Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 113/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - excepție de nelegalitate
act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.113
Ședința publică din 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, judecareaexcepției de nelegalitate a art.3 alin.1 din Normele Metodologice de Aplicare a OUG nr. 148/2005 aprobate prin HG nr.1025/2006invocată de reclamanta, domiciliată în municipiul B,-,. E,.7, județul B în contradictoriu cu pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr. 85, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului, cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr. 85, județul B și Guvernul României B, cu sediul în B nr. 1.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru pârâta Direcția de Muncă și Protecția Socială a Județului B și consilier juridic, pentru pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale a Județului B, lipsă fiind avocat, pentru reclamantă și reprezentantul pârâtului Guvernul României.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei prin care s-a învederat că la dosar a fost depusă o întâmpinare din partea Guvernului României și o cerere de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâta Direcția de Muncă și Protecția Socială a Județului B, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei, conform motivelor precizate în întâmpinarea depusă la dosar, iar pe fond respingerea excepției invocate de reclamantă.
Consilier juridic, pentru pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale a Județului B, solicită de asemenea admiterea excepției lipsei calității procesuale, pentru motivele precizate în întâmpinarea depusă la dosar iar pe fondul cauzei respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, cu motivarea depusă la dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra excepției de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 28.01.2009, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 8232/27.11.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului și a deciziei nr. 1439/22.12.2008 a Agenției Județene pentru Prestații Sociale a Județului B și obligarea pârâților la plata îndemnizației lunare în sumă de 600 RON pentru fiecare din cei doi copii ai săi, începând cu data de 1.11.2008 și până la împlinirea vârstei de doi ani.
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG pe care s-au întemeiat deciziile contestate și prin încheierea din 19.03.2009, Tribunalul Botoșania dispus sesizarea Curții de Apel Suceava pentru soluționarea excepției.
În motivarea excepției se arată, în esență, că dispozițiile art. 3 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 nu sunt în concordanță cu prevederile art. 6 alin. (1) din nr.OUG 148/2005, potrivit cărora concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii.
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv.
Pentru soluționarea excepției de nelegalitate a fost introdus în cauză emitentul HG 1025/2006, respectiv Guvernul României, în interesul căruia s-a formulat cerere de intervenție de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Pârâții AJPS și B au invocat excepție lipsei calității procesuale pasive întrucât actul contestat a fost emis de Guvernul României.
De asemenea, cu privire la fondul pricinii au arătat că dispozițiile art.3 alin. din HG nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii". Acest text de lege, recunoaște dreptul la acordarea unei singure îndemnizații pentru familie, indiferent dacă aceasta are gemeni, pe considerent că această îndemnizației reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.
Conform art. 8 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 "în cazul în care persoana îndreptățită, beneficiara concediului și a îndemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, naște în această perioadă unul sau mai mulți copii ori i se încredințează spre adopție, i se da în plasament unul sau mai mulți copii ori este numit tutore"iar la alin. 2 "se acordă o singură indemnizație primită anterior nașterii celui din urmă copil".
Prin urmare, arată pârâta că rațiunea legiuitorului care transpare din actele normative în discuție OUG nr. 148/2005, HG nr.1025/2006, Codul muncii (art.49 alin.2, art. 51 alin.1) este unitară și evidențiază ca finalitate sprijinirea familiei, prin realizarea unui echilibru social-economic și nu reprezintă o măsură directă de protecție a copilului cum este cea realizată prin alocația de stat pentru copii.
Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității excepției, având în vedere că este atacat un act cu caracter normativ, excepția de nelegalitate putând fi invocată doar cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual.
Cu privire la fondul cauzei arată că HG nr.1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și al Legii nr. 61/1993 privind alocație de stat pentru copii.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv prin însușirea proiectului inițiat, la acea dată, de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu atribuții și competențe în domeniu.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005 (în prezent abrogată prin HG nr. 1226/2007), proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 8 alin. 6 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 50/2005 (art. 33, alin. 7 din HG nr.1226/2007), "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare".
Dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006, rap. la prevederile art.6 alin.1 din OUG nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, concediul și îndemnizația lunară prevăzute la art.1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prev. la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. 2. Astfel, indemnizație se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Acest text de lege, recunoaște dreptul la acordarea unei singure îndemnizații pentru familiei, indiferent dacă aceasta are gemeni, pe considerentul că această îndemnizației reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.
Măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile textului legal citat anterior și reluate de prevederile art. 2 alin. 1 din Normele aprobate prin HG nr. 1025/2006 urmăresc îmbunătățirea echilibrului social - economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. Astfel, recunoașterea drepturilor prevăzute în ipoteza normei legale, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate și nu încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă, nefiind vorba de drepturi ce aparțin copilului.
În interesul Guvernului României a formulat cerere de intervenție accesorie Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, invocând aceleași susțineri ca și partea în favoarea căreia a intervenit.
Analizând excepția de nelegalitate invocată instanța o constată întemeiată.
Vor fi respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Agenția Județeană de Prestații Sociale B, respectiv Direcția de Muncă și Protecție Socială B, având în vedere că pricina de față este indisolubil legată de fondul pricinii, în care instituțiile de mai sus figurează ca părți, iar o eventuală admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive ar putea fi invocată ulterior pentru inopozabilitatea prezentei decizii în dosarul de fond.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției invocate de Guvernul României, instanța constată că într-adevăr art.4 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 262/2007, face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă, alin. 2 al aceluiași articol se referă la actul administrativ unilateral fără a mai face distincție între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual, astfel că dispozițiile celor două texte ale aceluiași articol este necesar a fi interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie aplicată în sensul de a produce efecte juridice.
De altfel, în rolul său de îndrumător al practicii instanțelor, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu aceste considerente, excepția inadmisibilității va fi de asemenea, respinsă.
Cu privire la fondul pricinii instanța constată că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 3 din normele metodologice sunt nelegale. Aceasta pentru ca, art. 6 trimițând la dispozițiile art. 1 alin. 1 din ordonanță, care folosește sintagma "nașterea copilului" apoi "creșterea copilului", forma de singular folosită exclude posibilitatea de a extinde prin normele metodologice, definiția nașterii. Aceasta cu atât mai mult cu cât sensul comun a termenului de naștere este, conform, acela dea aduce pe lume o ființă.Așadar, definind nașterea ca reprezentândaducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii,art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.
Față de titlul și obiectul de reglementare al actului administrativ contestat, va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive formulate de pârâtele Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr. 85, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului, cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr. 85, județul B, ca neîntemeiate.
Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtul Guvernul României, cu sediul în B nr. 1 și interveneintul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în B, str. - - nr. 2 - 4, sector 1.
Constată nelegalitatea dispozițiilorart.3 alin.1 din Normele Metodologice de Aplicare a OUG nr. 148/2005 aprobate prin HG nr.1025/2006.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Red.
6 ex./3.06.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel
