Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 36/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.36
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.01.2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții personal asistați de avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătoarea reclamanților depune la dosar copia dispozitivului sentinței civile nr.12 din 14.01.2010 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA ca și practică judiciară.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea reclamanților solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, la data de 27.11.2009 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârilor nr.10644/12.10.2009 și nr.10643/12.10.2009 emise de Casa Județeană de Pensii T, Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, constatarea faptului că se încadrează în dispozițiile art.1 lit. c) din Legea nr.189/2000 completată și modificată de Decretul - Lege nr.118/2009 și acordarea drepturilor cuvenite de la data depunerii cererilor.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.3 alin.2 din Decretul - Lege nr.118/2009 "în cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii "
Se arată că au solicitat pârâtei, acordarea dreptului legitim în conformitate cu Legea nr.189/2000, completată și modificată și au primit răspuns că nu se încadrează în Legea nr.189/2000, respectiv hotărârile atacate, cu toate că în Decretul - Lege nr.118/2009 se face vorbire și de urmași.
Menționează că părinții lor, numiții G și au locuit în com., sat, jud. (Bulgaria) în iulie - august 1940 au fost refugiați, deportați împreună cu alți români, cu un convoi de căruțe din com., care a fost preluată de bulgari, în România în sat, com., jud. C unde fiecare a fost repartizat pe la alte familii.
Se arată că aceste aspecte le cunosc de la părinții lor, pentru că reclamanții s-au născut în sat, com., jud. C, unde părinții lor au fost deportați.
Reclamanții mai arată că părinții acestora au rămas marcați pe durata întregii vieți de aceste întâmplări. De-a lungul timpului părinții le povesteau, nu foarte des însă, încercând să uite această experiență tragică, cum au fost urcați în căruțe, fără să apuce să-și ia bunurile personale cu ei și fără să știe, care este destinația finală a călătoriei. din care făceau parte a ajuns în final în D, unde o parte din românii evacuați din satul lor au fost lăsați în sat iar alți au fost duși în alte sate.
Menționează că părinții în acest sat au muncit cu ziua, pe unde au găsit de lucru, pentru a întreține familia și mai târziu au reușit să facă o casă din lemn și pământ, unde s-au născut reclamanții. După 3-4 ani respectiv prin 1943 - 1944 reclamanților a plecat la muncă în, deoarece erau foarte săraci, iar în D nu se mai găsea de lucru.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.189/2000 și Decretul - Lege nr.118/2009.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată arătând că, în raport de dispozițiile art.2 din Normele pentru Aplicarea prevederilor nr.OG105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 06.martie 1945 din motive etnice, conform cărora: "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul nr.OG105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral", reclamanții nedovedind calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, nefiind îndrituiți să beneficieze de prevederile art.1 al acestui act normativ, întrucât reclamantul este născut la data de 17.09.1944 în localitatea, jud. iar reclamanta este născută la data de 26.07.1942 în localitatea, jud. C, iar părinții acestora ( G și ) au fost refugiați din comuna, județul, la data de 15.09.1940, conform actului numit "Declarațiune" și "Situație de avere imobilă rurală" emise de Arhivele Naționale.
Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, în mod corect, a reținut că reclamanții nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.1 lit. c) din Legea nr.189/2000 și art.2 din nr.HG127/2002, întrucât la data de 15.09.1940, când s-au refugiat părinții reclamanților, aceștia nici nu erau concepuți, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut ca și al părinților, deoarece reclamantul s-a născut la un interval de 48 de luni ulterioare strămutării, iar reclamanta s-a născut la un interval de 22 luni ulterioare strămutării.
De asemenea, se solicită a se observa că în mod temeinic pârâta a respins cererile formulate de reclamanți și a stabilit că nu au calitatea de beneficiar al drepturilor conferite de Legea nr.189/2000, modificată și completată, în raport cu Precizările nr.3233/12.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale potrivit cărora: " de prevederile art.1 lit. c) din nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, coroborate cu cele ale art.654 din Codul civil, beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în aceea localitate", coroborate cu Precizările nr.3423 din 26.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale care menționează că prin: sintagma "concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților" se referă doar la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinților conform Codului Familiei care stipulează că perioada concepției este cuprinsă între a 180-azi și a 300-a zi dinaintea nașterii copilului.
În concluzie, apreciază că reclamanții ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr.189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 zile de la data refugiului părinților, însă reclamantul s-a născut la aproximativ 1440 zile după refugiul părinților săi iar reclamanta s-a născut la aproximativ 660 zile după refugiul părinților săi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
În fapt, Curtea constată că reclamanta s-a născut la data de 26.07.1942 iar reclamantul s-a născut la data 17.09.1944 în sat, comuna din județul Constanta, localitate în care părinții lor, G si, au fost refugiați din com., sat, jud. (Bulgaria) la data de 15.09.1940.
În data de 28.09.2009 reclamanții s-au adresat pârâtei formulând fiecare o cerere prin care au solicitat acesteia să li se recunoască calitatea de refugiat și să li se acorde drepturile prevăzute de art.2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Instanța constată că solicitarea reclamanților a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii T prin hotărârile nr.10644/12.10.2009 și nr.10643/12.10.2009 pe considerentul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.189/2000 și art.2 din nr.HG127/2002, reclamanții neavând calitatea de persoană strămutată întrucât s-au născut la un interval de 48 de luni ulterioare strămutării părinților lor.
Curtea constată că drepturile reclamanților sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr.105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.426 din 31 august 1999.
După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr.105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr.189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr.105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr.367/2001; Legea nr.367/2001; Legea nr.319/2002; Legea nr.586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr.323/2004; Legea nr.148/2005 și prin Legea nr.204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art.1 din Ordonanța de Guvern nr.105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Conform art.2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr.105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
Împrejurarea că părinții reclamanților au fost strămutați în altă localitate nu este contestată de către pârâta, care prin întâmpinare reține starea de fapt conform căreia părinții reclamanților s-au refugiat la data de 15.09.1940 din comuna, județul în localitatea, jud. Constanta.
Instanța reține că reclamanții nu erau născuți la momentul la care părinții lor au fost nevoiți să se refugieze, însă s-au născut în perioada refugiului acestora.
Instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr.105/1999 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Chiar dacă reclamanții nu erau născuți sau concepuți la momentul strămutării părinților lor, însă s-au născut în perioada în care aceștia au fost strămutați, instanța subliniază că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților lor a avut-o asupra împrejurărilor în care reclamanții au fost nevoiți să trăiască, din momentul nașterii lor.
Instanța observă că strămutarea părinților reclamanților a determinat abandonarea de către aceștia a tuturor bunurilor imobile deținute în zona din care au fost alungați, cu consecința lipsirii acestora de o parte importantă din averea lor, coroborată cu lipsa unei locuințe în zona în care au fost nevoiți să se refugieze.
Aceste lipsuri nu au putut fi remediate în perioada scurtă care a trecut de la momentul strămutării și până la nașterea reclamanților, fiind justificată presupunerea că starea materială a părinților reclamanților nu permitea acestora să asigure reclamantei condițiile de creștere pe care le-ar fi putut asigura în absența strămutării. Reclamanții s-au născut în perioada refugiului părinților lor, în condițiile în care - dată fiind starea de război în care se găsea România la momentul respectiv - aceștia nu puteau beneficia de sprijin din partea Statului Român.
De aceea, instanța apreciază că reclamanții beneficiază de statutul acestora, de refugiați, dat fiind faptul că au fost afectați în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții lor.
O interpretare contrară a acestor texte legale ar conduce la excluderea pe considerente formale a unor persoane care au fost în mod evident afectate de persecuțiile etnice la care au fost supuse familiile din care făceau parte.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind formală recunoașterea statutului de persoană strămutată în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepție. În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia nr.2622/16.09.2003 pronunțată în dosar nr.102/2003 și decizia nr.2623/16.09.2003 pronunțată în dosar nr.1003/2003.
Sub acest aspect, instanța consideră că nașterea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr.105/1999 se raportează la data intrării în vigoare a acestui act normativ și, eventual, la data depunerii cererii de acordare a acestor drepturi, iar nu la data concepției persoanei în cauză.
Data concepției persoanei în cauză poate fi avută în vedere la determinarea statutului de persoană strămutată, dar nu poate fi considerată ca un criteriu de excludere de la acordarea acestui statut.
Dată fiind această situație, instanța apreciază ca fiind nelegale hotărârile emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
Constatând nelegalitatea acestor hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T și va anula hotărârile nr.10644/12.10.2009 și nr.10643/12.10.2009 pronunțate de pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii C-
În consecință, instanța va obliga Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită pentru fiecare dintre reclamanți hotărârea de recunoaștere a calității lor de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art.2 din Ordonanța de Guvern nr.105/1999, începând cu data de 01.10.2009.
Totodată, instanța va lua act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, domiciliată în T,- A, jud. T și, domiciliat în com. nr.954, jud. T în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, cu sediul în T, strada - -, - jud.
Anulează Hotărârea nr.10644/12.10.2009 și Hotărârea nr.10643/12.10.2009 și obligă pârâta prin Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 să emită câte o hotărâre pentru fiecare dintre reclamanți prin care să le recunoască reclamanților calitatea de beneficiari a prevederilor art.1 lit. c) din Legea nr.189/2000 și să le acorde drepturile prevăzute de art. 2 din același act normativ, începând cu data de 01.02.2009 pentru ambii reclamanți.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/03.02.10
TEHNORED:/03.02.10
5.ex./SM/emis 3 com./
Se comunică:
- reclamant 1 -, - T,- A, jud.
- reclamant 2 -, - com. nr.954, jud.
- pârâta - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, - T, str. - -, - 6, jud.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
