Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 1449/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1449
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și GUVERNUL ROMÂNIEI și cu intervenientul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Reprezentantul pârâtei nu se opune la admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Curtea, apreciind că sunt îndeplinite disp. art. 49 și următoarele pr.civ. admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată prin întâmpinare de Direcția Generală de Poliție a Municipiului
Pârâta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate întrucât HG nr.1305/2002 a cărei nelegalitate se invocă este un act cu caracter normativ și potrivit disp. art. 7 din Legea nr.554/2004 nu poate face obiectul excepției de nelegalitate.
CURTEA
Prin încheierea din 29.10.2008, Tribunalul Bucureștia sesizat Curtea de APEL BUCUREȘTI cu soluționarea excepției de nelegalitate HG nr. 1305/2002, art. 9 alin. 2 și 3 raportat la art. 40 alin. 1, 52 și 53 din Constituția României, art. 11 pct. 1 din CEDO, Carta Socială Europeană, art. 6 din Convenția OIM nr. 95/1949, Legea nr. 54/2003, Legea nr. 360/2002 și art. 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, excepție invocată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI sub nr-.
La termenul din 06.02.2009, Curtea a dispus introducerea în cauză a Guvernului României.
La 23.02.2009, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare solicitând respingerea excepției de nelegalitate. Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
În speță a fost invocată nelegalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1305/2002, prin care a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate -". După cum reiese din textul legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual iar nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Potrivit doctrinei, actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că manifestarea de voință a organului administrativ competent creează, modifică sau stinge drepturi sau
obligații în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, deci emiterea lor se face cu referire expresă la persoanele care s-au adresat autorității publice pentru rezolvarea unui drept sau interes legitim.
Ceea ce este specific, însă actelor administrative cu caracter normativ este faptul că ele creează, modifică sau desființează reguli de conduită formulate în abstract, fără considerare de persoane; astfel ele au caracter impersonal, general, conțin reguli de conduită generală și de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecți.
În speță, prin hotărârea de Guvern contestată a fost reglementat regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor. Astfel, față de obiectul de reglementare, este evident că aceste dispoziții au caracter normativ, având rolul de a detalia legea și de asigura o interpretare și aplicare unitară a acesteia.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că Hotărârea Guvernului nr. 1305/2002 este temeinică și legală, fiind adoptată conform art.107 din Constituție și al art.52 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul d e Interne, care potrivit prevederilor Legii nr.40/l990, cu modificările și completările ulterioare, era organul central al puterii executive care exercita, în conformitate cu legea, atribuțiile ce îi revin cu privire la respectarea ordinii publice, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a avutului public și privat, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, contribuind prin aceasta la realizarea unei societăți democratice în România, la apărarea independenței, suveranității naționale și integrității teritoriale.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.555/2001, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art.8 alin.6 din Regulament,avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare".
Precizează că, potrivit dispozițiilor art.52 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului,modul de organizare și funcționare a Corpului se stabilește, în condițiile prezentei legi, prin Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin hotărâre a Guvernului", fapt ce s-a realizat prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1305/2002.
În cuprinsul Regulamentului, la art. 12 alin.1 lit. a, se prevede că, în cazul neachitării cotizației lunare mai mult de 6 luni consecutive, la inițiativa organizației, polițistul pierde calitatea de membru al, iar prin art. 15 se stabilesc obligațiile membrilor Corpului a căror nerespectare poate atrage, potrivit art.12 alin.1 lit. b, pierderea calității de membru al
Așadar, nu se poate susține că prin actul administrativ contestat s-a instituit, independent de voința polițistului, o obligativitate a achitării cotizației.
Rațiunea dobândirii de drept a calității de membru în temeiul nr.HG1305/2002 a fost aceea de a permite fiecărui polițist să facă parte dintr-o organizație care are ca scop principal promovarea intereselor acestei categorii profesionale.
Polițistul poate renunța oricând la calitatea de membru al Corpului Național al Polițiștilor, printr-o comunicare adresată organizației teritoriale sau, după caz, departamentului din care acesta face parte, astfel cum prevede art. 13 din Regulament. Deci, nu se poate vorbi, în speță, de o încălcare a dreptului la liberă asociere al polițiștilor, aceștia putând în orice moment să-și exprime voința de a renunța la calitatea de membru, iar, ulterior, prin cerere de adeziune, de a redobândi această calitate.
De asemenea, reclamanta nu poate invoca, în susținerea excepției sale de nelegalitate, propria culpă sau necunoașterea legii, în condițiile în care a înțeles să nu renunțe la calitatea sa de membru al Corpului Național al Polițiștilor, deși acest drept îi era recunoscut, după cum am arătat, chiar de actul administrativ contestat.
La 02.03.2009, Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului întemeiată pe prevederile art.49 alin.3 pr. civ. ale art.3 alin. 1 pct.7 din nr.HG405/2007 privind funcționarea Secretariatului General al Guvernului, și motivat de faptul că la adoptarea nr.HG 1305/2002, Ministerul Administrației și Internelor a avut calitatea de inițiator.
Intervenientul a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată de reclamant, pentru următoarele motive:
În conformitate cu prevederile art.4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
În prezenta cauză, excepția de nelegalitate a nr.HG 1305/2002 privește un act administrativ cu caracter normativ, cercetarea 1egalității acestuia neputând face obiectul unei cereri întemeiate pe dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004.
Actele administrative normative se individualizează prin aceea că au în conținut reguli generale de conduită, impersonale și cu aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecte, față de actele administrative individuale care cuprind manifestarea voinței organului emitent în sensul de a crea, modifica sau stinge drepturi subiective sau obligații în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, prin care se rezolvă o situație concretă și ale cărei efecte se consumă într-o sigură aplicare.
HG nr.1305/2002 nu face parte din categoria actelor administrative cu caracter individual, prevăzut de art.4 alin. 1 din Legea nr.554/2004, aceasta cuprinzând norme cu caracter general, care reglementează modul de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, structură înființată in temeiul Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Pe fond, consideră că excepția de nelegalitate, ridicată în cauză este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată se invocă nelegalitatea prevederilor art.9 alin. 2 și 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor.
Conform textelor de lege menționate, "calitatea de membru se dobândește în temeiul legii, prin completarea adeziunii și plata cotizației", iar,la data intrării în vigoare a prezentului regulament, polițiștii cărora li se aplică prevederile Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului devin, de drept, membri ai Corpului."
Se observă că aceste dispoziții reglementează modalitatea de a dobândi calitatea de membru, iar nu modalitatea de plată a cotizației.
Într-adevăr, potrivi art.9 alin.2 din Regulament, plata cotizației este o condiție pentru a fi membru al
Consideră însă că această prevedere trebuie interpretată prin coroborare cu dispozițiile art.12 alin. 1 lit. a, potrivit cărora, în cazul neachitării cotizației lunare mai mult de 6 luni consecutive, la inițiativa organizației, se pierde calitatea de membru al, cu prevederile art.15 care stabilesc obligațiile membrilor Corpului, a căror nerespectare poate atrage, potrivit art. 12 alin. 1 lit. b, pierderea calității de membru al.
Având în vedere prevederile legale enunțate, apreciem că nu se poate invoca reglementarea prin lege a obligativității achitării cotizației, independent de voința polițistului.
Rațiunea dobândirii de drept a calității de membru în temeiul nr.HG1305/2002 nu a fost de a institui în sarcina fiecărui polițist obligația de plată a unei sume de bani cu titlu de cotizație lunară, ci de a permite fiecărui polițist să facă parte dintr-o organizație profesională care are ca scop principal promovarea intereselor acestei categorii profesionale.
Mai mult, potrivit art.13 din Regulament, polițistul poate renunța oricând la calitatea de membru al Corpului printr-o comunicare adresată organizației teritoriale sau departamentului din care face parte.
Așadar, nici un polițist nu este obligat să rămână membru al P, putând în orice moment să-și exprime voința de a renunța la calitatea de membru, iar ulterior, prin cerere de adeziune, de a redobândi această calitate.
Față de cele prezentate, apreciază că nu au fost încălcate prevederile legale referitoare la dreptul la liberă asociere, polițiștilor fiindu-le recunoscute mijloacele de exercitare a acestui drept (respectiv de renunțare sau adeziune la ).
Din aspectele invocate de partea reclamantă nu reiese că aceasta și-ar fi exercitat dreptul de a se retrage din cadrul organizației profesionale, al cărei Regulament de organizare și funcționare îl consideră parțial nelegal.
De asemenea, cu privire la solicitarea de a restitui sumele reprezentând cotizația lunară, achitate de reclamant, precizează că această cotizație asigură posibilitatea ca membrul să solicite, în orice moment, în favoarea sa, concursul organizației profesionale în soluționarea aspectelor care intră în competența sa legală, astfel că, în lipsa unei cereri de retragere din, se poate presupune manifestarea acordului tacit al părții reclamante cu privire la păstrarea calității de membru al și la achitarea cotizației lunare.
Având în vedere că partea reclamantă nu poate invoca necunoașterea legii, sub aspectul posibilității de a renunța la calitatea de membru, și nici nu se poate apăra în propria culpă, respectiv de a nu fi solicitat retragerea din, în opinia noastră, excepția de nelegalitate este neîntemeiată.
La termenul din 03.04.2009, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție.
În conformitate cu prevederile art.4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,legalitatea unui act administrativunilateralcu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Actele administrative normative se individualizează prin aceea că au în conținut reguli generale de conduită, impersonale și cu aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecte, față de actele administrative individuale care cuprind manifestarea voinței organului emitent în sensul de a crea, modifica sau stinge drepturi subiective sau obligații în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, prin care se rezolvă o situație concretă și ale cărei efecte se consumă într-o sigură aplicare.
HG nr.1305/2002 nu face parte din categoria actelor administrative cu caracter individual, prevăzut de art.4 alin. 1 din Legea nr.554/2004, aceasta cuprinzând norme cu caracter general, care reglementează modul de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, structură înființată in temeiul Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Din aceste motive este inadmisibilă excepția de nelegaliate a nr.HG1305/2002, astfel încât, în baza art.4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite excepția inadmisibilității și va respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT Ǎ ǍȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a art. 9 alin. 2 și 3 din nr.HG1305/2002, excepție invocată de reclamanta, domiciliată în B,-,. 46,. 37, sector 4 în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERAL Ǎ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B cu sediul în B,--5, sector 5 și GUVERNUL ROM ǍNIEI cu sediul în B, nr. 1, sector 1.
Admite cererea de intervenție formulată de intervenientul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. B/4 ex./22.04.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
