Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 153/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.153
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 și 3 din HG nr. 1025/2006 și a dispozițiilor art. 2 din HG nr. 1825/2005, formulată de reclamanta, domiciliată în, județul P, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, cu sediul P,-, județul P,GUVERNUL ROMANIEI, cu sediul în B, sector 1,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, reprezentată de consilier juridic, lipsind reclamanta și pârâtul Guvernul României.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul registratură, s-au depus la dosar întâmpinare formulată de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P și concluzii scrise din partea reclamantei, după care:
Consilier juridic, pentru pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea cererii.
Curtea ia act de susținerile reprezentantului pârâtei, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii.
Reprezentantul pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, potrivit susținerilor din întâmpinare și celor din concluziile scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra excepției de nelegalitate de față, constată următoarele:
În cursul soluționării dosarului nr- al Tribunalului Prahova, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 și 3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148/2005, aprobate prin HG nr.1025/2006 și a dispozițiilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005, aprobate prin HG nr.1825/2005.
În susținerea excepției invocate, reclamanta a arătat faptul că actele administrative normative atacate dau o definiție a noțiunii de naștere care este în contradicție cu dispozițiile OUG nr.148/2005 și prin care se creează o discriminare între persoane aflate în situații identice.
Astfel, art. 6 alin.1 din OUG 148/2005 privind susținerea familiei, în vederea creșterii copilului, prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prev. de art. 5 alin.2.
Susține reclamanta că, definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului OUG nr.148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de actul normativ la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a copiilor vii, rezultați din fiecare naștere, art. 2 din HG 1825/2005 și art. 2 și 3 din HG nr.1025/2006 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Mai arată reclamanta că indemnizația lunară reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult, cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din OUG 148/2005 și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte norme de protecție socială.
Prin încheierea din data de 26 mai 2009, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, potrivit art. 4 alin.1 și art. 10 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, a înaintat cererea reclamantei spre competentă soluționare Curții de APEL PLOIEȘTI, dosarul fiind înregistrat la această instanță sub nr-.
La solicitarea instanței, pârâtul Guvernul României a depus la dosar înscrisuri reprezentând: HG nr.1025/2006, Nota de fundamentare, Avizul Consiliului Legislativ și Avizul Consiliului Economic și Social și HH nr.1825/2005, Nota de Fundamentare, Avizul Consiliului Legislativ și Avizul Consiliului Economic și Social.
Pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca fiind neîntemeiată și nelegală.
Analizând excepția de nelegalitate invocată, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și a probelor administrate, Curtea constată următoarele:
Ordonanța de urgență nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în temeiul delegării legislative reglementate de art. 115 alin.4-8 din Constituția României și suspus aprobării Parlamentului.
Potrivit art.108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, iar hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Conform art.3 alin.1 din HG nr. 1025/2006, ce face obiectul excepției de nelegalitate de față, nașterea este definită ca "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Din analiza acestui text legal, coroborat cu dispozițiile OUG nr.148/2005, nu rezultă nici un element de natură a conduce la convingerea că prin norma atacată s-ar restrânge sfera de aplicare a actului normativ pentru executarea căruia a fost elaborat, HG nr. 1025/2006 și implicit art.3 alin.1 respectând normele de tehnică legislativă.
Definiția dată nașterii, aleasă de legiuitor, respectă întru totul înțelesul comun avut de acest fenomen, nerezultând că o altă formulare a definiției ar putea satisface interesele reclamantei, fără a intra în contradicție cu OUG nr. 148/2005.
Pe de altă parte, deși excede obiectului excepției de față, nu se poate reține că prin această definiție se creează o discriminare între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și copii proveniți dintr-o sarcină multiplă, pentru că actele normative sus-menționate nu reglementează drepturi ale copiilor, ci drepturi ale mamelor acestora. De altfel, sub acest aspect s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 987/2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005, respinsă în cele din urmă, prin care a stabilit că drepturile recunoscute prin actul normativ atacat se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana respectivă, drepturi ce, sub aspectul lor patrimonial, reprezintă indemnizația lunară de care poate beneficia aceasta pe perioada în care optează a se dedica creșterii copilului, dar nu mai mult de 2 ani și, respectiv, 3 ani.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 și 3 din HG nr. 1025/2006 și a dispozițiilor art. 2 din HG nr. 1825/2005, formulată de reclamanta, domiciliată în, județul P, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, cu sediul P,-, județul P,GUVERNUL ROMANIEI, cu sediul în B, sector 1,-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
5 ex./09.10.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
