Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 24/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 24/CA/2009-
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții pârâții,din O,-, jud.S M,,din O,-, jud.S M și,din O,-, jud.S M, în contradictoriu cu intimatele reclamanteCAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI S M - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR S M,cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1,.10, jud.S M,CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B,cu sediul în B,-- 24, intimata unitate păgubită PRIMĂRIA O, cu sediul în O, jud.S M, intimatul intervenient în numele pârâților SINDICATUL LIBER JURIS, cu sediul în O,--98, jud.S M și intimatul pârâtORAȘUL O,cu sediul în O, jud.S M, împotriva sentinței nr.178/CA din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenții pârâți, și - lipsă - avocat Capitan în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Satu Mare, pentru intimatul intervenient în numele pârâților Sindicatul Liber JURIS se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Instanța din oficiu invocă excepția lipsei de interes a recurentului, având în vedere dispozitivul sentinței atacate.
Reprezentantul recurenților pârâți solicită admiterea excepției.
Reprezentantul intervenientului solicită admiterea excepției.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,modificarea în parte a sentinței atacate, invocă excepția lipsei capacității procesuale a Camerei de Conturi a județului S, aceasta pentru a promova o acțiune în justiție avea nevoie de un mandat expres dat de Curtea de Conturi a României. Critică sentința atacată pentru motive de nelegalitate în sensul că instanța trebuia să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății, ori în speță instanța de fond a adus modificări și chiar completări acțiunii, astfel că li s-a adus pârâților o încălcarea a dreptului la un proces echitabil. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intervenientului solicită admiterea recursului susține excepția lipsei capacității procesuale a Camerei de Conturi a județului S M, aceasta conform prevederilor L 94 /1992, trebuia să aibă un mandat din partea Curții de Conturi a României, pentru a putea promova o acțiune în instanță. Camera de Conturi a Județului are atribuții de control, întocmește un proces verbal de control, iar Curtea de Conturi a României este cea care poate introduce o acțiune în instanță pe baza constatărilor făcute în procesul verbal de control.
Asupra excepțiilor invocate la fond precizează că: controlul ulterior s-a efectuat la bugetul local al unității administrativ teritoriale, ori, Primăria O nu este o entitate juridică, nu are un patrimoniu, nu are un buget etc. Instanța de fond a introdus din oficiu unitatea administrativ teritorială, fiind astfel modificată acțiunea care a fost introdusă ca urmarea efectuării unui Raport de Control, care nu poate fi modificat, trebuia să ceară reclamantului introducerea în cauză a unității administrativ teritoriale. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 178/CA/2008 Tribunalul Satu Marea respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția lipsei calității procesuale a unității administrativ - teritoriale invocată de pârâți.
A admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de Sindicatul Liber "JURIS" O, cu sediul în localitatea O,-- 98.
A fost admisă în parte încheierea nr. 39/05.11.2007 a completului constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992 din cadrul CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI S M cu sediul în B,--24, respectiv cu sediul în SMP -ța 25 Octombrie nr. 1 împotriva pârâților domiciliat în O,-, jud. S M, domiciliată în O,-, jud. S M și domiciliat în O,-, jud. S în sensul că:
Pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite și pârâta în calitate de contabil șef la Primăria O au fost obligați la plata în contul bugetului local al orașului Oas umei de 8.355 lei, reprezentând premii plătite persoanelor cu funcții de demnitate publică, la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 678,18 lei calculate până la data de 31.10.2007 și în continuare până la data plății prejudiciului.
A fost obligați: pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite și pârâta în calitate de contabil șef la Primăria O la plata în contul bugetului local al orașului Oas umei de 9.224 lei reprezentând sporuri plătite nelegal persoanelor cu funcții de demnitate publică la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 649,60 lei calculate până la data de 31.10.2007 și în continuare până la data plății prejudiciului.
Punctele nr. 3 și 4 din încheierea de sesizare privind obligarea pârâților, și la plata sumei de 50.000 lei reprezentând drepturi bănești decontate angajaților Primăriei la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 3870,39 lei respectiv la plata sumei de 57.489,60 lei drepturi bănești decontate angajaților Primăriei la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 4020,21 lei calculate până la data de 31.10.2007 și în continuare până la data plății prejudiciului, au fost respinse ca nefondate.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția lipsei calității procesuale a unității administrativ teritoriale invocate de pârâți prin notele de ședință depuse după soluționarea de către instanță prin încheiere excepțiilor de procedură invocate prin întâmpinare, instanța soluționându-le potrivit art. 137 proc.civ, a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocată prin prisma argumentelor potrivit cărora nu acești pârâți ar fi vinovați de săvârșirea vreunei fapte ilicite, ci alte persoane care nu au fost chemate în judecată, este neîntemeiată, întrucât pârâții sunt persoane a căror activitate este supusă controlului Curții de Conturi, aceasta poate solicita recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat și bugetelor locale, de la orice persoană pe care o apreciază ca fiind vinovată de cauzarea acestora, stabilirea acestei răspunderi este o problemă de fond și nu de procedură, iar chemarea în judecată doar a anumitor persoane este responsabilitatea și libertatea autorului actului de sesizare al instanței potrivit dispozițiilor de drept comun.
Excepția lipsei calității procesuale a unității administrativ teritoriale urmează a fi respinsă având în vedere considerentele expuse de către instanța de contencios administrativ cu ocazia soluționării excepției lipsei de parte prejudiciată a Primăriei/Consiliul Local.
În litigiile privind prejudiciile cauzate bugetului de stat respectiv bugetelor locale, citarea persoanei juridice despre al cărei buget este vorba, este necesară pentru ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă pentru ca, astfel, în măsura în care demersul Curții de Conturi se dovedește a fi justificat aceasta să poată trece la executarea silită.
1. Referitor la punctul 1 din încheierea de sesizare a instanței prin care se solicită obligarea primarului și a contabilului șef la plata prejudiciului cauzat unității administrativ-teritoriale prin acordarea premiilor anuale către primar și viceprimar, instanța a apreciat că acesta este întemeiat.
Potrivit art. 3 alin. 4 și 5 din OG nr. 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica, publicat în nr. 59/23.01.2006, potrivit căruia " (4) Pentru persoanele care ocupa funcții de demnitate publica, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 și /la, VII/2a, VII/Ba, precum și în anexele nr. VII/1 b, VII/2b și VII/3 b reprezintă unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determina în raport cu venitul salarial.
(5) în aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupa funcții de demnitate publica, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în munca și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
De asemenea, au fost încălcate prevederile OUG nr. 45/2003 privind finanțele publice locale publicată în nr. 431/19 iunie 2003, cu modificările și completările ulterioare, art. 14 alin. 3, potrivit căruia "(3) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin.(2) și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială".
În condițiile în care prevederile legale de mai sus sunt exprese, în sensul că primarul și viceprimarul, persoane care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite nu beneficiază de nici un spor prevăzut de lege pentru alte categorii de salariați, indemnizație prevăzută de lege fiind unica formă de remunerare a acestora se constată că acordarea acestuia este nelegală, iar cheltuiala angajată și efectuată din bugetul unității administrativ - teritoriale pentru plata acestora nu are o bază legală.
Astfel fiind, se constată existența și săvârșirea unei fapte ilicite de către persoanele care au angajat și aprobat plata premiilor către primar și viceprimar respectiv de către ordonatorul principal de credite și contabilul șef care a acordat și vizat pentru control financiar preventiv această plată pentru premii.
Consecința acestei fapte ilicite este prejudiciul cauzat în bugetul unității administrativ teritoriale care poate fi cuantificat ca și contravaloare a sumelor achitate cu titlu de premii persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Atitudinea subiectivă a persoanelor care au cauzat prejudiciul amintit este cea a culpei constată de către instanță prin prisma faptului că dispozițiile legale încălcate nu lasă loc de interpretare și a faptului că practica judiciară în materie de contencios administrativ este constantă în sensul aprecierii ca nelegale a actelor administrative emise de autoritățile publice locale prin care s-a hotărât acordarea unor premii persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Excluderea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat prejudiciul amintit nu poate fi exclusă prin referire la principiile egalității între cetățeni și al nediscriminării, întrucât se constată că dispozițiile art. 3 alin. 5 din OG nr. 3/2006 anterior citat se aplică tuturor persoanelor aflate în situații juridice identice, respectiv tuturor persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
2. Referitor la punctul 2 din încheierea de sesizare a instanței prin care se solicită obligarea primarului și a contabilului șef la plata prejudiciului cauzat unității administrativ-teritoriale prin acordarea către primar și viceprimar a unui spor de dificultate de 45% din salariul de încadrare în baza HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, instanța a apreciat că acesta este întemeiat.
Față de acest punct din actul de sesizare, instanța constată că argumentele de fapt și de drept invocate de către reclamantă prin încheierea de sesizare sunt temeinice și legale reiterarea cestora fiind superfluă. De asemenea, instanța apreciază că, argumentele expuse la punctul 1 din prezentele considerente cu privire la existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, a existenței unui prejudiciu cert în patrimoniul unității administrativ-teritoriale și a culpei persoanelor fizice chemate în judecată, respectiv motivele pentru care apărările pârâților au fost înlăturate sunt valabile și pentru argumentarea admiterii acestui din urmă capăt de cerere.
3. Față de punctul 3 din încheierea de sesizare instanța a reținut următoarele:
În legătură cu susținerile formulate de autorul actului de sesizare al instanței de judecată privind existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și îndeplinirea în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale, se constată că această formă de răspundere este prevăzută de art. 998 și următoarele cod civil și că, pentru angajarea acestei forme de răspundere, singura invocată prin actul de sesizare al instanței, în mod constant, s-a reținut că este necesară îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și culpa persoanei care a săvârșit fapta ilicită.
În opinia autorului actului de sesizare, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost săvârșită de către primar în calitatea acestuia de ordonator principal de credite și constă în angajarea unor cheltuieli din bugetul local al unității administrativ teritoriale fără a avea la bază o dispoziție legală și în semnarea unui acord/ contract colectiv de muncă, apreciat de către reclamant ca nelegal.
Referitor la fapta ilicită cauzatoare de prejudicii se constată că acordul/contractul colectiv de muncă invocat ca nelegal a fost confirmat, conform chiar dispozițiilor cuprinse în acesta, iar alocarea sumelor de bani necesare pentru plata drepturilor prevăzute prin acesta a fost aprobată printr-o hotărâre a Consiliului Local al unității administrativ teritoriale care a fost verificată pentru legalitate de către Prefectul Județului S M, nu a fost atacată în justiție și în legătură cu care nu s-a invocat vreun motiv de nelegalitate.
Astfel, se constată că actul juridic semnat de primar în calitate de angajator a fost cenzurat sub aspectul legalității de către Consiliul local al unității administrativ teritoriale și de către prefect și că nu acest acord/contract colectiv de muncă a stat la baza angajării cheltuielilor bugetare, ci hotărârea consiliului local.
În condițiile în care hotărârea consiliului local este un act administrativ cu caracter normativ emis de către autoritatea publică locală în exercitarea atribuțiilor privind aprobarea bugetului local, acest act administrativ nu a fost anulat de către o instanță judecătorească, se constată că angajarea cheltuielilor de către primar au avut o bază legală, respectiv Hotărârea de consiliu local.
În ce privește caracterul nelegal al drepturilor salariale stabilite prin acordul/ contractul colectiv de muncă și fapta primarului de a semna acest act juridic, se constată că în ce privește dispozițiile cuprinse în acesta privitor la ținută reclamanta confundă noțiunea de ținută cu cea de uniforme de serviciu, echipamente de protecție. pentru care s-a acordat decontarea sumei de 400 lei pe trimestru se referă la vestimentația zilnică a personalului angajat care nu e identică pentru aceștia pentru a fi apreciată ca obligatorie. unei ținute, a unui anumit tip de vestimentație este consecința naturii muncii prestate de către personalul angajat în instituții publice determinată de necesitatea impunerii unei anumite prestanțe în relațiile cu publicul. unei ținute adecvate este o obligație a personalului angajat, iar decontarea cheltuielilor efectuate de angajați în limita unui plafon de 400 lei pe trimestru nu prezintă un drept de natură salarială ci un aspect al dreptului la condiții de muncă adecvate, stabilit în favoarea acestuia în urma unor negocieri colective între sindicat și angajator. Prin urmare, nu se poate reține, că drepturile privind decontarea cheltuielilor cu ținuta reprezintă drepturi reglementate prin alte dispoziții legale, astfel cum a susținut reclamanta.
Pe de altă parte, instanța constată că analizarea legalității acestui acord este superfluă întrucât starea de fapt de mai sus duce în mod inevitabil la concluzia că, semnarea acestui document de către primar, este rezultatul unor negocieri colective purtate cu organizația sindicală competentă, că acest acord/contract colectiv pentru a produce efecte juridice era necesar să fie confirmat de către autoritatea publică competentă să stabilească bugetul corespunzător plății drepturilor cuprinse în acesta, astfel că nu se poate reține natură de ilicită a faptei pârâtului de a semna acest acord și nici natura prejudicială a acestuia în condițiile în care angajarea plăților nu s-a făcut în temeiul acestuia.
Pentru angajarea cheltuielilor apreciate ca nelegale de către reclamantă, în condițiile de mai sus, nu se poate reține vreo culpă a pârâtului. Chiar în situația în care, ipotetic, s-ar da curs reținerii reclamantei privind caracterul nelegal al acordului/ contractului colectiv sau s-ar pune în discuție legalitatea HCL, răspunderea pentru prejudiciu nu ar reveni doar persoanelor chemate în judecată de către reclamantă, ci și membrilor consiliului local care au aprobat bugetul local, respectiv au aprobat angajarea acestor cheltuieli de către ordonatorul principal de credite, ori acestea nu au fost chemate în judecată. Introducerea acestora în cauză din oficiu nu este posibilă, în condițiile în care, dispozițiile art. 70 din Legea nr. 94/1992 privind procedura de soluționare a cererilor în fața colegiilor jurisdicționale (cu excepția celor privind atribuțiile completelor constituite conform art. 31 alin. 1 din lege de a sesiza instanța competentă) au devenit caduce prin revizuirea Constituției României.
În ce privește faptele săvârșite de către pârâtul secretar al unității administrativ teritoriale, se constată că acesta nu a semnat acordul/contractul colectiv de muncă a cărei nelegalitate se invocă, ci HCL prin care acesta a fost aprobat.
" de legalitate" a secretarului unității administrativ teritoriale, exprimată prin semnarea actelor administrative emise de autoritățile publice locale este exprimarea unei interpretări personale a legii, adoptarea de către autoritate publică a actului administrativ nemaifiind condiționată de semnarea acestuia de către secretarul unității administrativ - teritoriale. Pe de altă parte, se constată că, actele administrative adoptate de către autoritățile publice locale sunt supuse controlului de legalitate și din partea Instituției Prefectului, care are posibilitatea să solicită autorității publice emitente să revoce actul administrativ apreciat ca nelegal și chiar să introducă acțiune în contencios administrativ pentru anularea acestora. Secretarul orașului, pârât în prezenta cauză, a înaintat hotărârea prin care consiliul local a aprobat acordul/contractul colectiv spre verificarea legalității și la Prefect, care nu l-a sesizat în sensul că actul administrativ ar fi nelegal.
Pentru ca secretarul unității administrativ-teritoriale să se poată face responsabil de aplicare unei vize de legalitate, nu este suficientă aprecierea unui organ de control a faptului că actul vizat este nelegal, ci este necesară stabilirea intenției persoanei de a viza spre legalitatea un act despre care știa că acesta este nelegal. Ori, constatându-se că în aplicarea legislației privind salarizarea și drepturile cuvenite salariaților există interpretări diferite la nivelul diferitelor instituții ale statutului, că la baza adoptării HCL despre a cărui viză de legalitate este vorba s-a aflat un act juridic cu aparență de legalitate în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, respectiv ale Legii nr. 130/1996, se apreciază că, în sarcina pârâtului nu se poate reținere săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și cu atât mai mult o culpă în săvârșirea acesteia.
În ce privește pârâta contabil șef al Primăriei se constată că viza de control financiar preventiv s-a aplicat înainte de adoptarea HCL și nu înainte de încheierea acordului/contractului colectiv de muncă. De asemenea se apreciază că argumentele invocate mai sus în favoarea pârâtului secretar al unității administrativ teritoriale, în sensul că în sarcina acestuia nu se poate reține săvârșirea din culpă a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii sunt valabile și în favoarea persoanei cu atribuții de control financiar preventiv.
Față de cele de mai sus, instanța de contencios administrativ constată că, în privința pârâților indicați în acest punct din actul de sesizare nu sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 și următoarele din Codul civil, astfel că solicitarea reclamantei privind obligarea acestora la plata prejudiciului calculat de către organul de control este neîntemeiată, motiv pentru care aceasta urmează a fi respinsă.
4. Referitor la punctul 4 din actul de sesizare al instanței privind solicitarea ca pârâții să fie obligați la plata prejudiciului cauzat ca urmare a angajării unor cheltuieli, respectiv semnarea unui acord/ contract colectiv de muncă prin care s-a stabilit în favoarea angajaților primăriei dreptul la decontarea unei mese calde - aspect al dreptului privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, se constată că starea de fapt și argumentele juridice descrise la punctul trei din prezentele considerente sunt pe deplin aplicabile întrucât este vorba de același acord/contract colectiv de muncă și de aceiași hotărâre a consiliului local, respectiv este vorba de aceleași fapte dar de un prejudiciu de natură a fi cuantificat în mod diferit față de cel privind decontarea contravalorii ținutei.
Având în vedre considerentele de mai sus în temeiul art. 998 Cod civil, art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 137 proc.civ. instanța urmează să respingă excepțiile invocate de pârâți, să admită în parte încheierea de sesizare a reclamantei, conform dispozitivului prezentei.
În temeiul art. 29 din Legea nr. 554/2004, verificând aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 proc.civ. în sensul obligării Curții de Conturi la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârât, instanța a apreciat că această dispoziție procedurală este incompatibilă cu dispozițiile legii contenciosului administrativ în general și cu cele ale Legii nr. 94/1992, în special având în vedere că prin atribuțiile sale Curtea de Conturi a României urmărește realizarea unui interes public general și nu un interes propriu, aceasta introduce acțiuni în justiție în virtutea atribuțiilor legale ale acestuia, prin urmare nu se poate reține existența unei culpe procesuale în sarcina acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs în termen, scutit de taxa de timbru, pârâții, și solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerii în totalitate a încheierii de sesizare nr.39/2007 iar pe fond modificarea în parte a sentinței și admiterea cererii de chemare în garanție, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au criticat modul de soluționare a excepțiilor invocate.
Astfel, recurenții au arătat că instanța de fond a procedat la "îndreptarea greșelilor materiale " din conținutul încheierii de sesizare referitoare la modul de denumire a conturilor verificate, la instituția verificată și cu privire la entitatea ce ar trebui să beneficieze de reparațiune, încălcând dispozițiile articolului 129 aliniat 6 cod procedură civilă și fără a solicita reclamantului, sub sancțiunea prevăzută de articolul 1551cod procedură civilă, să-și precizeze cererea în sensul celor de mai sus.
De asemenea, recurenții pârâți au făcut referire și la faptul că prima instanță, identificînd bugetul prejudiciat ca fiind Bugetul Unității Administrativ teritoriale a dispus contrar voinței reclamantului, citarea în cauză orașului O, nesocotind și prevederile articolelor 65 și 70 din Legea 94/1992, care prevăd limitativ situațiile în care este posibilă extinderea cadrului procesual.
S-a învederat instanței de către recurență și că excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanelor desemnate răspunzătoare, precum și excepția lipsei calității procesuale a unității administrativ teritoriale, trebuiau admise de către tribunal având în vedere articolele 61 și 36 din Legea 215/2001 și articolul 41 aliniat 5 din Constituția României, din coroborarea cărora reiese că primarului nu i se poate antrena răspunderea, cât timp nu a făcut altceva decât să-și respecte obligațiile instituite prin lege.
În privința secretarului și contabilului recurenții au afirmat că secretarul și contabilul au un statut funcțional prestabilit, fie prin lege, fie prin atribuțiile primite de la angajator, iar avizarea juridică sau viza de control financiar aplicate pe un alt act decât cel administrativ, în speță contractul colectiv de muncă, nu poate genera obligație solidară cu persoana răspunzătoare.
Recurenții au învederat instanței că din interpretarea per a contrario a articolul 71 din Legea 94/1992 rezultă că, atunci când persoana răspunzătoare este un funcționar sau un demnitar, instanța nu poate dispune virarea sumelor, ci doar să mențină încheierea de sesizare, urmând ca persoana juridică titulară contului prejudiciat să ia măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului.
S-a menționat de către recurenți că se impune admiterea cererii de chemare în garanție, deoarece acordarea drepturilor a fost consecința adoptării bugetului prin Hotărârea Consiliului Local, precum și că dispozițiile articolului 3 alin 5 din OG 3/2006 prin care se stabilește că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporuri de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege, sunt discriminatorii în raport cu OG 137 /2000, astfel că premiul anula, cât și cel de acordare a sporului de comisie se impune a fi acordat și primarului și viceprimarului.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 299 și următoarele, articolul 304 punct 7 și 9 cod procedură civilă.
Prin completarea depusă la motivele de recurs, pârâții recurenți au invocat și excepția lipsei capacității procesuale a Camerei de Conturi a Județului S cu privire la promovarea acțiunii în justiție, aceasta neavând un mandat expres, dat de Curtea de Conturi.
Intimatele Curtea de Conturi B, Camera de Conturi a județului S M - Direcția de Control Ulterior S M, Primăria O și orașul O deși legal citate nu s-au prezentat la dezbaterea cauzei și nu au formulat întâmpinare.
Intervenienta în interesul pârâților recurenți Sindicatul Liber Juris prezentă la dezbaterea cauzei, a solicitat admiterea excepției lipsei de interes a recurentului și admiterea excepțiilor invocate în fața instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele potrivit articolul 304 ind.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că recursul formulat de recurentul este lipsit de interes, iar recursul formulat de pârâții și este neîntemeiat.
Având în vedere că prin sentința atacată s-au respins punctele 3 și 4 din încheierea de sesizare față de pârâtul, recursul formulat de acesta este lipsit de interes, urmând a fi respins.
Recursul formulat de către recurenții și, va fi respins ca nefondat în baza articolul 312 cod procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Camerei de Conturi a Județului S M - Direcția de Control Ulterior S M cu privire la promovarea acțiunii în justiție, aceasta va fi respinsă, întrucât încheierea de sesizare a instanței, nr. 39 din 5.11.2007 a fost formulată de Camera de Conturi în baza unei delegații nr. 80/3.09.2007 acordată de Curtea de Conturi.
Așadar, Camera de Conturi, nu a formulat actul de sesizare în nume propriu, ci ca reprezentant al Curții de conturi, care potrivit articolul 1 aliniat 3 din Legea 94/1992 își exercită funcțiile în unitățile administrației teritoriale prin camerele de Conturi.
În ceea ce privește criticile recurenților legate de modul de soluționare a excepției de nelegalitate a raportului de control intermediar și implicit a încheierii de sesizare nr. 39/2007 pentru lipsa de obiect a auditului financiar vizat și lipsa de parte prejudiciată a Primăriei O, acestea nu vor putea fi primite.
Chiar dacă din încheierea de sesizare rezultă că obiectul verificării l-a constituit bugetul Primăriei Orașului, este evident că este vorba de eroare materială având în vedere că în Raportul de Control Intermediar întocmit la 31 octombrie 2002 se specifică că obiectul controlului îl reprezintă modul de formare, administrare și întrebuințare a resurselor bugetului unităților administrativ teritoriale.
Pe de altă parte, primăria, potrivit articolul 77 din Legea 215/2001 este o structură funcțională care nu are buget propriu, așa încât este evident că nu s-a putut controla bugetul primăriei, ci al unității administrației teritoriale care deține patrimoniu propriu conform articolul 21 din Legea 215/2001.
Nici indicarea greșită în actul de sesizare a persoanei juridice despre al cărei buget este vorba, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a actului de sesizare.
Așa cum a afirmat și prima instanță, actul de sesizare al Curții de Conturi nu este o cerere tipică de chemare în judecată, iar lacunele legii în privința calității părților în astfel de litigii, creează confuzii, de aceea citarea persoanei juridice despre a cărui buget este vorba nu face decât să asigure realizarea finalității actului de justiție în cadrul acestei proceduri speciale, având în vedere normele juridice prevăzute de codul procedură civilă și Legea 554/2004.
Așadar, aspectele reliefate nu echivalează cu încălcarea de către instanța de fond a articolul-129 aliniat 6 cod procedură civilă, deoarece prevederile enunțate se referă la faptul că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, or în speță tribunalul s-a pronunțat doar cu privire la ceea ce a fost sesizat.
În aceeași ordine de idei se mai impune a se arăta că prin citarea din oficiu a unității administrativ teritoriale s-a realizat de către instanță o clarificare a cadrului procesual față de caracterul special al acestei proceduri și față de aspectele anterior expuse și nu are nici o legătură cu prevederile articolelor 65 și 70 din Legea 94/1992 care vizează procedura de extindere a cadrului procesual în cazul procedurii realizate în fața colegiului jurisdicțional.
În privința observațiilor recurenților legate de modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a persoanelor desemnate răspunzătoare și a excepției lipsei calității procesuale a unității administrativ teritoriale invocate, raportat la prevederile articolul 61 și 36 din Legea 215/2001 și articolul 41 aliniat 5 din constituție, precum și a celor legate de imposibilitatea angajării răspunderii solidare a secretarului și contabilului de modul de soluționare a cererii de chemare în garanție, acestea nu vor fi analizate pe considerentul că ele vizează aspecte legate de modul de soluționare a punctelor 3 și 4 din încheierea de sesizare iar în privința acestora acțiunea a fost respinsă față de pârâți așa încât cei din urmă nu mai justifică interes în susținerea lor.
În raport cu reglementările expuse cuprinse în articolul 3 aliniat 4 și 5 din OG 3/2006 și articolul 14 aliniat 3 din OUG 45/2003, instanța de fond a apreciat just că primarul și viceprimarul nu pot beneficia de al -13-lea salariu și sporul de dificultate de 45 % din salariul de încadrare în baza HG.498/2003, motiv pentru care pe bună dreptate a admis punctele 1 și 2 din încheierea de sesizare.
În speță nu se poate reține nici incidența OUG 136/2006 având în vedere că doar începând cu luna decembrie 2006 devine legală acordarea sporului de dificultate de 45 % privind persoanele cu funcții de demnitate publică, însă pentru perioada august - noiembrie 2006, prevederile legale nu permiteau acordarea acestui spor decât strict angajaților.
De asemenea, instanța nu va putea reține în cauză incidența dispozițiilor OG 137/2000 privind premierea și sancționarea instituțiilor tuturor formelor de discriminare.
Răspunzând criticilor recurenților care s-au dovedit a fi nefondate, recursul recurenților și va fi respins ca nefondat.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de.
Respinge ca nefondatrecursul declarat de recurenții pârâții,din O,-, jud.S M și, din O,-, jud.S M în contradictoriu cu intimatele reclamante CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI S M - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1,.10, jud.S M,CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B,cu sediul în B,-- 24, intimata unitate păgubităPRIMĂRIA O,cu sediul în O, jud.S M, intimatul intervenient în numele pârâțilorSINDICATUL LIBER JURIS,cu sediul în O,--98, jud.S M și intimatul pârâtORAȘUL O,cu sediul în O, jud.S M, împotriva sentinței nr.178/CA din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec. în concept /29.01.2009
Jud. fond
Dact. M/02.02.2009
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Blaga Gabriela
