Despăgubire. Decizia 376/2010. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 376
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de partea vătămată SPITALUL MUNICIPAL C, împotriva sentinței nr.1662 din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI D și intimații pârâți și .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic G, pentru recurentul - parte vătămată SPITALUL MUNICIPAL C, intimatul pârât și av., pentru intimatul pârât, lipsă fiind intimatele reclamante CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul pârât a depus întâmpinare, după care;
Avocat, pentru intimatul pârât, depune întâmpinare și comunică un exemplar de pe aceasta și reprezentantului recurentului, care nu solicită termen pentru observarea acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților prezente asupra recursului.
Consilier juridic G, pentru recurentul - parte vătămată SPITALUL MUNICIPAL C, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și admiterea cererii de sesizare a Curții de Conturi, precum și respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare de intimatul pârât.
Intimatul reclamant solicită admiterea excepțiilor, iar pe fond respingerea recursului.
Av., pentru intimatul pârât, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare de intimatul pârât.
Pe fondul cauzei, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea sentinței Tribunalului Dolj, ca legală și temeinică
CURTEA:
Prin sentința nr.1662 din 24 noiembrie 2009, Tribunalul Dolja respins sesizarea formulată de reclamantele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI D, în contradictoriu cu pârâții, și partea prejudiciată Spitalul Municipal
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul este neîntemeiată, având în vedere că, în condițiile în care sesizarea Curții de Conturi vizează răspunderea materială a acestuia, există identitate între persoana acestuia și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, aspectele referitoare la lipsa vinovăției sale și întrunirea condițiilor răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, urmând a fi analizate cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că sesizarea Curții de Conturi nu este fondată.
S-a apreciat astfel că, așa cum rezultă din cuprinsul actului de sesizare, acesta vizează stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru dispariția unui electrocardiograf din inventarul Spitalului Clinic C în anul 1999, în esență, pentru faptul că acest aparat s-a aflat în gestiunea pârâtului, iar pârâtul, în calitate de director al unității, nu a dispus măsurile necesare prevăzute de Codul Muncii pentru recuperarea pagubei, după ce a luat cunoștință de lipsa aparatului.
Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara", iar potrivit art. 999 " omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa".
Așa cum se desprinde din dispozițiile legale citate anterior, pentru angajarea răspunderii civile delictuale urmează a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
De asemenea, potrivit pct. 46 alin. 7 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 2388/1995 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului, în vigoare la data întocmirii actului de sesizare, "Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor. acestora se va face la valoarea de înlocuire, așa cum a fost definită aceasta la pct. 45 din prezentele norme, iar potrivit pct. 49 alin. 16 "pentru lipsuri, sustrageri și orice alte fapte care produc pagube ce constituie infracțiuni, ordonatorul de credite este obligat sa sesizeze organele de urmărire penală, în condițiile și la termenele stabilite de lege".
În speța de față, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, fiind constatată cu ocazia inventarierii lipsa electrocardiografului din inventarul unității, pârâtul, în calitate de director, a sesizat potrivit dispozițiilor legale citate anterior, organele de urmărire penală, prin adresa nr. 482/18.02.1999 solicitând Poliției C efectuarea cercetărilor în acest sens. Ulterior, prin Rezoluția nr. 240/P/01.06.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, nefiind identificat autorul infracțiunii de furt cercetate, a dispus încetarea urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În aceste condiții, instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile enumerate anterior pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților.
Astfel, dacă în mod cert se poate vorbi de existența unui prejudiciu și a unei fapte ilicite care a dus la dispariția mijlocului fix din gestiunea părții vătămate, în privința vinovăției, cercetările penale efectuate nu au putut conduce la identificarea vreunei persoane căreia să-i fie atribuită, fiind evident că, în aceste împrejurări, nici în sarcina celor doi pârâți nu poate fi reținută săvârșirea faptei ilicite.
Ori, dacă organele de urmărire penală, cu mijloace specifice, nu au putut identifica autorul furtului, fiind neîndoielnic că niciunul din cei doi pârâți nu poate fi calificat astfel, s-a apreciat că ar fi absurd să se rețină în sarcina acestora vreo culpă în identificarea acestuia și recuperarea prejudiciului în baza unei decizii de imputare ori angajament de plată în condițiile art.107 și 108 din Codul Muncii în forma în vigoare la acea dată.
Singura posibilitate pe care pârâtul o avea potrivit dispozițiilor Codului Muncii și dispozițiilor legale citate anterior era de a sesiza organele de urmărire penală, obligație pe care așa cum s-a reținut și-a și îndeplinit-o, iar în privința pârâtului nu se poate reține că preluarea în gestiune a aparatului în discuție îl obligă la repararea prejudiciului atât timp cât acesta a fost produs în condiții care exced voinței sale și obligațiilor de serviciu privind buna utilizare și întreținere a întregului inventar al secției.
Ca atare, s-a constatat că sesizarea Curții de Conturi a României nu este fondată, în cauză nefiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii celor doi pârâți pentru prejudiciul constatat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea vătămată SPITALUL MUNICIPAL
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că răspunderea pentru paguba creată revine numitului în calitate de director pentru că nu a dispus măsurile prevăzute de Codul Muncii pentru recuperarea pagubei și a numitului care avea aparatul în gestiune și conform fișei postului răspundea de buna utilizare și întreținere a întregului inventar al secției, cum corect s-a reținut prin procesul verbal al Curții de Conturi.
La data de 09.02.2009 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția tardivității declarării recursului ca urmare a nerespectării termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond, precum și excepția lipsei calității procesuale active a recurentei având în vedere că sesizarea a fost formulată de Curtea de Conturi a României.
Pe fond, s-a susținut că sentința este temeinică întrucât a respectat dispozițiile art. 46 alin. 7 din Ordinul Ministrului Finanțelor, sesizând organele de cercetare penală prin adresa nr. 482/18.02.1999, neputându-se reține vreo culpă a directorului spitalului.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.02.2010 intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că în mod corect instanța de foond a reținut că pârâții au respectat obligațiile prev. de art. 49 din Normele pentru organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului aprobate prin Ordinul 2388/15.12.1995 sesizând organele de cercetare penală care însă nu au identificat făptuitorii.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
În ceea ce privește excepția tardivității declarării recursului ca urmare a nerespectării termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond, invocată de intimatul, Curtea o constată nefondată având în vedere că sentința instanței de fond a fost comunicată părții vătămate Spitalul Municipal C, la data de 29.12.2009, iar recursul a fost expediat poștal la data de 08.01.2010 (potrivit plicului depus la dosar - fila 4), fiind a astfel respectat termenul de 15 zile prevăzut art. 301 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a recurentei având în vedere că sesizarea a fost formulată de Curtea de Conturi a României, Curtea o reține nefondată având în vedere că, deși Spitalul Municipal C nu este titularul sesizării instanței de judecată, totuși acesta a avut calitate de parte în raportul juridic litigios dedus Tribunalului Dolj, justificând interesul prin calitatea sa de creditor în acest raport juridic.
Critica recurentului în sensul că răspunderea pentru paguba creată revine numitului în calitate de director pentru că nu a dispus măsurile prevăzute de Codul Muncii pentru recuperarea pagubei și a numitului care avea aparatul în gestiune și conform fișei postului răspundea de buna utilizare și întreținere a întregului inventar al secției, cum corect s-a reținut prin procesul verbal al Curții de Conturi, nu pot fi reținute având în vedre că în mod corect de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998-999 din Codul civil, intimaților neputându-le reținută nicio culpă ca urmare a îndeplinirii obligațiilor prev. pct. 46 alin. 7 și pct. 49 alin. 16 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 2388/1995 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului prin sesizarea organelor de cercetare penală prin adresa nr. 482/18.02.1999.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea constată nefundat recursul declarat de recurentul Spitalul Municipal C, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de partea vătămată SPITALUL MUNICIPAL C, împotriva sentinței nr.1662 din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI D și intimații pârâți și .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. /2ex/17.03.2010
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Robert Emanoil Condurat, Alina