Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 37/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- -30.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.37
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.01.2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL T reprezentat prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții lipsă avocat A, pentru pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților depune la dosar Decizia nr.1245/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra excepțiilor inadmisibilității acțiunii și excepției tardivității acțiunii, invocate de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare cât și asupra excepției de nelegalitate.
Reprezentantul reclamanților pune concluzii de respingere a excepțiilor invocate de către pârâtul Guvernul Românei prin întâmpinare, de admitere a excepției de nelegalitate a poziției nr.1985 din nr.HG1016/2005, fără cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise.
Reprezentanta pârâților Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T pune concluzii de admitere a excepțiilor inadmisibilității și tardivității acțiunii cât și de respingere a excepției de nelegalitate ca fiind netemeinică și nelegală.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Timișoara la 30.09.2009 în dosar nr- s-a dispus sesizarea Curții de APEL TIMIȘOARA cu soluționarea excepției de nelegalitate a nr.HG1016/2005, excepție formulată de reclamanții și în contradictoriu cu intimații Municipiul T reprezentat de Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Guvernul României.
În motivarea excepției de nelegalitate s-a arătat că prin nr.HG1016/2005 s-a dispus trecerea în domeniul public al Municipiului Tap arcelei de teren înscrisă în nr.100 T nr. top 176/a, parcela de teren care reprezintă terenul aferent construcției situate în T,-.
Însă, se învederează ca deși în temeiul art.21 din Legea nr.112/1995 și artr.37 din Normele de aplicare a acestei legi reclamanți au dobândit, la data cumpărării construcției și terenul aferent acesteia, teren evidențiat în nr.100, nr. top 176/a, reprezentanții municipiului T nu le recunosc acest drept dobândit ex lege.
Se mai arată că, reprezentanții municipiului T acționând cu rea credință, au efectuat demersuri, finalizate prin emiterea nr.HG1016/2005, pentru trecerea în domeniul public a terenului în litigiu, cu toate că acest teren nu face parte din categoria bunurilor enumerate în art.136 alin.3 din Constituție și nici nu reprezintă un bun "de uz sau de interes public" conform art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998, fiind de neconceput ca un teren destinat normalei folosințe a unei case proprietate private să aparțină domeniul public.
Or, la data adoptării nr.HG1016/2005 terenul în litigiu devenise conform legii, proprietatea reclamanților, astfel încât trecerea în domeniul public nu putea fi dispusă prin procedurile Legii nr.213/1998 ci numai eventual, în condițiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, ulterior dovedirii acestei cauze și numai după justă și prealabilă despăgubire a reclamanților.
Totodată se solicită a se avea în vedere faptul că dreptul reclamanților de proprietate deși neînscris în cartea funciară este opozabil atâta pârâților cât și emitentului actului administrativ atacat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004.
Pârâții Municipiul T prin Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T au formulat întâmpinare solicitând respingerea excepției de nelegalitate ca fiind netemeinică și nelegală.
În considerentele întâmpinării se arată că reclamanții nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului menționat la pozițiile atacate din nr.HG1016/2005.
Consideră că excepția prevăzută de art.4 din Legea nr.554/2004 este de strictă interpretare, iar instanțele judecătorești trebuie să se pronunțe în sensul admiterii acestei excepții doar în cazul în care prin actul administrativ atacat se aduce atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim.
Prin nr.HG1016/2005 nu se aduce atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim, ci prin această hotărâre se are în vedere organizarea executării legilor, adică se detaliază legea, se stabilește întreg cadrul care privește aplicarea legii.
Așadar, consideră că prin nr.HG1016/2005 nu se adaugă la lege.
Se învederează ca hotărârea nr.1016/2005 este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art.108 din Constituția României și ale art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Se arată că potrivit Legii nr.213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin nr.HG548/1999 inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei unități administrativ - teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ - teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv al bunurilor cuprinse în inventar să fie aprobat prin hotărârea Guvernului.
Întrucât de la momentul atestării domeniului public al județului T prin nr.HG977/2002, un număr important de bunuri și-au schimbat regimul proprietății, fiind realizate transferi din domeniul public sau privat al statului în domeniile publice ale județului, municipiilor, orașelor sau comunelor din județul T și, totodată s-au constatat o serie de inadvertențe între inventarelor bunurilor atestate și cele de fapt, s-a impus actualizarea inventarului bunurilor cuprinse în domeniul public al județului, municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Se arată că actualizarea inventarului a fost impusă de necesitatea delimitării patrimoniului public al noilor unități administrativ - teritoriale și reinventării bunurilor aparținând domeniului public al comunelor reorganizate, în conformitate cu prevederile Legii nr.83/2004 privind înființarea unor comune.
De asemenea, se menționează ca dispozițiile art.18 - 24 ale Legii nr.213/1998 în baza cărora s-a emis actul administrativ contestat, prevăd faptul că prin hotărâre de guvern se atestă apartenența bunurilor respective la domeniul public de interes public.
Potrivit art.8 din Legea nr.213/1998, "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ - teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art.7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B ori a consiliului local.
Se mai arată că, aducerea la cunoștința publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
Hotărârea în cauză a fost adusă la cunoștință publică prin afișarea la sediul Primăriei Municipiului T precum și prin publicarea pe pagina de internet a instituției Consiliului Local al Municipiului
Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice a depus completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a nr.HG1016/2005 privind trecerea în domeniul public al Municipiului Tap arcelei de teren înscrisă în nr.100 T, nr. top 176/a, parcele care reprezintă teren aferent construcției situate în str. -, având în vedere că nr.HG1016/2005 este legal adoptată, neexistând nici un text legal care să fi fost încălcat prin adoptarea acestei hotărâri.
Se arată că, în cazul în care cei care au cumpărat construcția în baza Legii nr.112/1995, ar deveni și proprietari terenurilor aferente acestora "ope legis", s-ar încălca dispozițiile art.26 aliniat ultim din Legea nr.112/10995, raportat la art.33 din nr.HG11/1997, care modifică normele de aplicare ale Legii nr.112/1995, aprobate prin nr.HG20/1996.
Se învederează ca o astfel de interpretare ar fi greșită pentru că prin teren aferent construcției se înțelege terenul pe care acestea sunt amplasate, acesta fiind și sensul noțiunii în discuție avută în vedere în art.26 din Legea nr.112/1995, care în aliniatul ultim prevede că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcției, rămân în proprietatea statului.
De asemenea, se menționează ca art.33 din nr.HG20/1996 privind Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr.112/1995 stipulează că: "în situația de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului situat sub aceste construcții în condițiile prevăzute de Legea nr.18/1991.
Mai mult, reclamanții, ca și chiriași au cumpărat construcțiile, respectiv locuința potrivit art.9 din Legea nr.112/1995, în baza unui contract de vânzare - cumpărare în care este stipulat doar prețul construcției nu și al terenului solicitant de reclamanți, teren înscris prin nr.HG1016/2005 în inventarul domeniului public al Municipiului T, aprobat prin nr.145/2004.
Astfel, reiese că transmiterea dreptului de proprietate nu se poate realiza în mod gratuit, ope legis, întrucât art.26 nu conduce la această concluzie. Aceasta cu atât mai mult cu cât Statul Român ar fi pus în situația inadmisibilă de a plăti de două ori, o dată despăgubind pe fostul proprietar al terenului, iar ulterior prin impunerea de a ceda dreptul de proprietate al terenului unei persoane care nu a plătit și nici nu este îndreptățită la a avea acest teren.
În altă ordine de idei, nr.145/2004 a Municipiului T prin care a fost aprobat inventarul domeniului public în care se regăsește terenul în litigiu nu a fost contestată, în concluzie nu subzistă motive de fapt și de drept invocate de reclamanți ca temei al excepției de nelegalitate.
Se mai arată că prin nr.HG1016/2005 nu se aduce atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim, ci prin această hotărâre se are în vedere organizarea executării legilor, adică se detaliază legea, se stabilește întreg cadrul care privește aplicarea legii.
Faptul că Hotărârile de Guvern au conținut normativ, acestea fiind emise pentru aplicarea legilor și pentru detalierea lor. Toate actele normative ale organelor administrației, inclusiv ale Guvernului, trebuie să-și aibă izvorul și temeiul într-o reglementare stabilită de lege care să determine nu doar competența organului chemat să le emită dar și cuprinsul normelor pe care urmează să le formuleze.
Potrivit art.107 alin.2 din Constituția României "hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor". Ca urmare, prin hotărârile de guvern privind normele metodologice de aplicare a unei legi se are în vedere organizarea executării legilor, adică se detaliază legea, se stabilește întreg cadrul care privește aplicarea legii.
Prin urmare, consideră că prin nr.HG1016/2005 nu se adaugă la lege.
HG nr.1016/2005 este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art.108 din Constituția României și conform prevederilor art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Pârâtul Guvernul României prin întâmpinarea formulată a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de obiectul acțiunii, arătând că, potrivit art.1 din Codul civil, "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă", iar art.15 alin.2 din Constituția României, consacrând principiul neretroactivității, stabilește că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
În considerente, se arată că, conform principiului constituțional enunțat, de la care nu se poate deroga, indiferent dacă este vorba de legi materiale sau legi procesuale, legea nouă nu poate să fie aplicată situațiilor juridice definitiv constituite și efectelor acestora consemnate anterior, care trebuie respectate, în acest mod asigurându-se stabilitatea raporturilor juridice.
Se arată că Legea nr.554/2004 a intrat în vigoare la data de 06.01.2005 și ea se aplică numai actelor administrative individuale sau celor cu caracter normativ care au fost comunicate sau publicate cu începere de la data respectivă.
Prin urmare, se învederează ca instanțele specializate de contencios administrativ pot exercita controlul de legalitate prevăzut de Legea nr.554/2004 numai cu privire la actele administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a acestei legi organice, până la această dată fiind aplicabile principiile generale de drept recunoscute atât de doctrină, cât și de jurisprudența în materie.
Precizează că aceste aspecte au fost reținute, în esență și de către Înalta Curte de casație și justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, în motivarea Deciziei civile nr.1052/28.03.2006, pronunțată în dosarul nr-, într-o speță asemănătoare prezentei cauze, în care a fost pusă în discuție admisibilitatea excepției de nelegalitate a unor acte administrative anterior apariției Legea nr.554/2004, astfel se solicită admiterea excepției tardivității și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, arătând că nr.HG1016/2005 a fost emisă în baza prevederilor art.108 din Constituția României, republicată, și ale art.21 alin.3 din legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare.
Actul administrativ contestat a fost adoptat de către Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației și Internelor (astfel cum era organizat la acea dată), organul de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică, care exercită atribuțiile ce îi revin cu privire la: apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a proprietății publice și private; realizarea Programului de guvernare și a strategiilor în domeniul administrației și ordinei publice și monitorizarea, în numele Guvernului, a elaborării și aplicării programelor de reformă instituțională de către ministere și celelalte autorități ale administrației publice centrale; funcția și funcționarii publici; activitatea de cadastru, geodezie și cartografie; activitatea privind zonele defavorizate și parcurile industriale, asigurarea ordinii publice; paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor; prevenirea și combaterea faptelor antisociale; respectarea regimului juridic al frontierei de stat; evidența informatizată a persoanei; regimul juridic al străinilor; solicitanții statutului de refugiat și persoanele care au dobândit o formă de protecție în România; apărarea împotriva incendiilor și protecția civilă a populației și a bunurilor, precum și administrarea și protecția Fondului Național.
Se mai arată că, în conformitate cu art.21 din legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ - teritoriale se întocmește după caz de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului B, sau de către primari.
Se precizează ca aceste inventare, odată însușite, după caz, de consiliile județene, Consiliul Local al Municipiului B sau de consiliile locale, se centralizează de consiliul județean sau Consiliul general al Municipiului B și se trimit Guvernului României pentru ca, prin hotărâre, să ateste apartenența bunurilor la domeniul public de interes județean sau local.
Consideră că, prin natura sa juridică, actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local nu creează drepturi noi, nu stabilește și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, deci nu este de natură a vătăma vreun drept.
Prin astfel de acte administrative, potrivit atribuțiilor și competențelor cu care sunt învestite de lege, consiliile locale/județene stabilesc doar regimul juridic diferențiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietății altor persoane.
Se mai arată că prin actul administrativ contestat nu li s-a vătămat reclamanților nici un drept subiectiv sau un interes legitim, deoarece reclamanți nu au fost deposedați de proprietatea asupra bunului suspus discuției, acesta aparținând în fapt altui titular.
Menționează faptul că terenul situat în-, înscris în nr.100 cu nr. top 176/a în suprafață de 1439 mp face parte din domeniul public al municipiului T, fiind inclus în inventar în mod corect și cu respectarea reglementărilor în vigoare, ca urmare a analizării situației juridice înscrise în cartea funciară la de proprietate - Statul Român fiind proprietar pe teren din anul 1985 conform Decretului nr.223/1974, iar asupra casei situată la adresa anterior menționată fiind proprietari particulari, conform Legii nr.112/1995.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii și a tardivității formulării acesteiainvocate de Guvernul României prin întâmpinarea formulată, Curtea constată că pârâtul Guvernul României a menționat că se impune admiterea excepției tardivității acțiunii și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii ca urmare a faptului că actul ce face obiectul excepției de nelegalitate este un act emis anterior intrării in vigoare a Legii nr.554/2004.
Curtea constata că în acord cu dispozițiile art. II alin.2 din Legea nr.262/2007 prin care s-a modificat și completat Legea nr.554/2004 se menționează că excepția de nelegalitate se poate invoca și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, în forma sa inițiala, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Prin urmare, intenția legiuitorului a fost una clară și anume aceea de a sublinia faptul că acest mijloc de apărare poate fi utilizat indiferent de data emiterii actului administrativ, ceea ce presupune că excepția poate fi invocată și cu privire la actele administrative unilaterale emise anterior datei de 06.01.2005, data intrării în vigoare a Legii nr.554/2004.
Curtea constată că Hotărârea de Guvern nr.1016/2005 a fost publicată în ul Oficial, Partea I, nr.874/29.09.2005, iar anexele acestei hotărâri au fost publicate în ul Oficial, Partea I, nr.874 bis/29.09.2005.
Hotărârea de Guvern nr.1016/2005 reglementează atestarea dreptului de proprietate publică a județului T și a localităților din acest județ, modificând și completând Hotărârea de Guvern nr.977/2002.
Instanța reține că Hotărârea de Guvern nr.1016/2005 este un act administrativ individual, iar nu un act normativ. Acest act identifică în mod concret imobilele care fac parte din domeniul public al unei localități, fără să conțină norme sau criterii pentru determinarea acestor imobile în mod abstract, care să fie aplicabile unui număr nedeterminat de asemenea bunuri. Dimpotrivă, Hotărârea de Guvern respectivă enumeră imobilele stabilite ca făcând parte din domeniul public al municipiului
Fiind în discuție un act administrativ individual, în speță sunt incidente dispozițiile art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, conform cărora "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
De asemenea, potrivit art.7 alin.3 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, "este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)", iar conform art. 7 alin. 7 din aceeași lege, "plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."
Instanța reține că prin Decizia nr.797/2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
În consecință, instanța reține, față de caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, că reclamanților nu le este aplicabil termenul de 6 luni
Din textul art.7 alin.3 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, rezultă că termenul pentru declanșarea procedurii prealabile începe să curgă pentru reclamanți "din momentul în care a luat cunoștință" de actul a cărui nulitate o invocă, adică - în speță - de la data la care, în cadrul dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara, s-a invocat trecerea terenului în litigiu în domeniul public.
Instanța nu poate reține că termenul de 6 luni curge de la data publicării în ul Oficial a anexelor nr.HG1016/2005, dat fiind faptul că ul Oficial, Partea I, nr.874 bis/29.09.2005, în care au fost publicate anexele respective, nu a fost accesibil publicului, nefiind distribuit decât la cerere și instituțiilor interesate.
Instanța apreciază ca fiind excesivă obligarea a unui terț care nu are interesul de a cunoaște identitatea bunurilor care fac parte din domeniul public al unei localități - astfel cum este reclamanta - să studieze un Oficial distribuit în condiții restrânse și greu accesibile unui particular, doar pentru că ar putea să bănuiască faptul că un imobil anume ar putea fi declarat ca făcând parte din domeniul public al unei localități.
De aceea, instanța apreciază, dată fiind și opinia exprimată de Curtea Constituțională în decizia citată, că, în cauză, termenul pentru atacarea în justiție a nr.HG1016/2005 începe să curgă pentru reclamanți "din momentul în care a luat cunoștință" de actul a cărui nulitate o invocă.
Astfel fiind, față de prevederile mai sus expuse, Curtea va respinge excepțiile invocate de către pârât.
Cu privire la fondul acțiunii, instanța constată că aceasta are de obiect anularea punctului nr.1985 din Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Instanța constată că Anexa nr.2 la Hotărârea de Guvern nr.1016/2005 suplimentează inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului
Conform punctului nr.1985 din Hotărârea de Guvern nr.1016/2005 s-a dispus trecerea din domeniul privat în domeniul public al municipiului T, a imobilului înscris în nr.100, nr. top 176/ constând in teren, situat în- din municipiul
Astfel cum rezultă din extrasul Cărții Funciare nr. 100, nr. top 176/a atașată la fila 7 (dosar Judecătorie), reclamanții sunt proprietarii construcției edificate pe terenul respectiv, teren al cărui proprietar este Statul Român.
În examinarea legalității trecerii în domeniul public al bunului respectiv, Curtea observă că legea permitea Guvernului să dispună această măsură. Conform art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în ul Oficial, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 206/2000, prin Legea nr. 713/2001 și prin Legea nr. 241/2003, " domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean", iar potrivit art. 8 alin. 1 din aceeași lege, "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B ori a consiliului local."
Dar această trecere în domeniul public trebuie să fie justificată de un interes public. Astfel, art.3 alin. 4 din Legea nr.213/1998 prevede că "domeniul public al comunelor, al orașelor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă si din alte bunuride uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean."
În același sens, art.1 din Legea nr.213/1998 stipulează că "dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public".
De asemenea, art.3 alin. (1) din același act normativ prevede că "domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin.(4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și dinorice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor,sunt de uz sau de interes publicși sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Totodată, art.7 alin.1 din Legea nr.213/1998, enumerând modurile de dobândire a proprietății publice, prevede, la litera e), că "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeîn domeniul publical acestora,pentru cauză de utilitate publică".
Așadar, legea nu definește noțiunile de uz sau de interes public, nici noțiunea de cauză de utilitate publică.
Din reglementările citate rezultă, însă, că există o diferență calitativă între bunurile care fac parte din domeniul privat și cele care fac parte din domeniul public al Statului Român sau al unităților administrativ teritoriale, această diferență constând în aceea că bunurile care fac parte din domeniul public"sunt de uz sau de interes public".
În încercarea de a determina categoriile de bunuri care"sunt de uz sau de interes public", instanța constată că punctul III din Anexa la Legea nr. 213/1998 enumeră, exemplificativ o serie de bunuri care alcătuiesc domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor
Conform punctului III din Anexa la Legea nr.213/1998 "domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:
1. drumurile comunale, vicinale și străzile;
2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement;
3. lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean;
4. rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;
5. terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;
6. locuințele sociale;
7. statuile și monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public național;
8. bogățiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public național;
9. terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele orășenești și comunale".
Din această enumerare exemplificativă rezultă că fac parte din domeniul public acele bunuri care reprezintă sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.
În privința terenurilor care fac parte din domeniul public al unităților administrativ teritoriale, punctul III din Anexa la Legea nr.213/1998 face referire, cu titlu exemplificativ, la terenurile aferente rețelelor de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, și stațiilor de tratare și epurare a apelor uzate, (la punctul 4), la terenurile pe care sunt amplasate piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement (la punctul 2), la terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea (la punctul 5), la terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat (la punctul 9).
Instanța constată că nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr.1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, atașată la filele 21 și 22 dosar, nu rezultă care sunt împrejurările care au determinat calificarea terenului pe care este amplasată casa proprietatea reclamanților ca fiind de uz sau de interes public.
De asemenea, nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr.1016/2005 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, nu rezultă care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea terenului respectiv din domeniul privat în domeniul public al municipiului
Instanța reamintește că, potrivit art.7 alin.1 litera e) din Legea nr. 213/1998, "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeîn domeniul publical acestora,pentru cauză de utilitate publică".
În speță, bunul în litigiu era un teren pe care este amplasată casa proprietatea reclamanților.
Instanța observă că interesul public care a determinat trecerea acestui teren în domeniul public a imobilului nu a fost probat, câtă vreme nu s-a făcut o referire la împrejurările care justifică această măsură.
În consecință, instanța consideră că trecerea imobilului înscris în nr.100, nr. top 176/a (constând în teren), din domeniul privat în domeniul public al municipiului T nu a fost justificată de existența unei cauze de utilitate publică sau de un interes public.
În absența cauzei de utilitate publică sau a interesului public, această trecere a bunului în litigiu domeniul privat în domeniul public al municipiului T s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.1, art.3 alin.1 și 4, și ale art.7 alin.1 din Legea nr.213/1998.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanți si va admite excepția de nelegalitate invocată. Curtea va constata nelegalitatea poziției nr.1985 din HG nr.1016/2005 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii și a tardivității formulării acțiunii.
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanții și, și va constata nelegalitatea poziției nr.1985 din nr.HG1016/2005 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publică, azi 26.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/03.02.10
TEHNORED:/03.02.10
8.ex./SM/emis 6 com./
Se comunică:
- reclamant 1 -, - T, str. -. 13 C nr.6,.11, jud. T, la. av.
- reclamant 2 -, T, str. -. 13 C nr.6,.11, jud. T, la. av.
- pârât 1 - MUNICIPIUL T reprezentat prin PRIMAR, - T, B-dul - nr.1, jud.
- pârât 2 - CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, - T, B-dul - nr.1, jud.
- pârât 3 - STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, - B,-, Sector 5
- pârât 4 - GUVERNUL ROMÂNIEI, - B, nr.1, Sector 1
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
