Despăgubire. Sentința 196/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 196
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
Grefier - -
XXXX
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții, și și pe pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru reclamanții și, lipsind reclamantul și pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Avocat pentru reclamanții și solicită admiterea contestației, anularea deciziei nr. 3581 din data de 10 noiembrie 2008 emisă Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii, cu cheltuieli de judecată, conform concluziilor scrise.
CURTEA:
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 31.03.2009, reclamanții, și au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze decizia nr. 3581/10.11.2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire, conform procedurii de evaluare stabilită prin Legea 247/2005.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr.215 din 13.05.2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.5274/2003 le-a fost admisă contestația formulată împotriva Deciziei nr.219 din 15.04.2003, emisă de SC"" SA și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii, în echivalent, în cuantum de 1.152.840 lei vechi, pentru terenul în suprafață de 3.828 mp, situat în D Tr.S, Strada - Tîrgu nr.21, Județul
Au susținut reclamanții că această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă, dar în cursul soluționării căilor de atac a fost adoptată Legea nr.247/2005 și normele metodologice de aplicare a legii, motiv pentru care au solicitat acordarea despăgubirilor, potrivit acestor acte normative intrate în vigoare.
Au arătat că au formulat plângere prealabilă în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea 554/2004, solicitând revocarea deciziei nr.3581/10.11.2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar cu adresa nr.-/02.03.2009, le-a comunicat că decizia a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale și în conformitate cu Decizia nr.52/2007, pronunțată de ÎCCJ.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004, Legii nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005 și HG nr.1095/2005.
În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei: decizia nr. 3581/10.11.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, plângerea prealabilă formulată de reclamanți, adresa nr.- din 02.03.2009, emisă de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilire Despăgubirilor, prin care s-a comunicat modul de soluționare a plângerii prealabile, adresa nr.36064/CC/06.11.2007, emisă de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cererea reclamanților din 10.12.2007, prin care s-a solicitat procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
La data de 23.04.2009 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a reclamanților ca fiind neîntemeiată, deoarece prin Decizia nr. 1651/13.03.2008 fost pusă în aplicare Decizia nr. 52/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a statuat că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, în temeiul celor statuate de Înalta Curtea d e Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia amintită, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia 1651/13.03.2008, prin care a stabilit că, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.
A precizat că anterior adoptării Deciziei nr. 1651/2008 a ÎCCJ, Comisia Centrală luase hotărârea ca, în cazul sentințelor judecătorești rămase definitive și irevocabile, persoanele îndreptățite să poată opta între solicitarea emiterii unei decizii în care să fie consemnată suma dispusă de către instanța de judecată sau trimiterea dosarului spre evaluare în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea 247/2005 (adică lăsa la latitudinea persoanei îndreptățite dacă dorește să beneficieze de noile dispoziții, în cazul în care aceasta le-ar apreciat a-i fi favorabile).
Soluția pronunțată de instanțe și reținută de Înalta Curte este în sensul că instanțele vor stabili prin hotărâri judecătorești cuantumul despăgubirilor, în condițiile Legii nr. 10/2001, fără a exista posibilitatea reevaluării în faza administrativă, deoarece Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu ar fi aplicabil dispozițiilor/deciziilor unităților deținătoare ce stabileau cuantumul despăgubirilor și care au fost supuse controlului judecătoresc sub acest aspect anterior apariției Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, Comisia Centrală, după publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 52/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost nevoită să emită Decizia. 1651/2008, care corespunde celor statuate de instanța supremă în dispozitivul hotărârii.
În aceste condiții acțiunea reclamanților este neîntemeiată, având în vedere că valoarea despăgubirilor aferente imobilului notificat de reclamanți a fost stabilită de instanța de judecată, astfel că, în prezenta cauză, a devenit aplicabilă Decizia nr. 52/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, implicit, Decizia nr. 1651/13.03.2008 a Comisiei Centrale în cauză nefiind incidente dispozițiile legale referitoare la procedura de evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv, prevederi conținute de Titlul din Legea nr. 247/2005.
În drept s-au invocat dispozițiile din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum unele măsuri adiacente. Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare. Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. cu modificările și completările ulterioare, art. 115-119 din Codul d e procedură civilă.
Analizându-se argumentele și susținerile părților în raport cu probatoriul administrat în cauză se reține că acțiunea este întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
În raport de cererea formulată în cauză, se constată că reclamanții solicită prin aceasta evaluarea imobilului preluat abuziv la valoarea actuală de circulație în procedura statuată prin dispozițiile Titlului VII capitolul V art. 16 și următoarele din Legea 247/2005.
De asemenea, se mai reține că în speță cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent s-a stabilit prin sentința civilă nr. 215 din 13.05.2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.5274/2003, rămasă definitivă și irevocabilă.
În drept se constată că prin art. 16 alin. 1 și 2 din Legea 247/2005 s-a prevăzut că:
"Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor."
În aplicarea acestor dispoziții legale Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007 statuat că "prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005."
Din considerentele acestei decizii se reține că problema centrală a recursului în interesul legii soluționat prin decizia mai sus amintită este aceea de a înlătura refuzul controlului judecătoresc exercitat asupra deciziilor sau dispozițiilor care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și pentru cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, deci deciziile/dispozițiile emise anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, iar nu aceea de a limita cuantumul despăgubirilor acordate la cel cuprins în hotărârea judecătorească pronunțată în exercitarea controlului judecătoresc pe calea contestației formulate în temeiul Legii 10/2001 împotriva deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005.
Această concluzie se impune deoarece puterea legislativă ce a adoptat Legea 247/2005 este în drept să instituie norme prin care să prevadă acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica internă și internațională și neplafonarea despăgubirilor acordate potrivit normei edictate (art. 4 lit. a și b din Capitolul I Titlul VII al Legii 247/2005), în acest context neputându-se reține că evaluarea efectuată în procedura prevăzută de art. 16 și următoarele din Titlului VII, Capitolul V al Legii 247/2005 ar aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în procedura contestației formulate în baza Legii 10/2001.
Numai în contextul în care despăgubirile stabilite în procedura administrativă ar fi mai reduse decât cele stabilite în procedura contestației formulate în baza Legii 10/2001 s-ar putea pune în discuție acordarea despăgubirilor în cuantumul statuat prin hotărârea judecătorească pronunțată în procedura contestației formulate în baza Legii 10/2001 însă nu din perspectiva respectării puterii de lucru judecat al acestei hotărâri ci prin prisma drepturilor câștigate de contestator.
Prin urmare, reclamanții sunt în drept să pretindă și să obțină o nouă evaluare a imobilului său preluat abuziv în procedura administrativă prevăzută de art. 16 și următoarele din Titlului VII, Capitolul V al Legii 247/2005, și în contextul în care cuantumul despăgubirilor cuvenite acesteia au fost stabilite prin hotărâre judecătorească pronunțată în procedura instituită de Legea 10/2001.
Concluzia se impune în speță cu atât mai pregnant cu cât prin decizia nr. 5791/18 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr-, privind pe reclamantă și ulterioară deciziei nr. LII (52) din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat:
"Faptul că, în speță, s-a stabilit o valoare a măsurilor reparatorii conform rapoartelor de expertiză nu împiedică derularea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005 și de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005.
Astfel, conform art. 16.6 ultimul alineat al HG 1095/2005, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, decizia sau dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de evaluatori."
În consecință, în raport de cele mai sus reținute și văzându-se și dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea 554/2004, urmează a se admite acțiunea formulată de reclamanți.
Se va anula decizia nr. 3581/10.11.2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și va fi obligată pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire întru-un cuantum stabilit potrivit Titlului VII, Capitolul V, art. 16 și următoarele din Legea 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții și, domiciliați în Dr.Tr.S, nr.21, Județul M, și reclamantul, domiciliat în Dr.Tr.S, strada -.-, nr.29 A, Județul M, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B, sector 1, - nr.202.
Anulează decizia nr. 3581/10.11.2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire întru-un cuantum stabilit potrivit Titlului VII, Capitolul V, art. 16 și următoarele din Legea 247/2005.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
LF/ 6 ex/03.06.2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
