Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 615
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 943/ 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Cabinet avocat - având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamantului intimat avocat,lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior care vizează faptul că autoturismul a fost anterior înmatriculat într-o țară membră a U-E precum și dovada cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr.6176/30/07.08.2008 reclamantul Cabinet Avocat a solicitat în contradictoriu cu pârâta DGFP T - Administrația Finanțelor Publice T, restituirea taxei speciale pentru autoturisme în suma de 21.098 lei, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente de la data plații sumei până la data restituirii efective.
In fapt, reclamantul a relevat că a achiziționat un autoturism marca BMW din Germania în anul 2007 și înmatriculat în România, iar în vederea înmatriculării a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare care o apreciază ca nedatorată, discriminatorie și contrar normelor europene.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice T a, solicitat în principal, pe cale de excepție, să se constate, prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;
In subsidiar pe fondul cauzei, solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 21.098 lei achitată de contribuabil la data de 04.07.2007, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul art.214 ind.1-214 ind.3 din nr.571/2003, privind Codul Fiscal și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prev. G nr.50/2008 pentru instituire taxei de poluare pentru autovehicule, respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Pârâta T învederează că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Prin sentința civilă nr. 943/17.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins excepția de prematuritate a acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Avocat în contradictoriu cu DGFP T -P T, a obligat pârâta T la restituirea sumei de 21.098 lei, cu dobânzi legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, reprezentând taxa speciala pentru autoturism încasată cu ordin de plată la data de 04.07.2007 și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecata către reclamant, în suma de 2380 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând acțiunea raportat la actele - probe aflate la dosar, precum și văzând dispozițiile legale în materie, s-a constatat întemeiată acțiunea sens în care a fost admisă în baza celor ce urmează, respingând ca neîntemeiată excepția invocată de pârâtă.
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța constată că acesta prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, remarcăm că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90( I ) din Tratat si conchidem că prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 21.098 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ si ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamanta la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care se va respinge ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pârâta să o restituie.
-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 21.098 lei, de la data plătii sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Ca urmare a admiterii acțiunii, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2380 lei reprezentând onorariu avocat, conform F nr.-/17.11.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta T solicitând modificarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se procedeze la admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil și cuantumul taxei de poluare prevăzută de nr.OUG50/2008 iar în privința plății dobânzilor legale să se procedeze la respingerea acțiunii neexistând un temei legal pentru acordarea acestora.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel recurenta arată că se impunea admiterea în parte a acțiunii ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG50/2008 fiind astfel aplicabile dispozițiile art.11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG50/2008. Odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 sunt direct aplicabile prevederile art. 11, fiind abrogate disp. art. 2141 -2143Cod fiscal și ca atare speța prezentă intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 OUG nr. 50/2008 întrucât taxa a fost achitată de reclamant la data de 19.02.2008.
În ceea ce privește plata dobânzilor legale se arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului neexistând dispoziții legale în acest sens.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță se solicită instanței respingerea acestui capăt de cerere.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La dosar s-au mai depus întâmpinare din partea intimatului, împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului avocațial,copie carte de identitate a autoturismului reclamantului.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta recurentă T la restituirea sumei de 21.098 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare. Suma de restituit la care a fost obligată pârâta a fost actualizată cu dobânda legală de la data plății, până la restituirea efectivă. Totodată s-au acordat cheltuieli de judecată în sumă de 2380 lei reprezentând onorariu avocațial.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta a criticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește incidența nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului în România.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât nu se poate reține că petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscală întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, instanța de recurs apreciază că acesta nu a făcut dovada onorariului avocațial achitat cu ocazia judecării cauzei în recurs, prin depunerea astfel a chitanței ce dovedește plata onorariului, motiv pentru care nu se vor acorda cheltuieli de judecată în recurs către intimat.
Astfel este de observat că în speță, factura fiscală nr.242/17.11.2008 și chitanța nr.66/17.11.2008 depuse în fața instanței de recurs și vizând plata onorariului avocațial de 2380 lei au fost depuseși în fața primei instanțe și au fost reținute de către aceasta de vreme ce pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2380 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta T împotriva sentinței civilenr.943/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul Cabinet Avocat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red.AP - 06.05.2009
Tehnodact LM - 06.05.2009
2expl/SM
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
