Despăgubire. Decizia 448/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.448/CA/2008-
Ședința publică din data de 3 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 2: Toros Vig Ana Maria
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O cu sediul în O str. - nr.2-4 și de Cabinet de Avocat cu sediul în O,Parcul nr.7,.11 C împotriva Sentinței nr.299/CA din 30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect despăgubiri- restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar recursul declarat de Cabinet de avocat este legal timbrat cu suma de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei,cauza este la primul termen în recurs, recurenta reclamantă a depus la dosar concluzii scrise, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.299/30.06.2008 Tribunalul Bihora respins excepția prematurității formulării cererii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O în contradictoriu cu reclamantul CABINET DE AVOCAT - O, a admis acțiunea formulată de reclamanta Cabinet de Avocat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 3.098 RON reprezentând taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă până la data plății și 39 lei cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.02.2008. reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei de 3098 RON reprezentând taxă de primă înmatriculare iar la data de 20.02.08. Pârâta a respins cererea reclamantei prin considerente că taxa specială este datorată conform prevederilor legale în vigoare respectiv art 214/1 și 2 Cod fiscal iar cererea nu se încadrează în prev art 217 din OG 92/2003.
Având în vedere că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prev de art. 7 din L 554/2004 chiar dacă a fost înregistrată după introducerea cererii de chemare în judecată și că a considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea taxei speciale pentru autoturism ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și a contraveni disp art 21 al.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime considerente față de care, în baza art 137 pr.civ. raportat la art 7 din L 554/2004 instanța a respins excepția prematurității introducerii cererii invocată de pârâta ca neîntemeiată.
Cu privire la soluționarea pe fond a cererii instanța a reținut că reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei de 3098 RON reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată prin chitanța seria - 3A nr.- la data de 8.02.2008. pentru autoturismul marca Opel Astra cu carte de identitate G - precum și dobânda aferentă de la data plății.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007, iar prin OUG110/2006 această taxă a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire de la plata taxei în condițiile enumerate la art. 214/1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii, taxă care nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind doar percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează la aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a prevăzut că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare, prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile art. 90 din Tratat face parte din ordinea de drept a României.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum, de 6.287,00 RON a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispoz. Art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care a apreciat acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință a obligat pârâta să restituie taxa specială pentru autoturisme în cuantum de 3098 RON reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Pentru lipsirea reclamantei în mod nelegal de suma de 3098 lei, de la data plății - 8.02.2008, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantei, în condițiile art. 1082 - 1084 Cod civil, instanța a obligat pârâta la plata sumei actualizată cu rata dobânzii legale, până la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pentru Cabinetul de avocat solicitând modificarea sentinței în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată atât pentru fond cât și în recurs.
În motivarea recursului arată că, în mod eronat instanța de fond nu acordă cheltuielile de judecată potrivit art. 274 cod procedură civilă, deși ele au fost solicitate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs sub acest motiv invocat se constată că recursul este fondat.
La cererea reclamantei instanța de fond a constatat că pârâta cade în pretenții și în baza art.274 cod procedură civilă a acordat reclamantei 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru justificată cu chitanțele de la dosar dar nu a acordat cheltuielile cu avocat în sumă de 1.000 lei justificate cu chitanța nr.96 din 23.06.2008 care intră în cheltuielile de judecată.
Văzând și disp.art.304 pct.9 și 312 alin.2 cod procedură civilă urmează a se admite recursul și a se modifica sentința instanței de fond în sensul acordării cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și Administrația Finanțelor Publice solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului arată că, în mod greșit a respins instanța excepția prematurității cererii de chemare în judecată deoarece reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută în art.7 din Legea 554/2004.
Excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată este nefondată.
Art.7 din Legea 554/2004 reglementează procedura plângerii prealabile la autoritatea publică emitentă a actului numai împotriva actelor administrative pe care reclamanta le consideră vătămătoare, act care în prezenta cauză nu s-a emis.
Procedura de restituire a taxelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale și nedatorate este reglementată în mod expres prin art. 117 Cod procedură fiscală și care prevede că procedura în această materie se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
În acest sens s-a publicat în Monitorul Oficial nr.13 din 5 ianuarie 2005 Procedura din 22 decembrie 2004 de restituire și de rambursare a sumelor de la buget.
În acest act normativ se prevede restituirea sumelor plătite și nedatorate în termen de 45 de zile de la depunerea cererii, sens în care se emite un act administrativ de restituire.
În prezenta cauză însă cererea reclamantei nu a fost soluționată printr-un act administrativ, care este o corespondență nr.33933/20.02.2008 din care rezultă că se refuză restituirea sumei din litigiu.
Ori împotriva refuzului de a emite un act de restituire nu există o procedură prealabilă, refuzul de a emite act poate fi atacat direct în fața instanței de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei se constată că taxa de primă înmatriculare pe care a achitat-o reclamantul intimat, contravine prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură, mai mari decât se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Cum în speță, pentru autoturismul provenit din Comunitatea Europeană, introdus în țară de către reclamantul intimat, ce a fost înmatriculat în Comunitatea Europeană, s-a perceput în România oad oua taxă de înmatriculare, taxă care nu se percepe pentru reînmatricularea autoturismelor deja înmatriculate în România, este evident că dispozițiile art.214/1 și 214/3 din Codul fiscal, ce instituiau această taxă, sunt discriminatorii, astfel că, ele încalcă dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OUG 50/2008 se constată că acest motiv nu poate fi reținut pentru a critica legalitatea și temeinicia sentinței deoarece actul normativ nu era în vigoare la data soluționării procesului, sentința fiind pronunțată la 30.06.2008, iar OUG 50/2008 a intrat în vigoare la 01.07.2008.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, criticile formulate în recurs de această recurentă nu vor putea fi reținute, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 620,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul reclamant Cabinetul de avocat cu sediul în O,Parcul nr.7,.11 C, împotriva sentinței nr.299 din 30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că obligă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O cu sediul în O str. - nr.2-4.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 620,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.TVA
Jud. fond
Tehn.red./2 ex.
08.12.2008
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Toros Vig Ana Maria
