Despăgubire. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.257/CA/2008-
Ședința publică din 4 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M în contradictoriu cu intimata reclamantă- " " SRL,cu sediul în S M,-/5, jud.S M, împotriva sentinței nr.64/CA din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimata reclamantă - " " SRL S M - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.112 din 3 septembrie 2008, emisă de Baroul Satu Mare, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei precizează că nu poate să spună care sunt titlurile executorii, deoarece suma la care a fost obligată intimata la plată provine din două ordine de plată reprezentând accize, aceste titluri nu le-au fost comunicate niciodată. Ori un titlu executoriu care nu este comunicat nu există nu se poate pune în aplicare. Sechestrul asigurator a fost instituit în baza unei note de constatare prin care s-au stabilit obligații de plată în sarcina intimatei, pentru combustibilul și respectiv accizele corespunzătoare, pe care societatea intimată nu-l avea în stoc. Solicită respingerea recursului ca nefondat, criticile aduse de recurentă sentinței atacate, nu vizează fondul cauzei ci doar neîndeplinirea procedurii prealabile. Procedură care a fost îndeplinită. Mai mult Nota de constatare nu reprezintă un titlu executoriu valabil, dar în baza acestei s-a aplicat un sechestru asigurator. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 64/CA din 20 februarie 2008, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - " " SRL cu sediul în S M-/5, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMP -ța - nr. 3-5, în sensul că, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 23.619 lei RON achitată prin ordinele de plată nr. 266 și 267 din 28.11.2003 reprezentând plată efectuată în lipsa unui titlu de creanță, cu dobânzile legale prevăzute de Codul d e procedură fiscală începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3039,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin "nota de constatare" nr. 1512/313 din 09.03.1999 întocmită de comisarii Gărzii Financiare SM( fila nr. 6 verso și nr. 7 din dosarul nr- al Tribunalului Satu Mare atașat), în urma controlului efectuat la reclamantă privind modul de respectare a prevederilor nr.OUG 14/1999, s-a dispus în sarcina reclamantei obligația de a "cuprinde cantitatea de 37.333 litri de benzină în situația care va sta la determinarea diferențelor de accize care se vor vira la bugetul de stat."
În fapt, instanța a constatat că această notă de constatare nu stabilește în sarcina reclamantei vreo obligație de plată a vreunei sume cu titlu de accize, ci în baza actului normativ în vigoare la acel moment, dispune înregistrarea viitoare în evidențele privind plata viitoare de accize reclamantei a unei cantități de benzină ce a fost achiziționată de către reclamantă și care nu a intrat încă în posesia acesteia.
De asemenea, instanța de judecată a constatat că acest înscris nu are natura juridică a unui titlu de creanță prin care să fie individualizată vreo obligație de plată în sarcina reclamantei acesta neîndeplinind condițiile de fond și de formă prevăzute de nr.OG 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare în vigoare la data întocmirii acestora.
Astfel, potrivit art. 4 din actul normativ amintit, "titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se constata și se individualizează obligația de plata privind creanțele bugetare prevăzute, la art. 1, întocmit de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, astfel:
a) pentru obligațiile bugetare provenite din impozite și taxe, care se determina de către organele de specialitate pe baza declarațiilor de impunere, titlul de creanță îl constituie procesul-verbal de impunere sau, după caz, actul declarativ al contribuabilului;
b) în cazul obligațiilor bugetare care se stabilesc, potrivit legii, de către plătitor, titlul de creanță îl reprezintă documentul de evidenta întocmit de acesta. Pe baza acestor evidente, plătitorul întocmește deconturile sau declarațiile fiscale, după caz, care se depun la organul de specialitate, potrivit legii;
c) pentru diferențele constatate între obligațiile de plata determinate de plătitor și cele legal datorate, inclusiv majorările de întârziere pentru neplata la termen a impozitelor, a taxelor și a altor venituri, stabilite cu ocazia verificărilor ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest scop, titlul de creanță este documentul care cuprinde rezultatele verificării sau constatării;
d) pentru obligațiile de plata în vama, titlul de creanță îl constituie declarația vamală;
e) pentru obligațiile bugetare care se percep prin plata directa, reprezentând taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru, titlul de creanță îl reprezintă documentul de plata sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale;
f) pentru obligațiile de plata datorate, potrivit legii, din alte prestări de servicii decât cele prevăzute la lit. e) rezultate din contracte, titlul de creanță îl constituie actul încheiat între părți;
g) pentru obligațiile privind plata amenzilor, titlul de creanță este procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a amenzii, întocmit de organul prevăzut de lege;
h) în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe bugetare stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanță judecătorească, titlul de creanță este, după caz, ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești, ori un extras, certificat, întocmit în baza acestor acte;
i) pentru obligații bugetare provenind din majorări, titlul de creanță îl constituie actul prin care se constata și se individualizează suma de plata;
j) în cazul în care asupra unei obligații de plata privind creanțele bugetare, dintre cele prevăzute la art. 1, s-a pronunțat o instanța judecătorească, suma datorată este cea stabilită prin hotărâre judecătorească definitiva și irevocabilă, iar în cazul unei contestații sau cereri de revizuire adresate organului competent potrivit legii, suma datorată este cea prevăzută în decizia emisă de acesta;
k) alte documente emise de organele competente, prin care se constata și se individualizează creanțe bugetare."
Cu toate că potrivit art. 25 din nr.OG 11/1996, "executarea silită a creanțelor bugetare poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris căruia legea îi recunoaște caracterul de titlu executoriu.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanță bugetară este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.
Pentru obligațiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții, amenzi, majorări de întârziere și alte sume datorate și neachitate la termenul legal de plata, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc",la data de 26 aprilie 1999, față de reclamantă s-au luat măsuri de executare silită prin înființarea unui sechestru asupra bunurilor mobile (fila nr. 8 din dosarul atașat). Reclamanta a formulat contestație la executare împotriva acestui act de executare silită la soluționarea căreia însă în ideea că actul normativ care a reglementat obligația sa la plata unor accize a fost abrogat, a renunțat.
Prin cererea adresată pârâtei la 28.04.1999 sub nr. 3206 ( fila nr. 17 din dosarul atașat, reclamanta a solicitat amânarea la plată a sumei de 181.270.802 lei ROL indicată ca fiind datorată prin procesul verbal de sechestru. Cererea acesteia a fost aprobată prin adresa nr. 8337/28.04.1999, iar ulterior, prin adresa nr. 7723/22.05.2000 societatea este înștiințată de pierderea valabilității înlesnirii ( fila nr. 53 din dosarul atașat).
La data de 06.04.2001, Serviciul de Control și audit Intern din cadrul S M, a încheiat procesul verbal de control cu nr. 179/06.04.2001 prin care s-a verificat regularitatea înlesnirii acordate, consecințele fiscale ale nerespectării înlesnirii la plată anterior acordate și s-a constatat printre altele că, pentru sumele cu care societatea figurează în evidențele organelor fiscale cu titlu de accize în cuantum de 181.270.802 lei ROL se datorează majorări și penalități de întârziere ( fila nr. 60 din dosarul atașat).
În legătură cu acest act de control, instanța a constatat că prin acesta Serviciul de Control și Audit Intern din cadrul S M nu a stabilit obligația de plată a creanței principale în sarcina reclamantei ci doar a recalculat accesoriile la această creanță a cărei a fost amânată. Prin urmare, nici acest înscris nu are valoarea juridică de titlu de creanță pentru suma de 181.270.802 lei ROL astfel cum au prevăzut dispozițiile nr.OG 11/1996.
Faptul că suma de 181.270.802 lei nu a fost stabilită prin procesul verbal al inspecției de audit intern, rezultă și din Decizia nr. 4772/27.06.2001 emisă de S M în soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de audit intern amintit (fila nr. 64), organul fiscal apreciind că " această sumă a fost recunoscută ca fiind de plată în sarcina petentei prin faptul că pentru această sumă a cerut și i-a fost aprobată amânarea la plată pe o perioadă de un an".
Față de această afirmație din partea pârâtei, instanța a readus în atenție prevederile art. 4 din nr.OG 11/1996, anterior citat din care nu rezultă că "recunoașterea debitorul" indiferent de modalitatea în care aceasta a fost exprimată ar constitui titlu de creanță valabil.
Prin ordinele de plată nr. 266 și 267 din 28.11.2003, reclamanta achită la bugetul de stat suma de 181.270.802 lei ROL, respectiv suma de 54.925.052 lei RON reprezentând accize și accesorii (fila nr. 51 dosar atașat).
În urma respingerii ca prematură a acțiunii în contencios administrativ prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea acestor sume prin sentința civilă nr. 144/CA/ 28.03.2007 dată în dosar nr- al Tribunalului Satu Mare, prin cererea nr. 3546/02.05.2007 adresată pârâtei reclamanta a solicitat restituirea sumelor de mai sus, cerere respinsă de către pârâtă prin adresa nr. 78417/05.12.2007 (filele nr. 16, 27).
Deși reclamanta nu a indicat în mod expres temeiul de drept în baza căruia solicită obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate cu titlu de accize, instanța a reținut ca fiind incidente speței, în drept, dispozițiile art. 117 alin. 1 Cod procedură fiscală în vigoare în momentul formulării cererii de restituire:
" Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță;
b) cele plătite în plus față de obligația fiscală;
c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite".
Potrivit stării de fapt anterior descrise și a dispozițiilor legale amintite instanța a reținut că, "nota de constatare" emisă în anul 1999, actele de executare silită, Raportul de audit intern din anul 2001 și "recunoașterile" societății în baza cărora reclamanta a achitat sumele de bani a căror restituire o solicită prin prezenta acțiune în contencios administrativ,nu constituie titlu de creanță.
Prin urmare, instanța a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. a din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, în sensul că reclamanta a achitat la bugetul de stat sumele solicitate fără existența unui titlu de creanță, astfel că este îndreptățită la restituirea acestora cu dobânda prevăzută de art. 124 din Codul d e procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței și admițând excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, să fie respinsă acțiunea reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critică sentința pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constând în admiterea acțiunii în contencios administrativ fără îndeplinirea condiției procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
Astfel, arată recurenta, pornind de la cererea reclamantei înregistrată sub nr.3346/2.05.2007, având ca obiect restituirea sumei de 23.619 lei, achitată prin ordinele de plată nr.266 și 267 din 28.11.2003 cu titlu de accize nedatorate și dobânzi aferente până la data plății efective, la care s-a răspuns în sens negativ, aducându-i-se la cunoștință împrejurarea că nu se poate da curs unei astfel de cereri până la emiterea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și continuând cu adresa nr.78417/5.12.2007 a căror revocare în tot sau în parte de către pârâtă nu s-a solicitat, acțiunea trebuia respinsă pentru lipsa procedurii prealabile.
În același sens, arată recurenta că, reclamanta s-a adresat direct Tribunalului Satu Mare ca urmare a răspunsului negativ primit la cererea de restituire a sumelor de bani mai sus arătate, deși în conformitate cu art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 în termen de 30 de zile trebuia să solicite revocarea actului.
Intimata - " " SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Critica de nelegalitate, constând în nesoluționarea de către instanță a excepției lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 este nefondată.
Obiectul cauzei îl constituie restituirea unei sume de bani achitată recurentei fără titlu, ceea ce înseamnă că prin acțiune nu s-a urmărit anularea vreunui act administrativ în înțelesul art.8 din Legea nr.554/2004, astfel că nici prevederile art.7 nu se aplică.
Chiar dacă ar fi aplicabile textele legale invocate de recurentă, cererea prin care s-a solicitat restituirea sumelor au fost soluționate printr-un răspuns negativ aflat la filele 16 și 27 din dosarul cauzei, care lasă fără obiect o eventuală excepție întemeiată pe prevederile art.7 din Legea nr.554/2004.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de prevederile art.137 Cod procedură civilă, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Critica recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, constând în aceea că prin adresarea directă a reclamantei instanței de judecată nu s-a îndeplinit condiția obligatorie a procedurii prealabile, este nefondată.
Chiar dacă este inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ pentru care nu s-a efectuat, anterior sesizării instanței, procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, în sensul de a se solicita autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, în speță nu se regăsește această ipoteză.
Aceasta, deoarece reclamanta - " " SRL a mai formulat la 22.09.2006 o acțiune identică în contradictoriu cu pârâta, care a fost soluționată pe excepția de prematuritate, situație în care reclamanta ținând seama de dispozitivul acelei sentințe a adresat organelor fiscale cererea de restituire a sumelor achitate cu titlu de accize nedatorate.
Pin răspunsul recurentei la această cerere, materializat în adresele aflate la filele 16 și 27 din dosarul cauzei, se reiterează manifestarea de voință a recurentei în sensul refuzului categoric al soluționării cererii reclamantei.
În acest context, instanța apreciază că, este nefondată critica recurentei referitoare la nelegalitatea sentinței câtă vreme procedura prealabilă este impusă de lege numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ nu și în cazul celor întemeiate pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.
Văzând culpa procesuală a recurentei, în promovarea prezentei căi de atac, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată să plătească intimatei suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,împotriva sentinței nr.64 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă parte recurentă să plătească părții intimate suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 4 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. - -
- dact. - 2 ex.
- 13.09.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
