Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 162/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV

ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ nr.162/R

Ședința publică din 04 februarie 2010

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

JUDECĂTOR 2: Diana Duma

JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții și în contradictoriu cu intimații Spitalul Orășenesc Oțelu și Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi C-S împotriva sentinței civile nr.894/23.09.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții Spitalul Orășenesc Oțelu și Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi C-S - Direcția de Control Financiar Ulterior Reșița, cu având ca obiect litigii Curtea de conturi.

La apelul nominal, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Curtea constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 13 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi C-S Direcția de Control Financiar Ulterior, s-a dispus sesizarea Tribunalului C-S în vederea stabilirii răspunderii juridice pentru prejudiciul cauzat, în sumă de 32.264,83 lei RON, constatat prin Raportul de control intermediar nr. 640 din 31.03.2008 și care nu a fost recuperat în timpul controlului, reținut ca urmare a examinării dosarului aflat pe rol, în sarcina domnului - fost manager până la data de 31.03.2007, pentru întregul prejudiciu și a doamnei - fost director financiar până la data de 15.07.2007, pentru întregul prejudiciu.

Prin sentința civilă nr.894/23.09.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a admis în parte Încheierea de sesizare nr. 13/10.04.2008, pronunțată de reclamanta Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi C-S-Direcția de Control Financiar Ulterior.

S-a constatat adus bugetului Spitalului Orășenesc Oțelu un prejudiciu în cuantum de 4015,29 lei, pentru care răspund în solidar pârâții și.

Prima instanță a reținut că în raportul de control intermediar, la punctul 7, se reține de către controlorii financiari că în anul 2006, la nivelul Spitalului Oțelu s-a evidențiat un consum de carburanți, conform fișei contului 6022"cheltuieli privind combustibilul" în sumă de 29.042,33 lei. La solicitările echipei de control, atât fosta conducere, cât și actuala conducere nu a putut pune la dispoziție documentele justificative privind acest consum.

Se arată că în anul 2006 șoferul auto nu figura ca angajat al Spitalului Oțelu, ci ca angajat al Serviciului Județean de Ambulanță C-S-punctul de lucru Oțelu.

În lipsa documentelor justificative, precum foi de parcurs, -uri, din care să reiasă realitatea curselor autor efectuate, controlorii au stabilit ca și prejudiciu, întreaga valoare a consumului de combustibil consemnată în fișa contului contabil 6022 "Cheltuieli privind combustibilul", a cărui valoare este de 29.042, 33 lei.

În timpul judecății, la dosarul cauzei au fost depuse de către pârâți copii ale foilor de parcurs și ale faz-urilor aferente anului 2006, privind cursele efectuate de șoferul pentru Spitalul Oțelu. De asemenea, s-au pus la dispoziția expertului și instanței, de către Serviciul Județean de Ambulanță C-S, copiile foilor de parcurs și -urilor curselor efectuate de același șofer, pentru acest Serviciu, cu excepția celor efectuate în ianuarie 2006. În baza acestor înscrisuri s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească realitatea curselor efectuate pentru Spitalul Orășenesc Oțelu.

Expertul desemnat în cauză a comparat foile de parcurs și -urile curselor efectuate în cursul anului 2006 de către șoferul pentru Spitalul Oțelu, cu foile de parcurs și -urile curselor efectuate în cursul anului 2006 pentru Serviciul Județean de Ambulanță C-S-punctul de lucru Oțelu, al cărui angajat a fost în această perioadă.

Concluziile raportului de expertiză și ale suplimentului acestuia au fost că în perioada 01.01.2006-31.12.2006 s-a decontat șoferului combustibil în valoare de 17.908,65 lei, combustibil înregistrat ca și consum în fișele activității zilnice pentru autovehicule la Spitalul Orășenesc Oțelu. Expertul menționează că, din documentele verificate, rezultă că nu s-au efectuat curse de către alți șoferi decât de.

Expertul reține că există suprapuneri de curse efectuate în același interval orar de către, atât pentru Serviciul Județean de Ambulanță, cât și pentru Spitalul Oțelu, combustibilul aferent acestora însumând 929,5 litri benzină și 238,5 litri motorină, a căror contravaloare se ridică la suma de 4.015,29 lei și că nu există suprapuneri de interval orar pentru cantitatea de 3014,5 litri benzină și 894,5 litri motorină, reprezentând 13.432,38 lei. Pentru consumul aferent lunii ianuarie 2006 expertul nu s-a putut pronunța deoarece Serviciul Județean de Ambulanță C-S nu a depus foile de parcurs din această lună, nici la solicitarea expertului și nici la cea a instanței.

Expertul a avut în vedere intervalul orar în care a fost efectuată fiecare cursă, astfel cum au fost evidențiate în foile de parcurs și în -uri, iar nu intervalul orar în care își desfășura activitatea ca șofer în cadrul Serviciului Județean de Ambulanță-punctul de lucru Oțelu.

După cum reiese din cuprinsul expertizei, figurează că ar fi efectuat în același interval de timp curse diferite, cu mașini diferite. Spre exemplu, în data de 18.04.2006, pentru Spitalul Orășenesc Oțelu a efectuat o cursă spre Reșița cu auto - între orele 11,30-15,30, iar pentru Serviciul Județean de Ambulanță a efectuat curse cu auto - astfel: 11,55-12,15 - cursa, 12,30-13,10 cursa C, 13,20-13,30 - cursa, 13,40-14,20 cursa C, 14,30-15,00 - cursa; în data de 03.05.2006 a efectuat cu auto -, pentru Spitalul Orășenesc Oțelu o cursă spre Reșița în intervalul orar 12,00-16,30 iar pentru Serviciul Județean de Ambulanță a efectuat cu auto - următoarele curse: 14,00-14,25 cursa, 15,00-15,35 cursa

Instanța reține că pârâții, managerul Spitalului Oțelu și, contabil șef și cea care a deținut viza de control financiar preventiv propriu, în perioada supusă controlului, se fac vinovați de producerea unui prejudiciului în cuantum de 4.015,29 lei, constând în decontarea cheltuielilor de carburanți pentru curse efectuate în cursul anului 2006 de către șoferul cu autoturismele Spitalului Oțelu, curse ce se suprapun cu cele efectuate de același șofer cu ambulanța Serviciului Județean de Ambulanță C-

Foile de parcurs și -urile aferente acestor curse suprapuse nu pot constitui documente justificative pentru decontarea sumei de 4.015,29 lei.

Pârâții nu au respectat dispozițiile Ordinului nr. 14/1982 pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile. Astfel, în capitolul 3, referitor urmărirea consumului de combustibil, se prevede la pct. 4.2, că trebuie efectuată lunar analiza consumului de combustibil și ulei, între cei însărcinați cu efectuarea ei fiind directorul tehnic și contabilul șef. Norma prevede că eventualele supraconsumuri constatate în cadrul analizelor lunare, se tratează prin imputare celor vinovați, ceea ce nu s-a realizat în cazul de față.

Potrivit dispozițiilor art. 6 al 2 din Legea contabilității nr. 82/1991, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Întrucât pârâții au fost cei care au vizat și aprobat decontarea unor cheltuieli care nu aveau la bază documente justificative legale și temeinice, aceștia se fac vinovați de producerea prejudiciului în cuantum de 4.015,29 lei.

În ceea ce privește suma de 13.432,38 lei, reprezentând consum de combustibil pentru curse ce nu se suprapun, instanța apreciază că această sumă nu constituie un prejudiciu cauzat Spitalului Oțelu, chiar dacă respectivele curse au fost efectuate de un angajat al unei alte instituții. În condițiile în care unitatea spitalicească nu avea un angajat propriu pe funcția de șofer, iar necesitățile curente de aprovizionare a spitalului sau de soluționare a altor probleme administrative, impuneau efectuarea de curse cu autovehiculele Spitalului, era necesar să se apeleze la o persoană externă pentru îndeplinirea atribuțiunilor de șofer și, evident, să se deconteze cheltuielile pentru carburanți.

De asemenea, suma aferentă curselor din luna ianuarie 2006, în cuantum de 460,98 lei, nu poate fi imputată pârâților, de vreme ce nu există nici probă că aceste curse s-ar suprapune cu alte curse, efectuate pentru Serviciul Județean de Ambulanță C-S, deoarece acesta din urmă nu a fost în măsură să depună, la solicitarea instanței și a expertului, documentele justificative primare pentru această perioadă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și, arătând că rin p. sentința pronunțată se reține că a cauzat bugetului Spitalului Orășenesc un prejudiciu in cuantum de 4015,29 lei cu motivația ca pentru aceasta suma exista foi de parcurs care se suprapun in aceeași paleta orara si in aceeași zi cu foi de parcurs emise pe auto," Patru, încadrat ca șofer la ambulanta Serviciului Județean de Ambulanta C-S Punct de Lucru.

Consideră ca soluția este netemeinica si nelegala deoarece cursele invocate in cauza sunt curse legal efectuate si decontate, foile de parcurs respective fiind semnate si de reprezentanții punctelor de destinație, cursele fiind reale, majoritatea fiind curse de aprovizionare cu materiale necesare desfășurării normale a activității spitalului.

Nu s-a motivat in nici un fel faptul ca aceste curse sunt fictive si ca nu au fost efectuate ci doar ca ar exista acea suprapunere.

Solicită a se constata faptul ca șoferul in clauza, de fapt singurul pe care l-am folosit, a menționat expres ca in zilele in care era de serviciu la Ambulanta iar noi ii solicitam concursul ruga unul din cei sase colegi de la Ambulanta sa efectueze in numele lui si pentru el cursele necesare desfășurării bunului mers si al acelui serviciu, iar acesta la rândul lui le efectua in alte zile echivalentul prestațiilor reciproce.

In fond aceasta a fost si înțelegerea mutuala existenta la nivelul conducerilor si acceptata tacit pentru buna desfășurare a activităților zilnice a ambelor instituții.

Legal citați, reclamanții nu au depus întâmpinare la dosar.

Examinând recursul de față, prin raportare la motivele de recurs invocate, precum si sub toate aspectele conform art.304 ind 1 Cod proc. Civ. Curtea constată următoarele:

Curtea constata ca în raportul de control intermediar, la punctul 7, se reține de către controlorii financiari că în anul 2006, la nivelul Spitalului Oțelu s-a evidențiat un consum de carburanți, conform fișei contului 6022"cheltuieli privind combustibilul" în sumă de 29.042,33 lei. Se constata totodată ca deși le-au fost solicitate atât fosta conducere, cât și actuala conducere nu a putut pune la dispoziția organelor de control documentele justificative privind acest consum. S-a reținut ca in anul 2006 șoferul auto nu figura ca angajat al Spitalului Oțelu, ci ca angajat al Serviciului Județean de Ambulanță C-S-punctul de lucru Oțelu.

S-a constatat ca pârâții-recurenți, managerul Spitalului Oțelu și, contabil șef și cea care a deținut viza de control financiar preventiv propriu, în perioada supusă controlului, se fac vinovați de producerea unui prejudiciului în cuantum de 4015,29 lei, constând în decontarea cheltuielilor de carburanți pentru curse efectuate în cursul anului 2006.

Cu privire la condițiile legale ale tragerii la răspundere patrimonială a persoanelor vinovate de producerea pagubei, Curtea subliniază că acestea diferă în funcție de calitate persoanei vinovate.

În prezenta cauză Curtea constata ca recurenții au avut calitatea de funcționari publici la data efectuării controlului de către Curtea de Conturi.

De aceea, se impune evaluarea condițiilor în care poate fi stabilită răspunderea patrimonială a acestor persoane.

Cu privire la răspunderea civilă a funcționarilor publici, Curtea reține că Statutul funcționarilor publici este reglementat prin lege specială, respectiv prin Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. Curtea subliniază că Legea nr. 188/1999 este o lege organică, conform art. 73 alin. 3 litera j) din Constituția României.

Caracterul special al acestei legi în materia statutului funcționarilor publici implică obligația respectării acesteia în cazul în care este vorba despre atragerea răspunderii civile a unui funcționar public, cum este cazul recurenților în prezenta cauză.

În privința reglementărilor speciale din Legea nr. 188/1999, Curtea precizează că, potrivit art. 84 din această lege, " răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile".

În privința modalităților concrete de reparare a prejudiciului în astfel de situații, art. 85 din Legea nr. 188/1999 are următorul conținut:

(1) "Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei".

În raport cu dispozițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 Curtea constată că pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează funcționarul public respectiv, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare.

Această situație se regăsește și în prezenta cauză, în cazul recurenților. Aceștia au avut la momentul in care s-au săvârșit faptele reținute in sarcina acestora calitatea de funcționari publici.

Instanța de judecata care este sesizata cu acțiunea de fata are obligația de analiza daca sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii materiale a funcționarilor publici, in acord cu prevederile legii nr.188/1999.

Instanțele de contencios administrativ sunt competente să verifice legalitatea ordinului sau deciziei de imputare emisă în aceste condiții.

Este lipsit de relevanță faptul că termenul prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 ar fi depășit, întrucât în astfel de ipoteze s-ar impune și atragerea răspunderii civile a conducătorului unității, în măsura în care se constată vinovăția sa pentru omisiunea de a emite ordinul sau decizia de imputare în termenul de 30 de zile de la constatarea pagubei. Curtea constată, de altfel, că, potrivit art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999,dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

S-a constatat ca pârâții, managerul Spitalului Oțelu și, contabil șef și cea care a deținut viza de control financiar preventiv propriu, în perioada supusă controlului, se fac vinovați de producerea unui prejudiciului în cuantum de 4015,29 lei, constând în decontarea cheltuielilor de carburanți pentru curse efectuate în cursul anului 2006.