Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 27/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR 27/CA/2009-
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanții:, și,toți din O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, B, și, toți din O,-, jud. B și intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, jud. B, împotriva sentinței nr.310/CA din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru toți recurenți în baza mandatului de reprezentare depus la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurenților precizează că toți reclamanții din dosarul de fond au înțeles să declare recurs împotriva sentinței nr. 310/CA/2008, intimată în cauză este Casa Județeană De Pensii B.
Instanțaia act de precizarea făcută de mandatara recurenților în sensul că toți reclamanții au înțeles să recureze sentința, dintr-o eroare au fost trecuți o parte ca și intimați. Prin mandatul depus la dosar se constată că este îndeplinită procedura de citare cu toți recurenții, aceștia fiind reprezentați conform împuternicirii depusă la dosar, fila 124 de d-na.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Constată că prin sentința nr.310/CA/2008 Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată de reclamanții, C, B, și, toți cu domiciliul procedural ales în vederea comunicării actelor de procedură în O,-, județul B prin consilier juridic, în contradictoriu cu pârâta CAS cu sediul în O,-, județul
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții își fundamentează cererea de acordare a sporului de confidențialitate, spor de fidelitate și stabilitate precum și a sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres în condițiile articolului 31, 46 din L 188/1999 privind statutul funcționarului public și HG 281/2003 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Este de observat că în conf. cu dispozițiile articolului 31 al.3 din L 188/1999 salarizarea funcționarului public se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, dar potrivit dispozițiilor articolului 40 din OUG 92/2004, articolul 44 din OG 2/2006 reluate de dispozițiile articolului 42 din OG - și ale articolului 41 din OG 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției în care își desfășoară activitatea.
OUG 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici la articolul 4 al.2stabilește că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile,premiile, stimulente și alte drepturi, iar salariile de bază pentru funcțiile publice ale pârâtei se regăsesc în anexa nr.2 din Ordonanță conform articolului 6 al.2.
În prezent, salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și a modului de acordare a creșterilor salariale în anul 2007 este reglementat de OG 6/2007,iar sporul de fidelitate în cuantum de 15% din salariul de bază este acordat funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, Administrației Prezidențiale, CNAS,direcțiilor subordonate Ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ și se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Prin urmare, în lipsa unui act administrativ al ordonatorului principal de credite, reclamanții nu pot beneficia de sporul de confidențialitate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții prin reprezentant solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea în totalitatea a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare recurenții au arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală.
Astfel, recurenții au precizat că potrivit articolul 191 din Legea 19/2000 completat cu articolul46 din Legea 188/1999 și articolul7 aliniat2 și 3 din Legea7/2004 domeniului de activitatea al funcționarilor publici din cadrul instituției implică îndeplinirea unei obligații de confidențialitate specială, având ca obiect baza de date privind asigurații din sistemul public de asigurări, că întrucât legiuitorul și unitatea pârâtă au instituit obligația specială de confidențialitate, această obligație reprezintă cauza juridică expresă și indubitabilă a obligației sinalagmatice a unității pârâte de plată a drepturilor salariale corelative conform articolul1 aliniat 1 din codul muncii, articolul 46 din Legea 188/1999 raportat la articolele 5,6,8 și 26 din codul muncii și că dacă nu ar exista contraprestația bănească a unității pârâte de plată a drepturilor corespunzătoare îndeplinirii obligației de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut pentru lipsa cauzei.
S-a mai arătat că prin neacordarea acestui spor s-ar încălca principiile constituționale privind nediscriminarea și egalitatea de tratament și de asemenea s-ar nesocoti prevederile articolului 8 din Codul muncii.
Recurenții în aceeași ordine de idei au învederat instanței că obligația acordării sporului de confidențialitate revine angajatorului potrivit articolului 46 din Legea 188/1999 raportat la articolul 40 din OUG 92/1994, articolul 191 din Legea 19/2000, articolul 26 din codul muncii precum și că prin acordarea sporului numai anumitor categorii de funcționari publici (articolul 15 din OG 6/2007, Legea 433/2004 ) se face o discriminare față de alte categorii de funcționari publici, discriminare prohibită de articolul 16 aliniat 1 din Constituție și articolul 31 aliniat 3 din Legea 188/1999.
În privința sporului de stabilitate și fidelitate, recurenții au menționat că această obligație îi incumbă angajatorului în baza articolului 3 litera f, articolul 43-44 din Legea 188/1999, articolul 31 aliniat 3 din aceeași lege, iar obligația de acordare a sporului de solicitare neuropsihică rezidă în prevederile articolului 8 lit. b din HG 281/1993.
Nu în ultimul rând, recurenții au subliniat că ei nu și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile articolului 31 din OG 6/2007, cum greșit susține instanța de fond.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 304 punct 8 și 9 cod procedură civilă, Legea 188/2000, OG 6/2007.
Intimata deși legal citată nu s-a prezentat la dezlegarea cauzei și nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit articolul 3041cod procedură civilă, instanța apreciază recursul nefondat, motiv pentru care îl va respinge potrivit articolul312 cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Reclamanții recurenți au calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii
Potrivit articolului 29 aliniat 1 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar prin aliniatul 3 al articolului 29 din același act normativ se stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Într-adevăr, prin articolul 40 din OUG 92/2004, articolul 42 din OG 2 /2006 și articolul 41 din OG 6/2007 se reglementează că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, însă sporurile solicitate de reclamanți prin acțiunea formulată nu sunt prevăzute expres în legislația specifică autorității pârâte.
Faptul că prin lege, funcționarii publici au obligația de confidențialitate, respectiv obligația de stabilitatea în exercitarea funcției publice, aceasta nu implică automat și obligația angajatorului de remunerație pentru respectarea acestor îndatoriri, din moment ce ele nu sunt reglementate expres ca sporuri în legislația specifică instituției publice în care reclamanții își desfășoară activitatea.
Pe de altă parte,nici prin articolul 26 din codul muncii, care reglementează clauza de confidențialitate, nu se prevede obligația angajatorului la plata unor drepturi bănești corelative acestor îndatoriri, ci doar obligația celui în culpă, deci a aceluia care nu respectă această clauză, la plata unor daune interese.
Așadar, susținerile recurenților circumscrise aspectelor mai sus expuse sunt neîntemeiate.
Instanța de control nu va putea primi nici observațiile recurenților legate de faptul că prin acordarea sporurilor solicitate doar anumitor categorii de funcționari publici ei sunt discriminați.
Chiar dacă persoanele numite în condițiile legii într- funcție publică au calitatea de funcționari publici, atribuțiilor acestora și complexitatea muncii prestate diferă în funcție de specificul activității desfășurate.
Ca atare, nu se poate reține încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament.
De altfel, Curtea Constituțională prin Decizia 1325/4.12.2008 (anterior prin Decizia 819/3 iulie 2008, Decizia 820/3.iulie 2008, Decizia 821/3 iulie 2008, Decizia 997/7 octombrie 2008), a statuat că dispozițiile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să analizeze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judecătorească sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu sunt pertinente nici susținerile recurenților în sensul că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile articolului 31 din OG 6/2007, deoarece aceasta a motivat hotărârea pe fond și nu pe excepția de inadmisibilitate.
Răspunzând criticilor recurenților care s-au dovedit a fi nefondate recursul va fi respins.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanții:, și,, C, B, și, toți din O,-, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O,-, jud. B, împotriva sentinței nr.310/CA din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec. în concept/28.01.2009
Jud. fond
Dact./02.02.2009
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Blaga Gabriela
