Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1652/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS.V ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1652/2009
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL FUNCTIONARILOR PUBLICI C N, in si in calitate de ntant, -, B, A, G, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDETEAN C și DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) suplimentul postului 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25 %.
La apelul nominal se prezintă din partea recurentului SINDICATUL FUNCTIONARILOR PUBLICI C - domnul președinte și din partea intimatului CONSILIUL JUDEȚEAN C - consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a înregistrat la dosar, la data de 4 mai 2009, întâmpinare din partea intimatului Consiliul Județean C, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, iar la data de 6 mai 2009, s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, prin care solicită respingerea recursului, pe considerentul că sporurile salariale ntând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază au fost suspendate prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin art. 48 din OG nr. 2/2006, aprobată cu modificări și complicări de Legea nr. 417/2006 și nu au fost prevăzute în bugetul instituției, deși prin Legea nr. 31 Legea ne. 188/1999, sunt prevăzute suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatului Consiliul Județean C, invocă excepțiile prematurității promovării recursului, având în vedere că drepturile salariale sunt prevăzute de lege, însă nu pot fi cuantificate, iar instanța nu se poate substitui legiuitorului și a lipsei calității de ntant a sindicatului - pentru membrii de sindicat, având în vedere că recursul este formulat de sindicat în, ntat legal prin președinte, nu și în numele membrilor săi, raportat la faptul că sentința vizează drepturi personale ale salariaților.
Reprezentantul recurentului, președintele sindicatului, domnul, solicită respingerea excepțiilor invocate. Arată că nu are cereri prealabile de formulat, depune la dosar copia sentinței civile nr. 112 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N in dos. nr-. Pe fond solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate de sindicat, pentru motivele invocate în scris.
Curtea, rămâne în pronunțare pe excepțiile invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 492 din 27 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a respins cererea formulată de reclamanții Sindicatul Funcționarilor Publici C-N, B, G, și, în contradictoriu cu Consiliul Jude țean C și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus, printre altele, din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.(3) din același act normativ, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare nu a fost încă adoptată, funcționarii publici fiind salarizați în baza actelor normative emise anula care stabileau salariile acestora.
Analizând dispozițiile legale invocate de reclamant, tribunalul a constatat că acestea au prevăzut generic sporurile solicitate, fără însă a le cuantifica în vreun fel. Or, pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. Or, sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții SINDICATUL FUNCTIONARILOR PUBLICI C N, in si in calitate de ntant, -, B, A, G, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în condițiile art. 304 și art. 3041.pr.civ.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că drepturile salariale solicitate sunt prevăzute de dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 181/1999 și că neacordarea acestora este nelegală și neconstituțională, neproducând astfel efecte legale.
Au apreciat reclamanții că suspendarea contravine prev. art. 41 și 53 din Constituția României care consacră principiul conform căruia exercițiul unor drepturi nu poate fi restrâns.
Au susținut reclamanții că neacordarea suplimentului postului în procent de 25 % aduce atingere și prev. art. 38 și art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003 care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
Fără relevanță au apreciat reclamanții că este și invocarea deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, deoarece obiectul acestei decizii nu are legătură cu speța de față, această decizie analizând, sub aspect constituțional, anumite prev. din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea, și aprecierea făcută de către instanța de fond că salarizarea funcționarilor publici se realizează conform sistemului unitar de salarizare, a fost criticată de către reclamanți, deoarece prin art. 48 din nr.OG 6/2007 se prevede în mod categoric că această ordonanță completează prev. Legii nr. 188/1999, neexistând nici un alt act care să le abroge.
Totodată, reclamanții au arătat că prin neacordarea drepturilor se aduce atingere art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și care consacră principiul conform căruia "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale".
Cu privire la prevederile Legii nr. 188/1999 referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 2004 - 2006, reclamanții au arătat că acestea au fost suspendat prin nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006, dar potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Așa cum se poate constata din conținutul cererii introductive reclamanții solicită, în mod direct, obligarea pârâtei la plata unor sume concrete, ntând echivalentul valoric al celor două suplimente salariale.
Sub acest aspect, Curtea constată că cele două drepturi salariale le sunt recunoscute de către lege reclamanților. Mai mult decât atât dreptul în sine nu a fost negat de către angajator (autoritatea publică chemată în judecată).
Singura obiecție, pertinentă de altfel, a fost ridicată de către pârâtă în privința cuantumului concret al suplimentelor cerute.
Obiecțiunile pârâtei sunt, sub aspectul celor susținute, fondate.
Reclamanții au solicitat obligarea la plata unui procent de 25 % din salariu, pentru fiecare dintre sporurile solicitate.
Se poate constata, din conținutul normei legale incidente în cauză (art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999) că procentul indicat în acțiunea introductivă nu se regăsește în norma legală. "Art. 31:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Indicarea oricărui procent sau statuarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească ar nta, în această situație, o adăugare la lege, fără fundament legal.
Indicarea procentului este un atribut exclusiv al legiuitorului. Puterea judecătorească nu este îndreptățită să adauge normei legale noi reglementări.
De asemenea, aplicarea, prin analogie, a unei alte norme legale nu se poate realiza în prezenta cauză.
Faptul că anumite sporuri sunt acordate funcționarilor publici într-un procent de 25 %, nu permite aplicarea prin analogie a acestui procent și în privința celor două sporuri ce se discută în prezenta cauză.
Reclamanții nu pot invoca deci o normă legală, în vigoare, care să reglementeze, în mod direct cuantumul celor două suplimente.
Norma legală incidentă este clară: funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, iar atât legea, cât și Curtea le recunoaște reclamanților acest drept. Norma legală nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum.
Chiar dacă legea însăși, respectiv art. 3 Cod civil, impune intervenția creativă a judecătorului cauzei pentru identificarea normelor de drept sau principiilor de drept care confirmă sau dimpotrivă infirmă temeinicia pretențiilor deduse judecății, tăcerea efectivă a legii, respectiv, lipsa oricărei dispoziții legale care să susțină, în sens pozitiv, pretențiile reclamanților, nu poate fi acoperită, în speță, prin analogie cu o altă normă legală, eventual similară (spor de vechime, etc.).
Curtea reține deci, în acord cu cele arătate și în hotărârea atacată că pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective, este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea (calcularea) celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Or, pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin 1 lit.c) și d). din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției de contencios adminJ.v a pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbis, că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile nr. 820/2008, precitată, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Cu alte cuvinte instanța nu dreptul reclamanților la acordarea sporului de dispozitiv care de altfel este reglementat prin lege însă la această dată nu se poate face o cuantificare efectivă a acestuia motiv pentru care acțiunea reclamanților apare ca prematură.
Față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția prematurității.
Respinge recursul declarat de SINDICATUL FUNCTIONARILOR PUBLICI C N, in si in calitate de ntant, -, B, A, G, împotriva sentintei civile nr. 492 din 27.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./21.05.2009
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
