Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 158/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV

ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ nr. 158/

Ședința publică din 04 februarie 2010

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

JUDECĂTOR 2: Diana Duma

JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI G în contradictoriu cu reclamanta împotriva încheierii pronunțată la data de 28.09.2009 de Tribunalul Arad în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 03.02.2010 întâmpinarea formulată de reclamanta intimată, însoțită de xerocopia adresei nr.277/21.01.2010 emisă de către Tribunalul București în dosar nr.32693/3/CA/2009 și a citației emise în același dosar pentru termenul din 19.02.2010, către pârâtul recurent Consiliul Local

Având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă și față de faptul că nu au fost formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr- reclamanta, a chemat în judecată pârâtul Consiliul local G și a solicitat anularea în parte a prevederilor Hotărârii nr. 15/08.04.2009, adoptată de pârât. Totodată a solicita suspendarea executării prevederilor contestate, in temeiul dispozițiilor art.14 din legea nr.554/2004.

Tribunalul Arad prin încheierea din 28.09.2009 dată în dosar nr- a suspendat executarea Hotărârii Consiliului Local al comunei G nr.15/8.04.2009 în baza art.14,15 din Legea nr.554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Comunei G solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și pe cale de consecință respingerea cererii reclamantei de suspendare a executării Hotărârii Consiliului Local nr.15/8.04.2009.

In motivare a arătat că nstanța de fond a apreciat ca intemeiată cererea de suspendare" a executării actului administrativ emis de Consiliul local, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, cu motivarea că "pentru a se cunoaște modul de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de ANFP împotriva pârâtului".

Se menționează faptul că hotărârea primei instanțe încalcă dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 ce presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente și din această perspectivă nu se poate reține ca reprezentând o pagubă iminentă desființarea unui post din aparatul de specialitate al primarului cu atât mai mult cu cât în actul administrativ atacat nici nu apare nominalizată reclamanta.

Se mai arată că argumentele cererii de suspendare nu țin de legalitatea actului atacat ci de oportunitatea acestuia, iar simpla susținere a reclamantei că există un risc potențial de a-și pierde locul de muncă, precum și împrejurarea că în speță nu s-ar justifica reducerea costului întrucât s-ar perturba grav activitatea administrativă a Primăriei, nu sunt de natură a satisface cerințele legale pentru admiterea cererii de suspendare.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate și reprezintă el însuși un titlu executoriu iar neexecutarea acesteia echivalează cu neexecutarea legii.

Recurentul mai arată faptul că reclamanta nu a dovedit nici o pagubă iminentă ce s-ar produce prin punerea în executare a măsurii atacate ci dimpotrivă se poate vorbi despre o pagubă a întregii comunități care este nevoită să suporte un număr exagerat de funcționari publici.

Prezumția de legalitate si de veridicitate de care se bucură / actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce intr-un stat de drept este de neconceput.

Din documentația depusă în anexă la acțiunea ANFP rezultă că nu; s-a luat în considerare completările și modificările Hotărârii i nr.15/08.04.2009 aduse prin Hotărârea nr.31/30.06.2009, respectiv al avizului favorabil dat de reclamantă pentru structura funcțiilor) publice, acțiunea fiind intemeiată pe 2 sesizări a funcționarului public care este și reclamant în prezentul dosar, fără să fi solicitat punctul de vedere al Consiliului local.

Această comunicare depusă la dosar nu dovedește că măsurile/ dispuse de consiliul local duc la paguba iminenta asupra reclamantei, ci dimpotrivă paguba este a întregii comunități locale, care plătește taxe și impozite pentru bugetul local de unde se plătesc salarii nejustificate de activitatea unor funcționari publici, mai mulți la număr decât necesar, în condițiile în care atribuțiile acestora sunt stabilite prin legi speciale ce permit delegarea atribuțiilor către orice alt funcționar public, fără ca să fie supraîncărcați.

Mai mult situația economică actuală și actele normative în materie de alocații bugetare impun o reorganizare a activității pentru încadrarea în prevederile bugetare a cheltuielilor salariale, până în prezent fiind emise mai multe acte de către Guvernul României cu privire la reducerea acestor cheltuieli.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 302-304.c Cod Penal și art.14 din legea 554/2004.

Legal citata, intimata a depus la dosar un înscris prin care solicita respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat.

Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041p,c instanța reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă reclamanta, a chemat în judecată pârâtul Consiliul local G și a solicitat anularea în parte a prevederilor Hotărârii nr. 15/08.04.2009, adoptată de pârât. Totodată a solicita suspendarea executării prevederilor contestate, in temeiul dispozițiilor art.14 din legea nr.554/2004.

Prima instanță, prin încheierea recurată a admis cererea de suspendare fără însă a proceda la o motivare a soluției astfel dispuse din perspectiva necesității îndeplinirii cumulative a celor două condiții impuse de art. 14 alin. 1 coroborat cu art. 15 alin. 1 din Legea 554/2004.

Această soluție contravine dispozițiilor imperative ale art. 261 al.1 punctul 5 Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel prima instanță avea obligația de a motiva în fapt și în drept soluția de admitere a cererii de suspendare cu atât mai mult cu cât era necesar, așa cum s-a arătat anterior analizarea îndeplinirii unor condiții prevăzute cumulativ.

Motivarea în fapt și în drept prin raportare la dispozițiile art. 14 și 15 din Legea 554/2004 ar fi condus astfel la pronunțarea unei hotărâri care să permită părților pe de o parte să cunoască motivele ce au stat la baza pronunțării soluției respective, iar pe de altă parte să permită părții nemulțumite să formuleze motive de recurs pertinente.

Încălcarea de către instanță a obligație prevăzută de art. 261 al.1 pct. 5 Cod procedură civilă se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă fiind de natură a aduce atingere dreptului părților la un proces echitabil așa cum este el instituit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel din practica constantă a se desprinde ideea că în vederea desfășurări echitabile a procesului civil, prin art. 6 al 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt prevăzute explicit și expres condițiile în care trebuie să se desfășoare un proces echitabil, respectiv. "publicitatea dezbaterilor" și "termenul rezonabil", dar din jurisprudența instanței europene au rezultat sintetizări și ale altor principii care se circumscriu aceleiași noțiuni de "proces echitabil" printre care și obligativitatea motivării hotărârilor. Hotărârea este actul prin care se finalizează procesul, ea reprezentând opera judecătorului al cărui conținut este rezultatul raționamentului prin care acesta supune o speță determinată reguli generale de drept, iar evoluția acestui raționament reprezintă motivarea hotărârii.

Motivarea hotărârii este necesară pentru aof ace înțeleasă și acceptată de părțile litigante, dar și pentru a permite dacă este cazul instanțelor superioare să verifice dacă nu există lacune sau contradicții în raționamentul judecătorilor.

Referindu-se la obligația instanțelor de judecată de a-și motiva deciziile, Curtea a statuat că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă instanțele să-și motiveze hotărârile lor măcar prin aceea de a răspunde susținerilor părților pentru a le aprecia concludența și pertinența, chiar dacă aceasta nu înseamnă a răspunde la fiecare argument avansat de părți.

Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, Curtea apreciază că soluționa primei instanțe echivalează cu o necercetare a fondului cauzei și fiind în prezența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă raportat la art. 312 al.5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de Consiliul Local G și va casa încheierea recurată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Reținând motivul de casare invocat, Curtea nu va mai proceda la analizarea motivelor de fond invocate în recurs ce se refereau la legalitatea și temeinicia hotărârii adoptate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al Comunei G în contradictoriu cu reclamanta împotriva încheierii pronunțată la data de 28.09.2009 de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 04 februarie 2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.DD/18.02.2010

Tehnored.MM/2 ex/18.02.2010

Instanță fond: jud.

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 158/2010. Curtea de Apel Timisoara