Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 613/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 03.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 613
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1066/CA/10.12.2008,pronunțată Tribunalul Timiș în dosarul nr-, reclamantul intimat, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar întâmpinare care se va comunica pârâtei recurente, se comunică un exemplar din acțiune reprezentantului reclamantului intimat, acesta solicitând acordarea unui termen în vederea studierii recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, la data de 10.11.2007, reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, a solicitat sesizarea Tribunalului Timiș Secția Contencios Administrativ cu excepția de nelegalitate a deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.09.2005, a deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. - din 15.12.2005, a deciziei de impunere pentru plăti anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.03.2006, a deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.06.2006, a deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.09.2006, a deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/31.12.2005, a deciziei de calcul accesorii nr. -/31.12.2005, a deciziei de calcul accesorii nr. -/31.12.2006, a deciziei de calcul accesorii nr. -/31.12.2006, toate emise de intimată, în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificata prin Legea nr. 262/2007.
Cererea de soluționare a excepției de nelegalitate a fost trimisă Tribunalului Timiș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și înregistrată sub nr-.
În motivarea excepției de nelegalitate invocată, reclamantul a arătat că desfășoară activitate de transport în regim de taxi în Municipiul T, reglementată de Legea nr. 2003 cu modificările ulterioare. În perioada 01.01.2004 - 16.08.2006 a prestat activitatea de taximetrist în calitate de angajat în baza contractului individual de muncă încheiat cu "Pro Taxi" în aceiași perioadă nu a desfășurat nici o activitate și nu a realizat venituri în calitate de taximetrist independent. Pentru perioada menționata mai sus, reclamantul a primit salarii lunare de la firma ia care era angajat și care avea obligația legală să rețină din salariu impozitul pe venituri și să-l verse la buget. Venituri care se impozitează potrivit art. 55-60 Codul fiscal în ceea ce privește veniturile din salarii, iar veniturile din activității independente sunt impuse de alte reguli așa cum prevăd art.46-54 Codul fiscal. În consecință, deciziile de impunere pentru plăți anticipate privind impozitul pe venituri din activități independente sunt emise cu încălcarea dispozițiilor legale citate.
La termenul de judecată din 14.05.2008 pârâta T, a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea excepției invocate, întrucât prevederile nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, referitoare la contenciosul administrativ fiscal reprezintă legea specială în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004, care constituie legea generală în materia contenciosului general și cu care nr.OG 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală se completează în măsura în care nu cuprinde dispoziții derogatorii.
Tribunalul Timiș Secția Comercială și de Contencios Administrativ rin p. sentința civilă nr. 483/CA/26.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca inadmisibilă cererea privind excepția de nelegalitate formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: prin încheierea de ședință din 14.05.2008, pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa dispus sesizarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ pentru a statua, conform art. 2 și 4 din Legea 554/2004 asupra legalității următoarelor acte administrative cu caracter individual: deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.09.2005, a deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.12.2005, a deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.03.2006, a deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.06.2006, a deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr.-/15.09.2006, a deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/31.12.2005, a deciziei de calcul accesorii nr. -/31.12.2005, a deciziei de calcul accesorii nr. -/31.12.2006, a deciziei de calcul accesorii nr. - /31.12.2006, toate emise de intimata.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 205 din nr.OG 92/2003 republicată, și art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare, reclamantul trebuia să uzeze de procedura prevăzută în mod expres, în acest sens de legea specială reprezentată de nr.OG92/2003, republicată, prin formularea unei contestații prealabile la organul emitent. Iar ulterior în cazul în care ar fi fost nemulțumit de soluția primită, putea să atace în contencios administrativ decizia de soluționare a contestației sale prealabile emisă de organul fiscal competent.
La data de 11.06.2008 reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 483/26.05.2008, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
La data de 05.11.2008 dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1066/CA/10.12.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T având ca obiect excepție de nelegalitate, a constatat nelegalitatea deciziilor de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.09.2005, nr. - din 15.12.2005, nr. -/15.03.2006, nr. -/15.06.2006, nr. -/15.09.2006 și a deciziilor de calcul accesorii nr. -/31.12.2005, nr. -/31.12.2006 și nr. -/31.12.2006, toate emise de intimată, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului debite reprezentând impozit și accesorii privind venitul din activități independente de taximetrie și a respins în rest cererea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin deciziile de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.09.2005, nr. - din 15.12.2005, nr. -/15.03.2006, nr. -/15.06.2006, nr. -/15.09.2006 și a deciziilor de calcul accesorii nr. -/31.12.2005, nr. -/31.12.2006 și nr. -/31.12.2006, toate emise de intimată, s-au stabilit în sarcina reclamantului debite reprezentând impozit și accesorii privind venitul din activități independente și impozit pe venit și accesorii din cedarea folosinței bunurilor.
La filele 16, 17 din dosarul judecătoriei se află adeverința nr. 10991/04.09.2006 emisă de T din care reiese că reclamantul a fost angajat cu contract de muncă la SC SRL T, pe perioada 10.12.2003 - 16.08.2006 și contractul individual de muncă al acestuia înregistrat la.
Art. 3 alin. 3 și 4 din Legea nr. 38/2003 care reglementează transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, la momentul respectiv, prevedea că transportul în regim de taxi poate fi efectuat de către operatorul de transport cu autovehicule deținute cu orice titlu, cu excepția contractului de comodat, precum și de către orice taximetrist independent autorizat, care utilizează în acest scop un singur autovehicul aflat în proprietate.
La acest moment, legea specială excludea posibilitatea ca o persoană să efectueze activitatea de taximetrie, ca angajat al unei societății de profil și concomitent ca și taximetrist independent autorizat. De altfel, reclamantul și-a obținut autorizației nr. 565 având ca activitate principală 6022 Transporturi cu taxiuri la data de 16.05.2005, aflată în copie la fila 15 din același dosar, iar impunerea veniturilor este diferită în funcție de forma de organizare a activității din care sunt obținute aceste venituri.
Reclamantul nu contestă deciziile de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente pentru perioada ulterioară datei de 16.08.2006, ci numai pe cele ce privesc perioada anterioară acestei date, când a avut calitatea de angajat cu forme legale, iar conform disp. codului fiscal impozitul aferent veniturilor din salarii se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri, adică de către angajator.
De altfel, însăși legea specială nr. 38/2003 face deosebirea între cele 2 categorii de transportatori de persoane în regim de taxi, în acest sens fiind disp. art. 14 alin. (5), care prevede că,Distribuirea numărului de autorizații taxi permanente pentru grupa operatorilor de transport și pentru grupa taximetriștilor independenți se va realiza de către autoritățile administrației publice locale. Distribuirea autorizațiilor taxi pentru taximetriștii independenți se va realiza în proporție de o treime din numărul total al autorizațiilor taxi permanente, aceasta precedând distribuirea pentru grupa operatorilor de transport.
Pentru considerentele arătate și având în vedere disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, tribunalul a admis în parte excepția de nelegalitate invocată, considerând-o a fi întemeiată numai sub această formă și a constatat în raport de dispozițiile Legii nr. 38/2003, nelegalitatea deciziilor de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.09.2005, nr. - din 15.12.2005, nr. -/15.03.2006,nr.-/15.06.2006,nr.-/15.09.2006 și a deciziilor de calcul accesorii nr. -/31.12.2005, nr. -/31.12.2006 și nr. -/31.12.2006, toate emise de intimată, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului debite reprezentând impozit și accesorii privind venitul din activități independente de taximetrie.
În ceea ce privesc deciziile de impunere privind impozitul pe venituri din cedarea folosinței bunurilor, instanța a constatat că acestea sunt legale, întrucât la fila 20 din dosarul inițial se află contractul de închiriere a autoturismului 1310 proprietatea reclamantului cu SC SRL T, chiria totală lunară fiind de 200.000 lei ROL, iar la fila 21 se află declarația reclamantului privind veniturile estimate din cedarea folosinței bunurilor pentru anul 2003, declarație înregistrată la.
Instanța nu a putut reține apărarea reclamantului conform căreia obligația de plată a impozitului pe venituri din cedarea folosinței autoturismului revenea angajatorului prin reținerea la sursă, întrucât din actele dosarului nu a reieșit că angajatorul a reținut din veniturile reclamantului cota aferentă cu titlu de impozit pe venitul din închirieri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta T solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii excepției de nelegalitate formulată de reclamantul ca inadmisibilă.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă întrucât în mod eronat nu a reținut faptul că, în ceea ce privește contestarea actelor administrativ fiscale de impunere emise de organele fiscale sunt incidente dispozițiile OG nr.92/2003 - Titlul IX iar nu dispozițiile generale cuprinse în Legea 554/2004. OG nr.92/2003 reprezintă legea specială în raport cu legea generală(Legea nr. 554/2004) și cuprinde norme derogatorii de la prevederile generale.
Pentru cercetarea legalității și temeiniciei actelor fiscale de impunere aferente anilor 2005-2006, emise de T, reclamantul trebuia să uzeze de procedura de constatare prevăzută de OG nr.92/2003 iar ulterior se putea adresa în contencios administrativ pentru anularea deciziei emise în soluționarea contestației sale or, prin invocarea excepției de nelegalitate s-a realizat, în mod nelegal, o repunere în termenul legal de contestare. Admiterea excepției de nelegalitate a oferit posibilitatea reclamantului de a uza de manevra înlăturării termenului prevăzut de lege pentru atacarea actelor administrativ fiscale, acte pe care acesta nu le-a contestat în termenul legal de 30de zile prevăzut de OG nr.92/2003.
În drept s-au invocat dispozițiile arat. 304 pct. 9,304 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul s-a opus la admiterea recursului, solicitând menținerea hotărârii primei instanțe arătând că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect orice act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, iar actele administrativ fiscale nu sunt exceptate de la procedura contenciosului administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004.
Pe de altă parte, art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală face trimitere expresă la dispozițiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ iar scopul excepției de nelegalitate nu este desființarea acestuia ci constatarea nelegalității acestuia cu consecința art. 4 alin. 4 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei se arată că în perioada reținută de autoritățile fiscale reclamantul nu a realizat venituri din activități independente, activități care, fiind angajat în calitatea de taximetrist, îi erau interzise iar singurele venituri realizate au fost salariile.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041. Curtea apreciază că recursul este întemeiat după cum urmează:
Prima instanță a procedat la admiterea excepției de nelegalitate invocate de reclamantul cu privire la decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. -/15.09.2005, nr. - din 15.12.2005, nr. -/15.03.2006,nr.-/15.06.2006,nr.-/15.09.2006 și a deciziilor de calcul accesorii nr. -/31.12.2005, nr. -/31.12.2006 și nr. -/31.12.2006 reținând în esență că acestea sunt nelegale întrucât potrivit legislației speciale în vigoare unei persoane îi era interzis să efectueze activitatea de taximetrie ca angajat al unei societăți de profil și concomitent ca taximetrist independent autorizat.
În analiza excepției privind inadmisibilitatea formulării excepției de nelegalitate cu privire la deciziile de impunere anterior menționate,excepție invocată de recurentă prin motivele de recurs, ținând cont de dispozițiile art. 137 alin. 1. c p. ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Din întreaga economie a textului ce reglementează pentru prima dată noțiunea tradițională a dreptului administrativ românesc reprezentată de excepția de nelegalitate, rezultă că excepția de nelegalitate poate fi ridicată doar cu privire la actele ce pot forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios administrativ.
Mai precis nu este de conceput ca instanțele de contencios administrativ să nu se poată pronunța pe calea unei acțiuni directe asupra legalității unui act administrativ ce intră în sfera finelor de neprimire dar să poată realiza acest lucru pe calea unei excepții, cum este excepția de nelegalitate.
Astfel deciziile de impunere față de care reclamantul a invocat excepția de nelegalitate au caracterul unor acte administrativ fiscale prin care se stabilesc impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate de reclamant bugetului general consolidat conform art. 85 și urm. Cod procedură fiscală având caracterul unor titluri de creanță iar împotriva acestora, reclamantul nu are deschisă calea acțiunii directe la instanța de contencios administrativ ci este obligat proceda la respectarea dispozițiilor art. 205 și urm. fiscală Cod Penal ce obligă la formularea contestației ca și cale administrativă de atac.
Este adevărat că, în drept contestațiile formulate în baza art. 205 alin.1 Cod procedură fiscală nu înlătură dreptul la acțiune al celui ce se consideră lezat în drepturile sale prin-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii dar această dispoziție legală nu face decât să confirme faptul că procedura prevăzută de Titlul IX din OG nr.92/2003 nu reprezintă o procedură administrativ jurisdicțională în sensul art. 6 din legea 554/2004, iar accesul la justiție al reclamantului nu este înlăturat.
Cu toate acestea,obiectul acțiunii în fața instanțelor de contencios administrativ nu-l reprezintă decizia de impunere ci decizia prin care s-a procedat la soluționarea contestației conform art. 218 alin. 2. fiscală p. și deci din această perspectivă, reclamantul nu are acțiune directă în fața instanței de contencios administrativ, pentru anularea deciziilor de impunere ci pentru anularea deciziilor prin care s-au soluționat contestațiile împotriva deciziilor de impunere chiar dacă în fond, soluția instanței de contencios administrativ vizează și decizia de impunere.
În condițiile în care reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 205 și urm. C. fiscală p. pentru contestarea deciziilor de impunere, Curtea apreciază că nu poate invoca direct excepția de nelegalitate a acestor acte administrativ fiscale întrucât, deși ca urmare a admiterii excepției de nelegalitate nu se procedează la desființarea respectivelor decizii,ci doar la soluționarea procesului de fond fără a se lua seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată, rezultatul îl constituie tot faptul că deciziile de impunerea obligațiilor fiscale numai produc efecte în sarcina reclamantului.
Trebuie ținut cont și de contextul în care reclamantul a formulat prezenta excepție de nelegalitate mai precis de faptul că în fața instanței investită cu soluționarea contestației la executare, ce vizează aceste titluri de creanță devenite titluri executorii prin ajungerea termenului de plată la scadență,recurenta a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la titlurile executorii pentru a căror contestare era prevăzută o altă procedură conform art.172 alin.3 din OG nr. 92/2003,ocazie cu care s-a invocate excepția prin a cărei admitere s-ar eluda în fapt dispozițiile imperative cuprinse la art. 205 și urm. Cod Penal fiscală cu consecința ca instanța de fond ar trebui să soluționeze contestația la executare fără a ține cont de titlurile executorii respective.
Pe de altă parte, Curtea nu va reține incidența dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004,ca temei al inadmisibilității excepției de nelegalitate, întrucât acest text legal se referă la actele administrative pentru a căror modificare sau desființare este prevăzut prin lege organică o altă procedură judiciară, fiind vorba despre acte administrative desființate de alte instanțe decât cele de contencios-administrativ.
Pentru aceste considerente fapt și de drept și văzând și dispozițiile art. 312 alin.1și 3.c Cod Penal cu raportare la art. 4 alin. 3 din legea 554/2004, apreciind că soluția primei instanțe este dată cu interpretarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, Curtea admițând recursul declarat de T, va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocată de reclamantul în dosar nr- al Judecătoriei Timișoara.
Câtă vreme soluția prezentă are la bază admiterea excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate astfel invocate, Curtea nu va mai proceda la analizarea pe fond a considerentelor privind temeinicia excepției de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta T împotriva sentinței civilenr.1066/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta T în dosar nr- al Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red.AP - 12.05.2009
Tehnodact LM - 13.05.2009
2expl/SM
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
