Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 170/2008. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR.170/CA/2008 -
Ședința publică din 08 MAI 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - Judecător
- - - Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în localitatea nr. 167, comuna de B, județul B, împotrivaDeciziei nr. 321/CA/2007 din 15.11.2007 pronunțată în dosar nr- de Curtea de Apel Oradeaîn contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B,- - 24, sector 1, COMUNA DE B, județul, domiciliată în de B, sat nr. 142, județul și domiciliată în comuna de B nr.103, jud..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul personal, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la al doilea termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, după care:
Contestatorul învederează instanței că a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, după care solicită acordarea unui termen pentru a se înțelege cu Primăria de B în legătura cu suma de plată. Precizează că drumul la care s-au efectuat lucrările nu figurează în gestiunea primăriei, care nu a vrut să elibereze nici un act și nici să fie efectuată o expertiză în acest sens. De asemenea mai arată că din sumele alocate au fost achiziționate materiale, respectiv scânduri, cofraje, lemne de foc și alte materiale de construcții.
INSTANȚA, în urma deliberării, respinge cererea de amânare, având în vedere că aspectele invocate la acest termen de judecată sunt legate de fondul cauzei deduse judecății și nu privesc motivele contestației.
INSTANȚA, nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, acordă cuvântul asupra contestației.
Contestatorul solicită admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestație, constată următoarele:
Prin Decizia nr.321/CA/2007 din 15.11.2007pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Oradeaa respins ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât domiciliat în, nr.7, județ B, în contradictoriu cu intimata reclamantăCurtea de Conturi a Românieicu sediul în B,--24, sector 1, județ I, cu intimata persoană păgubităComuna de, județ B și cu intimații pârâți domiciliată în comuna de B, nr.142, județ B și domiciliată în comuna de B, nr.103, județ B, împotriva sentinței nr.126 din 16 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, a reținut că este nefondat, astfel că în baza prev. art.312 Cod procedură civilă a dispus respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței recurate pentru următoarele considerente:
Prin actul de sesizare înregistrat la prima instanță, procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Bas olicitat stabilirea răspunderii patrimoniale pentru prejudiciile constatate în urma controlului a recurentului pârât alături de intimatele pârâte și, instanța de fond reținând în urma analizării probatoriului administrat că actul de sesizare față de pârâtul recurent este fondat doar cu privire la punctele 3, 6, 7, 8, 9 în sumă totală de 195.757.153 ROL cu dobânda legală aferentă.
Referitor la motivul de recurs privitor la admiterea greșită a punctului 3 din actul de sesizare privitor la prejudiciul cauzat în sumă de 88.000.000 ROL se reține că motivele de recurs sunt nefondate. Astfel, s-a reținut că prin factura nr.-/15.04.2004 s-au achiziționat cantitatea de 500 saci ciment achitată din cheltuielile de investiții aferente modernizării drumului comunal DC 237 - de B, însă de fapt materialul achiziționat s-a utilizat pentru despăgubirea unor persoane fizice din comună afectați de o viitură ori la alte reparații (biserică) situație în care prin utilizarea cimentului în altă destinație decât cea stabilită din credite bugetare constituie o faptă ilicită fiind încălcate prev. art.4 alin.4, art.14 alin.4 din OUG nr.45/2003 cum în mod corect a reținut prima instanță. Tabelul depus la dosarul cauzei privitor la distribuirea sacilor de ciment către persoanele fizice afectate de viitură în mod corect și legal nu a fost reținut de prima instanță drept temei de înlăturare a răspunderii recurentului deoarece acest înscris nu face decât să confirme fapta ilicită săvârșită de recurent, respectiv utilizarea materialelor în alte scopuri decât cel pentru care au fost achiziționate.
Prin urmare, reiterarea în cuprinsul recursului a aceleiași împrejurări drept motiv exonerator de răspundere nu a putu fi reținut în favoarea recurentului pârât.
Cu privire la prejudiciul stabilit la punctul 6 în actul de sesizare în sumă de 12.791.000 lei reprezentând 55 mc material lemnos s-a constatat că în cuprinsul hotărârii recurate prima instanță a reținut că pârâtul recurent a recunoscut producerea acestui prejudiciu astfel că motivul de recurs constând în neconsemnarea și nereținerea acestui aspect este nefondat.
Referitor la reținerea în sarcina recurentului a producerii prejudiciului în sumă de 23.920.583 lei consemnat la punctul 7 în actul de sesizare se constată că recurentul prin factura nr.-/26.02.2004 a preluat o cantitate de lemne de foc în valoare de 23.920.583 ROL a cărei utilizare în scopul pentru care au fost utilizate nu s-a dovedit și nici existența lor în stoc în continuare. La dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte unde s-au utilizat aceste lemne de foc (primărie, școală, grădiniță ori dispensar) și nici că acestea nu au fost utilizate și că există în continuare în stocul instituției, situație în care intervine răspunderea recurentului care a preluat cantitatea de material lemnos și care nu a reușit să justifice utilizarea lui ori neutilizarea și existența lor în stoc, astfel că sub acest aspect motivele de recurs sunt nefondate.
De asemenea, s-a reținut ca fiind nefondate și motivele de recurs privitoare la imputarea sumelor de 43.910.000 ROL respectiv 27.135.570 ROL consemnate la punctele 8-9 în actul de sesizare deoarece recurentul a susținut că suma de 43.910.000 ROL ar fi reprezentat lemnele de foc consumate în iarna anului 2003-2004, însă acesta, deși a preluat cantitatea de lemne de foc și cherestea de la furnizor, nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că au fost utilizate în copul indicat neexistând acte de recepție a lor la nivelul instituției ori bonuri de consum, iar în fața instanței s-a făcut dovada că utilizatorii din comună s-au aprovizionat cu lemne de foc în baza altor facturi decât cea cu nr.-/2002 imputată, cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În privința punctului 9 cuprinzând suma de 27.135.570 lei reprezentând 10 mc cherestea de brad din care la momentul contractului mai rămăsese cantitatea 2,39 mc, în mod corect s-a reținut că în lipsa unor înscrisuri justificative, simpla afirmație a recurentului în sensul că cantitatea de 7601 mc cherestea ar fi fost folosită la cofraje la drumul comunal și la un pod public, nu poate fi reținută favorabil, pentru utilizarea materialelor achiziționate din venituri publice fiind necesar a se întocmi înscrisuri justificative.
În consecință, instanța de recurs a reținut că motivele de recurs invocate de recurent sunt nefondate, hotărârea recurată fiind legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat urmează a fost respins ca nefondat.
Instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, deoarece părțile intimate nu au cerut acordarea lor, iar recurentul care le-a cerut a căzut în pretențiile solicitate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei contestate și în rejudecarea recursului, desființarea hotărârii primei instanțe dată în cauză fiind bazată pe o gravă eroare de fapt în aprecierea probelor de la dosar și respingerea pretențiilor Primăriei de B ca fiind neîntemeiate și nedovedite. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că instanțele de judecată nu au luat în considerare probele pe care le-a depus în apărarea sa, deși erau facturi și acte scrise, în acest fel comițând o gravă eroare de fapt și au dat o interpretare eronată a probelor.
Așa cum rezultă din probele de la dosar, cimentul imputat lui a fost repartizat cetățenilor în timpul viiturilor, cât și la edificarea bisericii din localitate, iar materialul lemnos a fost consumat în parte în anul 2003-2004, iar celelalte pe podul public în aceeași perioadă, la cofraje și la biserică, așa cum rezultă și din Nota explicativă dată de el conducerii Primăriei de B, cât și din declarația martorului Gh. referitoare la actul de constatare nr.965/2004.
Deși legal citate, intimatele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B, COMUNA DE B, și, nu s-au prezentat în instanță.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul, instanța apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 Cod Procedură Civilă, " hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. ".
Acest motiv de contestație în anulare invocat de contestator are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea degreșeală materialănu trebuie interpretată extensiv și deci pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În speță, împrejurarea invocată de contestator, aceea că instanțele de judecată nu au luat în considerare probele depuse în apărarea sa, respectiv facturi, acte scrise și declarația unui martor, nu se încadrează în cerințele textului de lege menționat mai sus pentru admiterea căii de atac extraordinare a contestației în anulare. Aceste omisiuni ale instanței de recurs ar reprezenta, eventual, greșeli de judecată, de apreciere a probelor de la dosar, care nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.320 Cod Procedură Civilă, contestația în anulare formulată de contestatorul va fi respinsă ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul, domiciliat în localitatea nr. 167, comuna de B, județul B, împotrivaDeciziei nr. 321/CA/2007 din 15.11.2007 pronunțată în dosar nr- de Curtea de Apel Oradeaîn contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B,- - 24, sector 1, COMUNA DE B, județul, domiciliată în de B, sat nr. 142, județul și domiciliată în comuna de B nr.103, jud.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.
În concept 22.05.2008
Jud. fond F- O-
Tehnored.DN - 23.05.2008-
2 exemplare
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu