Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1649/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1649/2009
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de ORAȘUL S împotriva sentinței civile nr. 228 din 13.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI S, - PRIMARUL ORAȘULUI S, - DE SPECIALITATE ÎN CADRUL PRIMĂRIEI ORAȘULUI CE S, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992) stabilire răspundere civilă delictuală.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 11 mai 2009, s-a înregistrat la dosar o cerere din partea recurentului Orașul S, transmisă prin fax, prin care solicită amânarea cauzei, pentru depunerea unor excepții și înscrisuri în probațiune, cât și pentru faptul că reprezentantul acestuia are de susținut o altă cauză, la data de 12 mai 2009, la Înalta Curte de Casație și Justiție B, ( fila 10 ).
Curtea, după deliberare, raportat la faptul că cererea de amânare a cauzei nu este dovedită, referitor la susținerea că reprezentantul recurentului are de susținut o altă cauză la Înalta Curte de Casație și Justiție B, respinge cererea de amânare formulată de recurent.
Având în vedere că prin sentința recurată s-a admis în parte acțiunea reclamantei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI S și s-a dispus obligarea pârâților și să plătească către bugetul local al Primăriei orașului S, reprezentând suma brută acordată nelegal d-nului sub forma sporului de dificultate și contribuția angajatorului și raportat la această soluție, recurenta nu este obligată la plata unei sume în bugetul acesteia, Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a recurentului în promovarea recursului.
Curtea, rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 228 din 13 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâți.
A fost admisă în parte acțiunea reclamantei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR S - Z în contradictoriu cu - din S, - cu domiciliul în S și ORAȘUL S - prin PRIMAR -
Pârâții și au fost obligați să plătească în solidar către bugetul local al Primăriei orașului S suma de 3.420 lei, reprezentând suma brută acordată nelegal d-nului sub forma sporului de dificultate și 978 lei reprezentând contribuția angajatorului.
S-a respins ca nefondată cererea reclamantei privind obligarea pârâților de rîndul 1 și 2 la plata sumei de 121.679 lei cu dobânda aferentă de 16.771 lei reprezentând, indemnizații achitate personalului din cadrul Primăriei orașului
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în perioada cuprinsă între 2.09.2008 și 30.09.2008 reclamanta a efectuat controlul conturilor de execuție și a bilanțului contabil pe anul 2007 la Primăria orașului S, încheind Raportul de control intermediar înregistrat sub Nr. 4 din 30.09.2008 (filele 57-63), iar la unitatea controlată sub nr. 9701/30.09.2008.
Asupra documentului de mai sus au fost formulate obiecțiuni (fila 11) și o Notă prin care, reclamanta a răspuns la obiecțiuni (fila 9).
Raportul intermediar a fost supus spre analiză Completului constituit în acest sens din reprezentanții reclamantei.
Prin Încheierea Nr. 37/10.10.2008, completul a decis sesizarea Tribunalului Sălaj și solicitarea de a se stabili răspunderea civilă delictuală în sarcina primarului orașului S, și a inspectorului de specialitate, cu privire la producerea unui prejudiciu în sumă de 4.407 lei și respectiv 121.679 lei (filele 2-4).
Suma de 4407 lei plătită d-nului, membru în Comisia de aplicare a Legii 18/1991 reprezintă spor de dificultate acordat în temeiul art.II alin.(1) din Legea 263/27.06.2006, privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății.
Suma este compusă din 3420 lei, reprezentând suma brută și 987 lei reprezintă contribuția angajatorului.
Suma de mai sus nu a fost contestată de către pârâți sub aspectul modului în care a fost stabilită, a persoanei în favoarea căreia s-a achitat ci sub aspectul temeiului legal.
În acest sens, pârâții au susținut atât prin obiecțiunile la raportul de control (fila 11) cât și prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 106-110) că plata sporului de dificultate s-a făcut în baza OUG 136 DIN 22.12.2006 pentru completarea Legii 263/2006 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății.
Este real faptul că prin art.II din OUG 136/2006 se prevede faptul că sporul de dificultate prevăzut la art.I se acordă pe o perioadă de un an, "calculată cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență", numai că art.I la care se referă textul de lege, prevede introducerea în.263/2006 a unui nou articol, respectiv a articolului III.
Prin acest nou articol se reglementează plata sporului de dificultate și în favoarea demnitarilor, dacă aceștia sunt implicați în aplicarea prevederilor Legii 10/2001,.18/1991,.1/2000 și. 169/1997.
Sporul este reglementat ca o derogare de la prevederile.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Numai pentru această categorie termenul de 1 an pentru plata sporului de dificultate curge de la data publicării OUG 136/2006, respectiv din 22.12.2006.
În speță, persoana căreia i s-a făcut plata sporului de dificultate, nu face parte din categoria demnitarilor (fila 120).
Față de aceasta urmau a se aplica prevederile art.II alin.1 din Legea 236/27.06.2006 în conformitate cu care: "Salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din.18/1991 beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la intrarea în vigoare a prezentei legi ".
Așadar, plata sporului de dificultate în favoarea unui membru al Comisiei de aplicare a. 18/1991, trebuia calculată pentru o perioadă de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii 236 din 27.06.2006.
Prelungirea achitării acestui spor și pentru lunile iulie-decembrie 2007 s-a făcut fără temei legal.
Într-o atare situație există un prejudiciu, o faptă culpabilă de care sunt răspunzători, în calitate de primar și în calitate de inspector de specialitate în cadrul Primăriei orașului
Suma de 121.679 lei reprezentând indemnizații achitate nelegal personalului din cadrul Primăriei orașului S, pentru care se solicită stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților de rândul I și II este prevăzută în Contractul Colectiv de muncă aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al orașului S Nr. 62/27.10.2005 și înregistrat conform legii.
Prin Contractul Colectiv de muncă Nr.4240/22.08.2005 (filele 92-101) în art.31 alin.13 s-a prevăzut: "Salariații Consiliului Local al orașului S beneficiează de indemnizație pentru menținerea capacității de muncă în sumă de 110.948 lei/zi/salariat la nivelul lunii septembrie 2005, sumă care va fi reactualizată cu indicele de devalorizare a prețurilor comunicat de Comisia Națională de Statistică, la data plății".
Potrivit Raportului de control intermediar acest contract a fost înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Sălaj sub nr.279/1.09.2005 și este valabil pe perioada 1.09.2005 - 31.07.2007.
indemnizației pentru menținerea capacității de muncă a fost menționată de art. 31 alin.13 din Contractul colectiv de muncă nr. 5845 din 25.06.2007 (filele 79-90).
În acest contract a fost înregistrat la autoritatea competentă sub nr. 275 din 31.07.2007 (fila 62).
Potrivit art.24 alin.1 din. 130/1996"Clauzele cuprinse în contractul colectiv de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art.8 sunt lovite de nulitate", iar conform alin.2 din același articol, "Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța de judecată competentă".
Pe de altă parte art. 26 din actul normativ sus citat prevede imperativ "contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate dacă: a). sunt încheiate cu încălcarea prevederilor art.13".
În cauză, nu s-a făcut dovada că există hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea clauzelor litigioase din Contractul colectiv de muncă. Trebuie, de asemenea precizat că, ambele contracte au fost înregistrate la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Sălaj.
Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art.25 (3) din Legea 130/1996, aceste contracte se aplică de la data înregistrării.
Mai mult decât atât, Contractul colectiv de muncă nr. 4240/2005 a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al orașului S nr. 62 din 27.10.2005 (fila 91).
Această hotărâre a făcut obiectul unui proces soluționat prin sentința civilă nr. 225/13.03.2006 depusă la dosar (fila 110).
A intrat astfel în autoritate de lucru judecat faptul că Hotărârea nr. 62/27.10.2005 este legală și temeinică.
Față de împrejurările declarate mai sus, plata sumei de 121.679 lei, efectuată de către pârâți în favoarea beneficiarilor contractului colectiv de muncă este o plată legală. Odată cu constatarea îndeplinirii condițiilor legale de acordare a sumei de mai sus, s-a constatat și faptul că nu sunt îndeplinite cerințele art.998 și urm. din Codul civil pentru a se stabili răspunderea civilă delictuală în sarcina pârâților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul ORAȘUL S solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu respingerea încheierii nr. 37 din 10 octombrie 2008 Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi S, pe cale de excepție sau pe fond ca fiind nefondată și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că prin încheierea nr. 23 din 22 octombrie 2007, Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Sad ispus sesizarea Tribunalului Sălaj pentru stabilirea răspunderii civile delictuale, în solidar, în sarcina pârâților, pentru un "așa zis" prejudiciu "bugetului local al primăriei orașului S" și obligarea, în mod nelegal, la plata sumelor reprezentând indemnizații acordate în mod nelegal salariaților, precum și a sumelor reprezentând foloase nerealizate către "bugetul local al primăriei orașului S", respectiv sume acordate în mod nelegal sub forma sporului de dificultate la care au fost calculate sumele de 452 lei foloase nerealizate.
Această încheiere a fost emisă ca urmare a examinării Raportului de Control nr. 45/30 septembrie 2008, "întocmit ca urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului încheiat pe anul 2007, al Primăriei orașului S. având Cod fiscal -".
Reclamanta ignoră reglementările legale cuprinse în art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, iar instanța de fond preia această nerespectare a prevederilor legale prin care se stipulează în mod imperativ faptul că unitățile administrative-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină, sunt titulare de conturi deschise la unitățile de trezorerie și sunt unicele titulare ale codurilor de înregistrare fiscală, nu cum constată reclamanta prin atribuirea codului fiscal structurii funcționale a administrației publice locale-Primăria orașului
Din această ignorare se constată faptul că organele de control ale reclamantei au efectuat un control,cu depășirea prerogativelor și competenței materiale, la o autoritate a administrației publice locale, respectiv la Primăria orașului S, și nu cum se prevede în mod expres prin art. 17 lit a și art. 18 lit a din Legea nr. 94/1992, modificată și completată, depășire a competenței validată nelegal de către instanța de fond prin sentința recurată.
Activitatea autorităților deliberative ale administrației publice locale nu se circumscrie controlului efectuat de către reclamantă, fiind supusă exclusiv controlului potrivit Legii nr. 554/2004.
Nelegalitatea încheierii nr. 45/2008 emisă de reclamantă, este dată cu ignorarea faptului că printr-un act administrativ unilateral, respectiv Hotărârea Consiliului local nr. 62/2005, a fost aprobat acordul/contractul colectiv de muncă pentru salariații aparatului de specialitate al primarului orașului S, potrivit căruia autoritatea deliberativă a administrației publice locale a dispus acordarea unor drepturi de protecție socială salariaților.
Potrivit prevederilor legale, respectiv ale Legii nr. 217/2008 comunicarea încheierii de sesizare a Tribunalului Sălaj pentru instituirea răspunderii civile delictuale este abuzivă, deoarece noul text de lege nu menține această posibilitate.
Legea nr. 217/2008 de modificare a Legii nr. 94/1992 a intrat în vigoare la data de 27 octombrie 2008, dată de la care prevederile referitoare la instituirea răspunderii civile delictuale a fost abrogate, iar potrivit principiilor de drept vechea reglementare nu ultra-activează.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel a invocat din oficiu în conformitate cu prevederile 306 Cod procedură civilă raportat la art. 137 Cod procedură civilă ca motiv de ordine publică excepția lipsei de interes a ORAȘULUI -S reprezentat prin Primar în formularea recursului:
După cum se poate observa din hotărârea pronunțată de prima instanță practic acțiunea formulată de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI-DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR Caf ost admisă doar în parte în ceea ce-i privește pe pârâții și care au fost obligați în solidar să plătească către bugetul local al Primăriei Orașului -S suma de 3420 lei reprezentând sporul de dificultate acordat d-lui și contribuția angajatorului în cuantum de 978 lei.
În ceea ce-l privește pe pârâtul ORAȘUL -S, acesta a fost chemat în judecată doar pentru opozabilitate.
Din această perspectivă, Curtea a invocat excepția lipsei de interes a acestuia în promovarea recursului.
Este binecunoscut faptul că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia- în speță,- calea de atac a recursului.
Întrucât ORAȘUL -S nu are nici un folos practic de urmărit, urmare a pronunțării soluției primei instanțe nici interesul său în promovarea recursului nu este unul legitim, juridic, născut și actual, direct și personal.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă urmează a se admite excepția lipsei de interes cu consecința respingerii recursului formulat de ORAȘUL -S potrivit art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de ORAȘUL S împotriva sentinței civile nr. 228 din 13.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
2 ex./04.06.2009
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
