Contestație act administrativ fiscal. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 610
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă T prin lichidator & SPR împotriva sentinței civile nr. 862/CA/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestui tribunal, sub nr.2329/30 din data de 16.03.2007, reclamanta a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în parte a Deciziei de impunere nr.766/23.11.2006 emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că a formulat contestație împotriva titlului de creanță reprezentata de Decizia de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 766 din 23.11.2006 emisă pe baza Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 17.11.2006, solicitând să se constate că parte din obligațiile fiscale suplimentare, astfel cum au fost stabilite și consemnate de organul de control, sunt nedatorate, sunt stabilite netemeinic și nelegal și pe cale de consecință să se dispună anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 766 din 23.11.2006.
Prin Decizia nr. 89/27/14.02.2007, T analizând contestația formulată a dispus respingerea ca neîntemeiată a acesteia pentru sume totală de 104.874 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar în sumă de 40.904 lei, accesorii în cuantum de 14.696 lei aferente TVA, impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 24.963 lei și accesorii în cuantum de 24.311 lei aferente impozitului pe profit.
Reclamanta consideră că T, prin Decizia nr. 89/27/14.02.2007 în mod nejustificat nu a ținut cont de cele prezentate de ea în contestația formulată,respingând-o. Suma totală a impozitului pe profit anulată este de 24.963 RON, iar ca o consecință a acestor anulări se impune recalcularea dobânzilor și penalităților, atât la TVA cât și la Impozitul pe profit.
În drept reclamanta își întemeiază acțiunea pe disp. art. 10 și 11și următ. din Legea nr. 554/2004, art. 188 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pârâta Taf ormulat Întâmpinare, prin care a solicitat instanței să respingă acțiunea formulată de către reclamantă, ca fiind neîntemeiată și să mențină ca temeinice și legale înscrisurile întocmite de către organele fiscale în procedura prealabilă, motivând în continuare punctual fiecare sumă pe care apreciază că reclamanta este datoare aop lăti.
Prin sentința civilă nr.862 din 30 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect anulare în parte a deciziei de impunere nr. 766/23.11.2006 emisă de pârâtă și a dat în debit reclamanta cu suma de 8.800 RON reprezentând diferență onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 28.05.2008, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile de specialitate, pârâta opunându-se la efectuare ei.
Proba a fost admisă de către instanță iar reclamanta a depus obiectivele la care a solicitat să răspundă expertul.
Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert contabil, însă răspunsul la unele puncte a fost evaziv, motivat fiind de lipsa unor documente ce nu au fost puse la dispoziție de către reclamantă, iar în concluzii apreciază că " obligațiile suplimentare reprezentând impozit pe profit, taxă pe valoarea adăugată și obligații accesorii aferente stabilite de organul de control prin Decizia nr. 766/23.11.2006 sunt datorate la bugetul consolidat al statului de către - - T în condițiile în care instanța ca organ deliberativ se pronunță asupra aspectelor la care expertul contabil este obligat să se abțină, conform normelor
Taf ormulat obiecțiuni la raportul de expertiză, la fel și reclamanta a solicitat reducerea onorariului expertului față de faptul că nu a răspuns la obiectivele1,2,6,7 și 8 răspunzând doar la obiectivele 3,4 și 5.
Obiecțiunile au fost comunicate expertei, iar instanța a pus în vedere acesteia să răspundă la obiectivele la care nu a răspuns prin raport.
Prin răspuns la obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă judiciară, experta a stabilit punctual față de obiectivul stabilit inițial că, organul de control a procedat legal la stabilirea impozitului pe profit suplimentar în sumă de 9.146 lei, aferent venitului, estimate din facturile lipsă de la cotorul blocului de facturi ---. Cu privire la facturile emise de reclamantă sub nr. - din 28.02.2005, - din 28.02.2005, - din 28.02.2005și - din aceiași dată, fără a se transfera efectiv produsele, acestea rămânând în custodia beneficiarului, anularea acestor facturi nu este legală.
Expertul a apreciat că suma de 16.004 lei, reprezintă TVA de plată iar suma de 33.425 lei aferentă facturii nr. 58220/24.02.2004, emisă de - - T reprezintă lucrări de investiții la un mijloc fix închiriat, reprezentând astfel cheltuieli nedeductibile pentru anul 2004.
Față de faptul că expertul a răspuns în final la toate obiectivele și la obiecțiunile aduse primului raport, instanța a pus în vedere reclamantei să achite integral expertiza contabilă solicitată de ea, încuviințată de către instanță, efectuată și depusă de expert la dosar.
Reclamanta, nu a achitat diferența de onorariu, situație față de care instanța urmează a o da în debit pentru suma de 8.800 lei.
În ce privește fondul cauzei, văzând concluziile raportului de expertiză, parte componentă a prezentei sentințe, tribunalul, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu T, având ca obiect anulare act, respectiv anularea în parte a deciziei de impunere nr. 766/23.11.2006, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta - - prin lichidator & solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Timiș arătând că deși prin încheierea 5266/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 9310/2007 s-a deschis procedura simplificată de insolvență față de recurentă, Tribunalul Timișa încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105alin.2 c Cod Penal deoarece în cauză nu a fost citat lichidatorul judiciar aspect ce contravine disp.art.87 alin 1 pct.5 c Cod Penal și astfel s-a încălcat dreptul la apărare al recurentei.
În drept s-au invocat disp. art. 87 alin. 1 pct. 5. c p., art. 105 alin 2.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata DGFP Tas olicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că societatea reclamantă se află în lichidare din martie 2008 și a avut un apărător ales care avea posibilitatea să aducă la cunoștința instanței faptul că petenta se afla în procedura falimentului.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 304 ind. 1. c p., instanța constată că recursul este întemeiat după cum urmează:
Sentința civilă nr. 862/3.11.2008 a fost pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- fiind citată reclamanta - - la sediul din T Bv. nr.21, adresă la care reclamanta a fost citată pe tot parcursul judecării cauzei.
Cererea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.03.2007 iar la termenul din 19.03.2008 în dosar nr- al Tribunalului Timișs -a procedat la deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de reclamantă, fiind numit lichidatorul judiciar & . Cu toate acestea procedura de citare a reclamantei pe parcursul judecării cauzei ce face obiectul prezentului recurs nu s-a realizat în conformitate cu disp. art. 87 pct. 5. c p. care impun ca cei supuși procedurii reorganiză prii judiciare și falimentului să fie citați prin administratorul judiciar dau după caz prin lichidatorul judiciar, aspect care este de natură a atrage existența motivului de casare prev de art. 304 pct.5 c Cod Penal câtă vreme prin hotărârea astfel pronunțată prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2. Încălcarea formelor de procedură imperativ dispuse a intervenit în condițiile în care potrivit art. 85 .p. c judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu dispune altfel.
Instanța de recurs nu poate reține argumentul intimatei potrivit căreia reclamanta a avut apărător ales care avea posibilitatea să aducă la cunoștința instanței faptul că petenta se afla în procedura falimentului întrucât din copia încheierii nr.566/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- nu rezultă că debitoarea ar fost reprezentată de avocatul ales în cauza ce a format obiectul dosarului nr-iarpe de altă parte însăși intimata cunoscând deschiderea procedurii de lichidare față de reclamantă avea posibilitatea de a încunoștința instanța despre acest aspect, cu atât mai mult cu cât obiectul cauzei în reprezenta contestarea unor acte administrativ fiscale ce constatau creanțe cu care intimata s-a înscris la masa credală în procedura insolvenței.
În speță, nu s-a realizat citarea reclamantei prin lichidator judiciar nici la administrarea probelor și nici la dezbaterea fondului, astfel încât fiind incidente disp. art. 312 alin 5. c p. se impune casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a proceda la citarea legală a recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - - prin lichidator & împotriva sentinței civile nr.862/3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata DGFP
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red.AP - 06.05.2009
Tehnodact LM - 06.05.2009
2expl/SM
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
