Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 625/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 625
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții Curtea de Conturi a României și Consiliul Local al comunei, împotriva Sentinței civile nr. 300/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanți intimați Camera de Conturi A, Comuna prin Primar și pârâții intimați, și, având ca obiect litigii Curtea de Conturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent Consiliul local avocat, pentru pârâții intimați lipsă se prezintă avocat, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a pârâtului intimat Consiliul local.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a pârâților intimați, și și depune la dosar întâmpinare în 4 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamantului recurent.
Avocatul reclamantului recurent depune la dosar Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu dată în dosarul nr. 1049/P/2007, în 2 exemplare.
Se constată că s-a depus la dosar, întâmpinare din partea Primăriei și a Consiliului Local al comunei.
Se constată că s-a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei din partea avocatului, apărătorul reclamantei intimate Comuna și a reclamantului recurent Consiliul Local, pe motiv că se află la Tribunalul Sibiu, fiind angajat apărător în dosarul nr-.
Reprezentanții părților arată că nu se opun cererii de amânare.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de avocatul, deoarece nu s-a probat existența motivului de amânare invocat.
Reprezentanți părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursurilor formulate, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul pârâților intimați, și solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.300/5.03.2008, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins sesizarea formulată de Curtea de Conturi a României și Camera de Comerț A, pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâților, și.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea înregistrată la 22 noiembrie 2007 Camerei de Conturi a Județului Aaf ost sesizat Tribunalul Arad cu stabilirea răspunderii civile delictuale, în solidar, a pârâților - primarul comunei, - referent superior și - referent asistent, pentru abateri cu consecințe păgubitoare asupra resurselor financiare ale bugetului local al comunie, reținându-se că au efectuat o serie de cheltuieli cu încălcarea prevederilor legale în materie, în acest fel fiind prejudiciat bugetul local al comunei ( cheltuielile de deplasare în țară și străinătate, cheltuieli ce nu privesc activitatea primăriei, cheltuieli cu taxa de școlarizare pentru doi salariați ai primăriei, cheltuieli cu carburanții, cheltuieli cu reparațiile unor școli și grădinițe).
Prin Încheierea din 20.02.2008 a fost admisă excepția lipsei calității de mandatar a avocatului angajat de Consiliul Local, cu motivarea că potrivit art.21 din Legea nr. nr.215/2001 unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate în justiție prin primar, consiliului local nefiindu-i date în competență atribuții privind desemnarea reprezentantului în justiție a unității administrativ-teritoriale.
A fost admisă și excepția privind lipsa calității de reprezentant a Consiliului Local pentru comuna, cu motivarea că autoritatea publică amintită nu poate reprezenta în justiție unitatea administrativ teritorială, ci doar primarul, conform art.21 din Legea nr.215/2001.
Instanțele judecătorești nu posedă competența generală de a valorifica răspunderea civilă a funcționarilor publici în temeiul Legii nr.94/1992, singura cale de atragere a răspunderii civile fiind dispoziția de impunere emisă de conducătorul unității, conform art.84 și art.85 din Legea nr.188/1999. Așa fiind, în privința pârâtelor și, funcționari publici în cadrul Primăriei, singura modalitate de angajare a răspunderii este dispoziția de imputare emisă de primar, față de cele două pârâte sesizarea Curții de Conturi fiind inadmisibilă. Sesizarea fiind inadmisibilă pentru cele două pârâte, se naște excepția inadmisibilității sesizării și în privința primarului, în condițiile în care Camera de Conturi a învestit instanța cu stabilirea răspunderii civile delictuale, în solidar, a celor trei pârâți, situație în care instanța nu poate examina, analiza și hotărî asupra răspunderii singulare sau individuale a acestuia deoarece nu există o solicitare cu acest obiect.
Sesizarea Curții de Conturi a România vizează un prejudiciu localizat în patrimoniul comunei, iar aceasta în calitate de titulară a dreptului la plata despăgubirii a arătat că nu a suferit nicio pagubă.
În privința Consiliului Local, sunt de remarcat prevederile art.43 Cod procedură civilă, această autoritate deliberativă neavând capacitate de exercițiu și capacitate de reprezentare în instanță a Comunei, nu are capacitate nici de a susține repararea unui prejudiciu deoarece nu are patrimoniu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României și Consiliul Local.
În motivarea recursului Curtea de Conturi a României a arătat, în esență, că în Legea nr.94/1992, după intrarea în vigoare a Legii nr.188/1999 nu sunt stabilite restricții în legătură cu funcționarii publici, că art.84 și 85 din Legea nr.188/1999 au fost interpretate eronat de instanța de fond deoarece acestea se referă la modul de recuperare a prejudiciului cauzat de funcționarii publici când conducătorul instanței este încunoștințat despre existența acestuia, că în cauzele în care sesizarea aparține Curții de Conturi a României, în ipoteza admiterii excepțiilor, astfel cum a procedat Tribunalul Arad, valorificarea controalelor efectuate în baza Legii nr.94/1992 nu ar mai fi posibilă.
În recursul său Consiliul Local a arătat, în esență, că pornind de la existența calității procesuale pasive rezultă că acesta este parte litigantă cu toate drepturile și obligațiile procesuale ce decurg din aceasta, pe de o parte, iar pe de altă parte, deoarece primarul nu reprezintă consiliul local în instanță, nu poate să-i desemneze un reprezentat pentru că într-un astfel de caz primarul, practic, ar exercita drepturile procesuale prin intermediul altei persoane.
Recursurile sunt fondate.
Curtea constată că prima instanță soluționând cauza pe excepții a interpretat eronat dispozițiile legale incidente în cauză și astfel a pronunțat o hotărâre nelegală.
Curtea constată că în opinia Tribunalului Arad nu poate fi angajată răspunderea civilă a funcționarilor publici în baza Legii nr. 94/1992, față de prevederile art. 84 din Legea nr. 188/1999, respectiv că răspunderea civilă a persoanelor având statut de funcționar public poate fi angajată exclusiv prin emiterea unei dispoziții sau a unui ordin al conducătorului instituției sau autorități publice în care aceste persoane își desfășoară activitatea și că, în consecință, este exclus controlul exercitat de către Curtea de Conturi.
Opinia Tribunalului este greșită. În realitate, observă Curtea, cele două acte normative precitate, Legea nr. 94/1992 și Legea nr. 188/1999, reglementează două tipuri de control care nu se exclud reciproc. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici reglementează, în privința angajării răspunderii juridice a funcționarilor publici, un control administrativ intern în cadrul căruia, conducătorul instituției publice este dotat cu puterea juridică de a emite dispoziții/ordine prin care să tragă la răspundere juridică funcționarii publici care au cauzat prejudicii instituției în cauză. În timp ce controlul amintit este un control administrativ intern, cel exercitat de Curtea de Conturi este un control administrativ extern specializat asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statutului și ale sectorului public, potrivit art. 1 al.1 din Legea nr. 94/1992, iar în lipsa unor reglementări exprese cele două tipuri de control nu se exclud în ceea ce îi privește pe funcționarii publici care au una din calitățile enunțate în art. 40 din Legea nr. 94/1992 (administratori, gestionari, contabili) ori care au contribuit la producerea prejudiciului alături de persoane având una din calitățile enumerate mai sus. Așadar, teza excluderii celor două tipuri de control este lipsită de temei legal și, în plus, în contradicție cu întregul sistem consacrat de legislația românească în ceea ce privește controlul exercitat de către Administrație asupra ei însăși, referitor la persoanele integrate în sistemul administrație publice fiind reglementate mai multe tipuri de control care nu se exclud.
În consecință, constată Curtea, sesizarea Curții de conturi cu privire la angajarea răspunderii celor două pârâte și, funcționari publici, este admisibilă, iar excepția invocată cu privire la cele două persoane este nefondată. Și în privința inadmisibilității sesizării cu privire la tragerea la răspundere civilă a primarului, excepția invocată de către instanța de fond este neîntemeiată. Aceasta, pe de o parte, pentru că sesizarea Curții de Conturi cu privire la tragerea la răspundere civilă și a celor doi funcționari publici mai sus amintiți este legală, pentru motivele arătate, iar pe de altă parte, pentru că chiar dacă răspunderea funcționarilor publici este înlăturată instanța nu poate respinge ca inadmisibilă sesizarea față de primar, ci trebuie să soluționeze cauza pe fond dacă, potrivit sesizării Curții de Conturi, primarul, prin faptele sale, a contribuit la crearea prejudiciului.
A reține necompetența instanțelor de judecată în soluționarea acestui tip de cauze, constată Curtea, echivalează cu încălcarea unei reguli importante de interpretare a dreptului, regula efectului util, în conformitate cu care o normă juridică trebuie interpretată în sensul că ea produce efecte juridice și nu în sensul că nu ar produce acele efecte. Este vorba de dispozițiile cuprinse în nr.OUG 117/2003, în virtutea cărora activitatea jurisdicțională a Curții de Conturi a fost preluată de instanțele judecătorești, competente să soluționeze sesizările Curții de Conturi.
Curtea constată că soluția Tribunalului Arad este greșită și în ceea ce privește celelalte excepții pe care această instanță le-a admis. Evident, este dincolo de orice îndoială că în raport de prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate în justiție prin Primar. În ipoteza în care însă primarul nu poate exercita calitatea sa de reprezentant legal al unității administrativ teritoriale această atribuție poate fi exercitată de către viceprimar care în virtutea prevederii exprese din art.57 al.2 din Legea nr. 215/2001, este înlocuitorul de drept al primarului. Apoi, soluția cu privire la Consiliul Local este de asemenea greșită. Este adevărat că în raport de prevederile neechivoce ale art.21 din același act normativ, consiliul local nu poate reprezenta în justiție unitatea administrativ teritorială, dar excepția privind lipsa calități de reprezentant a acestei autorități administrative deliberative nu este una dirimantă care să conducă la stoparea procesului, ci una dilatorie a cărei consecință va fi așadar amânarea judecării cauzei pentru a se remedia chestiunea reprezentării în justiție a Comunei, nu respingerea ca inadmisibilă a sesizării, astfel cum a procedat instanța de fond. În fine, deși sesizarea Curții de Conturi vizează un prejudiciu localizat în patrimoniul Comunei poziția acesteia în sensul că nu există prejudiciu, nu poate conduce la soluția respingerii sesizării. În temeiul Legii nr. 94/1992 se exercită un control administrativ al administrației de stat, iar procesele declanșate în temeiul acestui act normativ, în cazurile în care la fel ca în speța de față se urmărește repararea unui prejudiciu localizat în patrimoniul unei unități administrativ teritoriale, poziția acestei persoane juridice exprimată într-o afirmație de genul "nu a fost cauzată nicio pagubă Comunei și în aceste condiții acțiunea este nefondată", nu poate influența soluția pronunțată de instanța de judecată. În acest tip de cauze titularul acțiunii este Statul Român care acționează prin intermediul unui organism specializat, Curtea de Conturi, și nu unitatea administrativ teritorială al cărei statut este acela de persoană păgubită.
Față de cele ce preced, văzând că Tribunalul Arad nu a soluționat fondul cauzei, recursurile formulate fiind fondate, urmează a fi admise, potrivit art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, va fi casată sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea judecării fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de Curtea de Conturi a României și Consiliul Local al comunei, împotriva Sentinței civile nr. 300/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. / 04.07.2008
Tehnored. /04.07.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad.
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
