Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 379/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 379
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.2807 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA B DE A și CONSILIUL LOCAL B DE
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimatele pârâte CONSILIUL LOCAL B DE A și PRIMĂRIA B DE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termenul legal, că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă, după care;
Constatând cauza în stare de soluționare, Curtea trece la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2807 din 19 noiembrie 2009, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea reclamantului, împotriva pârâților PRIMĂRIA B DE A și CONSILIUL LOCAL B DE
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că potrivit art.1 din Legea nr 138/1999, această lege se aplică personalului militar și civil din cadrul, MI, și Ministerul Justiției, art.13 din Legea 138/1999, acordă indemnizația de dispozitiv persoanelor din cadrul acestor structuri pe care le denumește.
Din economia dispozițiilor menționate rezultă că numai personalul civil și din ministere și instituțiile menționate prev. la art.1beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar precum și de drepturile salariale prevăzute în legea menționată cu referire la categoriile de personal prev. art.13.
Legal, ordinul MAI nr.496/2003 menționat de reclamant, nu poate extinde sfera de aplicare a legii pe care este chemat să o aplice și în consecință nu va fi luat în considerare sub aspectul invocat.
În ceea ce privește sporul de mobilitate și confidențialitate nefiind expres prevăzut într-un act normativ cu forță general obligatorie, nu pot fi acordate decât dacă sunt rezultatul unei înțelegeri în urma căreia angajatorul are obligația să le încuviințeze și să le plătească, ceea ce nu este cazul în speță, reclamantul nefăcând parte nici din categoriile de personal la care se referă.
De altfel, drepturile salariale ale categoriilor de personal între care și reclamantul sunt prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art.35 din Legea nr 393/2002 privind statutul aleșilor locali, primarii și viceprimarii având dreptul la o indemnizație stabilită potrivit legii și la decontarea cheltuielilor legate de exercitarea mandatului.
Potrivit art.57 alin.5 din Legea 215/2001, pe durata mandatului primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport de venitul total.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul .
S-a susținut că sporurile solicitate sunt datorate de instituția angajatoare, că refuzul instituției de a acorda sporurile este ilegal.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a avut calitatea de primar în cadrul Primăriei B de A și a solicitat pârâților PRIMĂRIA B DE A și CONSILIUL LOCAL B DE A să fie obligate să- plătească sporul de mobilitate în procent de 15%, sporul de confidențialitate în procent de 10% aplicat la salariul de încadrare, în perioada 01.01.2005 - 02.07.2008 și la plata indemnizației de dispozitiv de 25%.
Potrivit art.57 alin.5 din Legea 215/2001, privind administrația publică locală, pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de dispozitiv și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Acest aspect este reluat și de art.3 al.4 și 5 din OG 3/2006- privind creșterile ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154 1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Astfel conform acestor dispoziții, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și cele care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică, indemnizațiile reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției, acestea neputând beneficia de premii, de sporul de dispozitiv și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Din interpretarea acestor texte de lege, rezultă cert că persoanele cu funcții de demnitate publică și cele asimilate acestora nu pot beneficia de nici un spor și prin urmare nici de sporul de dispozitiv și cel de confidențialitate și mobilitate.
Având în vedere toate motivele mai sus enunțate, Curtea, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.2807 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA B DE A și CONSILIUL LOCAL B DE
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud. -
MF/ 2 ex/22.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Robert Emanoil Condurat, Alina
