au domiciliul nu poate fi primită, deoarece în articolul menționat se arată expres că decizia poate fi atacată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, lege care, așa cum s-a arătat, prevede în mod expres prin art.7 obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii.
În consecință, cum reclamantele nu au îndeplinit această obligație, acțiunea acestora urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele, domiciliată în Tg J, Strada -,.227,.2,.20 și, domiciliată în Tg J, strada -,.227,.2,.19, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/5 ex/03.06.2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
