Obligația de a face. Sentința 197/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 197
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
Grefier - -
XXXX
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul și pe pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul, lipsind pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Reclamantul precizează că nu mai are acte de depus la dosar și că au fost făcute două expertize, una extrajudiciară și una judiciară de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin sentința nr.1525 din 05.03.2009, pronunțată de Judecătoria Tg J, în dosarul nr-, a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul și pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Curții de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că prin acțiunea promovată reclamantul a solicitat obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, potrivit prevederilor Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, iar potrivit art.19 din Titlul VII al acestei legi, iar competența de soluționare a unei astfel de cereri revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, în speță Curții de Apel Craiova.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr-.
Prin cererea depusă la dosar la data de 13 mai 2009, reclamantul a precizat că solicită obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea și comunicarea deciziei de despăgubire, iar apoi obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății la emiterea și trimiterea titlurilor de plată pentru suma de 15.039.341,60 lei, respectiv 4.024.422,49 Euro, sumă stabilită de societatea L SRL B, prin fișa de evaluare executată la comanda pârâtelor, sume ce reprezintă despăgubiri pentru suprafața de 19,39 ha teren cu vegetație forestieră, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
A precizat reclamantul că este de acord și cu suma de 14.023,169.87 lei despăgubiri stabilite prin fișa de evaluare întocmită de expertul prin expertiza extrajudiciară care are aceeași forță probantă ca și cea dispusă de către instanță.
În susținerea acțiunii a mai depus la dosar scrisoarea medicală din care rezultă că reclamantul suferă de hemipareză postaccident vascular cerebral, ischemie remisă, precum și adresele nr.50996 din 09.02.2009 și 14.525 din 13.02.2009, emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru coordonarea și controlul aplicării legislației din domeniul restituirii proprietății funciare.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare la data de 19.06.2008, în cuprinsul căreia a invocat excepția prematurității acțiunii, arătând că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr.247/2005.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că cererea este neîntemeiată, motivându-se că soluționarea dosarului reclamantului se face prin aplicarea unei prevederi speciale reglementată de Legea nr.247/2005, care implică mai multe etape, între acestea fiind și cea a evaluării.
Cu privire la această etapă, pârâta a precizat că urmează ca printr-un proces de selecție aleatorie, dosarul să fie transmis evaluatorului, explicându-se în continuare modul de lucru al acestuia.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților a invocat la rândul său excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond aceleași apărări ca și prima pârâtă, solicitând în consecință respingerea acțiunii reclamantului.
Examinând cu prioritate, în condițiile art.137 Cod pr.civilă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, se apreciază că este neîntemeiată, întrucât, chiar dacă emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire intră în atribuțiile Comisiei Centrale, totuși, așa cum rezultă din prevederile art.13, Titlul VII din Legea 247/2005, pârâta are între alte atribuțiuni și pe acelea de acorda sprijin și îndrumare metodologică autorităților publice și persoanelor juridice implicate în procesul de aplicare a Legii 10/2001 R și de a monitoriza acest proces, precum și atribuția de a emite titlul de plată și ca atare are calitate procesuală pasivă în cauză, cu atât mai mult cu cât prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat emiterea acestui titlu.
Referitor la excepția prematurității cererii reclamantului, excepție ce a fost invocată de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, Curtea o apreciază ca fiind de asemenea neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005 prevede într-adevăr parcurgerea mai multor etape - cea a analizării dosarelor sub aspectul restituirii imobilului în natură și cea a evaluării, etapă în care, după analizarea dosarului, constatându-se că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul este trimis evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare.
Această procedură se finalizează prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și transmiterea acesteia către Fondul Proprietatea.
Pornind de la finalitatea procedurii administrative, rezultă cu claritate că nu poate fi confundată cu procedura prealabilă reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004, procedură care obligă persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual să solicite revocarea în tot sau în parte actului înainte de a se adresa instanței de judecată.
Ori, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri, decizie care, așa cum s-a arătat anterior, este precedată de parcurgerea procedurii administrative, procedură în care se trece la evaluarea bunului imobil, imposibil de restituit în natură.
Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră, în suprafață de 19,39 ha, prin acordarea de despăgubiri, prin sentința civilă nr.2100 din 23.03.2007, pronunțată de Judecătoria Tg J, rămasă definitivă și irevocabilă.
Hotărârea judecătorească și tot dosarul de despăgubiri a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr.12948/FF/CC/2008 și potrivit adresei nr.50245 din 6 ianuarie 2009, emisă de pârâtă (fila 5 dosar nr-), dosarul a fost repartizat unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Din aceeași adresă, precum și din adresa nr.50926/09.02.2009 (fila 14 dosar nr.-/2009) rezultă că evaluatorul desemnat de pârâtă SC" " SRL a comunicat reclamantului o sinteză a evaluării (fila 13 dosar nr-), și nu raportul de evaluare însăși, cu care reclamantul a fost de acord,însă din partea finală acestui înscris rezultă că a fost întocmit raportul de evaluare,dar pentru înaintarea acestuia către, evaluatorul are nevoie de confirmările de primire semnate de toate persoanele îndreptățite.
Apărarea pârâtei că în cazul reclamantului raportul de evaluare nu i-a fost comunicat, motiv pentru care a reziliat contractul de prestări de servicii cu evaluatorul SC" "SRL, iar evaluarea a fost încredințată altui evaluator autorizat, respectiv SC""SA și ca atare nu se află în culpă, nu poate fi primită, întrucât, așa cum rezultă din actele depuse, dosarul de despăgubire al reclamantului a fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Acordarea de Despăgubiri la începutul lunii martie 2008, conform adresei nr.7349/03.03.2008, emisă de Instituția Prefectului G și a fost întocmit un raport de evaluare de către un evaluator autorizat.
Curtea apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru terenul imposibil de restituit în natură, potrivit sentinței nr.2100 din 23.03.2007, pronunțată de Judecătoria Tg
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantului.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel în baza art. 11 din Constituția României statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă, încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, Curtea consideră că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art.6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantului o sarcină excesivă,incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, Curtea apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Referitor la cererea privind obligarea la emiterea titlului de plată, se constată că este prematură, deoarece numai după emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire - în condițiile în care aceasta nu a fost atacată potrivit Legii 554/2004 a contenciosului administrativ - este admisibilă o astfel de cerere.
Se va respinge și cererea de obligare la acordarea daunelor cominatorii, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
Față de considerentele enunțate, acțiunea va fi admisă în parte, în sensul că se va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire, pentru terenul cu vegetație forestieră, în suprafață de 19,39 ha, potrivit sentinței nr. 2100/23.03.2007 pronunțată de Judecătoria Tg J, Județul
Se vor respinge celelalte capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea reclamantul, domiciliat în Tg.J,-, Județul G, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202.
Obligă pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantului decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru terenul cu vegetație forestieră, în suprafață de 19,39 ha, potrivit sentinței nr. 2100/23.03.2007 pronunțată de Judecătoria Tg J, Județul
Respinge celelalte capete de cerere.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 5 ex/16.06.2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
