Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 629/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 629
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 157/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Inspectoratul de Poliție al Județului T și Inspectoratul General al Politiei Romane B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, pentru pârâtul recurent se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, întâmpinare din partea reclamantului intimat, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reprezentantei pârâtului recurent.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtului recurent Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reclamantul intimat și reprezentanta pârâtului recurent arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respingerii acțiunii reclamantului intimat.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 19.09.2007, reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Ministerul Economiei și Finanțelor și Inspectoratul de Poliție al Județului T, obligarea pârâților la plata primei de concediu cuvenite pe anii 2004-2006 conform art.37 pct. 2 OG38/2003, precum si plata sporului de fidelitate cuvenit pe anul 2005, prevăzut de art. 6 OG38/2003 actualizate in raport cu rata inflației si obligarea Ministerului Finanțelor Publice sa aloce fondurile necesare acordării drepturilor solicitate.
In motivarea acțiunii, s-a arătat că prin art.37 pct.2 din OG nr.38/2003, s-a prevăzut ca polițiștii au dreptul, la plecarea in concediul de odihna la o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, iar de la data intrării in vigoare a OG nr.38/2003, reclamanta nu a beneficiat de aceasta dispoziție legala, aceasta fiind suspendata odată cu intrarea in vigoare. Chiar daca a fost suspendat, nu se poate retine ca acest drept nu a existat, suspendarea nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cat timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturata existenta pe anii 2004-2005. considera astfel, ar contravenii prev.art.53 din Constituția României si art.1 din Protocolul din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale. Pe de alta parte art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care si concediul de odihna plătit iar potrivit art. 53 restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai daca este necesara, iar măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o si fără a aduce atingere existentei dreptului. S-a mai arătat că potrivit art. 38 din Codul muncii salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la aceste drepturi sau limitarea lor este lovita de nulitate. Se mai invocă totodată decizia nr. XII/ 5.02.2007 a Jc are a stabilit ca polițiștilor li se cuvine prima de concediu pe anii 2004-2006.
Referitor la plata sporului de fidelitate s-a arătat că acesta este stabilit prin art. 6 OG 38/2003 iar pentru anul 2005 fost suspendata in baza art. 2 al.1 OUG 118/2004. Chiar daca a fost suspendat, nu se poate considera ca aceste drepturi nu au existat întrucât plata sporului a fost reluata in 2006 iar dispozițiile de suspendare nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la dosar întâmpinare, prin care s-a opus la admiterea acțiunii, arătând ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, au fost suspendate succesiv prin prev.art.9 al.7 din nr.507/2003, pana la 31.12.2004 si prin art.8 al.7 dinL.nr.511/2004, pana la 31.12.2005, iar Curtea Constituțională prin Decizia nr.38 / 25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi din legile bugetare anuale.
Paratul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare in garantei a Ministerului Economiei și Finanțelor, cu motivarea ca potrivit HG nr. 386/2007, bugetul de stat este gestionat de, iar in ipoteza admiterii acțiunii,acesta trebuie sa vireze sumele necesare efectuării acestor plăți.
Prin întâmpinare Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, s-a opus la admiterea cererii de chemare in garanție, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP, întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite si excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul formulat precizare de acțiune prin care a solicitat chemarea in judecata in calitate de parata si Inspectoratului General al Politiei Romane, pentru opozabilitate.
La termenul de judecata din data de 11.02.2008 paratul Inspectoratul General al Politiei Romane B, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând ca reclamantul este angajat al si nu al
Astfel plata drepturilor bănești privind primele de concediu si sporul de fidelitate cad in sarcina Serviciului Financiar al Inspectoratului de Politie Județean, care întocmește statele de plata ale angajaților.
In aceste condiții paratul a solicitat sa se constate ca obligația de plata a drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii nu poate fi reținuta in sarcina IGPR, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției invocata si scoaterea din cauza a B, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, excepție ce a fost respinsă.
Prin sentința civilă nr. 157/11.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Ministerul Economiei și Finanțelor, Inspectoratului Judetean de Politie al Județului T și Inspectoratul General al Politiei Romane B; a respins cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulata de pârâtul Ministerul Internelor si Reformei Administrative; a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa efectuării procedurii prealabile și a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor B, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de T, începând cu data de 01.10.2005; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B; a obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Inspectoratul Județean de Politie T și Inspectoratul General al Politiei Române B, la plata către reclamant a primei de concediu aferenta anilor 2004, 2005 si 2006 și a sporului de fidelitate aferent anului 2005, sume ce vor fi actualizare in raport cu rata inflației la data plății efective; a obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor sa aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți către Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
Instanța de fond a reținut, referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, că dispozițiile art.91 ind.1 din nr.215/2006, prevăd competenta instanțelor de contencios-administrativ in cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici, iar trimiterea la instanța de contencios-administrativ, este o trimitere la aplicarea nr.554/2004. Prevederile art.7 din nr.554/2004, privind procedura prealabila, nu sunt aplicabile in speța, întrucât acestea vizează situația in care o persoana se considera vătămata intr-un drept al sau, sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral. Deci, nu in toate situațiile in care se stabilește competenta instanței de contencios-administrativ este necesara si îndeplinirea procedurii prealabile, ci doar in cazul existentei unui act administrativ vătămător așa cum este definit actul administrativ la art.2 lit.c din nr.554/2004, nu si in cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau a tăcerii autorităților sau instituțiilor publice, textul de lege referindu-se la vătămarea produsa printr-un act administrativ unilateral.
În lipsa unui act administrativ unilateral, reclamantul nu avea obligația parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, aflându-se in fapt in fata unei tăceri a instituțiilor publice, astfel încât, instanța de fond a respins excepția invocata de Direcția Generală a Finanțelor Publice
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța de fond nu a contestat faptul ca neavând calitatea de ordonator principal de credite MFP, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant si ca atare dispoziția de plata instituita ca efect al admiterii acțiunii fata de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală, Reglementări Juridice și Contencios, Direcția Financiară a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul RA si a sumelor pretinse, aspect ce justifica necesitatea ca prezenta hotărâre sa-i fie opozabila si
Câtă vreme reclamantul a fixat cadrul procesual prin chemarea in judecată a pentru alocarea sumelor necesare plăților pretinse instanța de fond a apreciat că nu se poate proceda, ca efect al admiterii acțiunii, si la admiterea cererii de chemare in garanție formulata de pârâtul MIRA, fiind incompatibilă calitatea de pârât, direct obligat, cu aceea de chemat în garanție.
Inspectoratul de Poliție al Județului T prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, începând cu data de 01.10.2005 de când reclamantul nu a mai avut raporturi de serviciu cu T, dată de la care prin Dispoziția S/2500 s-a organizat acest serviciu în Secția Regională de Poliție Transporturi T, ca structură teritorială aflată în subordonare centrală Direcției de Poliție Transporturi din cadrul, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamantul a făcut dovada ca drepturile sale salariale sunt achitate de T, situație față de care, instanța de fond a respins excepția invocată de T, privind lipsa calității sale procesuale pasive, începând cu data de 01.10.2005.
Instanța de fond a reținut că reclamantul, are calitatea de funcționar public civil cu statut special - polițist conform art.1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Raportat la aceasta calitate, ii sunt aplicabile prevederile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora " la plecarea in concediul de odihna, polițistul primește o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu".
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special si ca atare ii sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competenta instanțelor de contencios administrativ in soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componenta a drepturilor salariale si se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat pana la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 pana la 31.12.2005 si prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendata pana la 31.12.2006.
Nu s-a reținute, susținerea reclamantului că aceste suspendări contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca si drept fundamental înscris intre drepturile si libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituita României nu se confunda cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacenta indemnizației de concediu.
De altfel si Curtea Constituționala sesizata cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției de suspendare din legile bugetare nr.507/2003 si nr.511/2004, le-a respins ca inadmisibila, respectiv neîntemeiata prin decizia nr.38/2005.
Cu toate acestea nu se poate considera ca dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, nu exista câta vreme dispozițiile legale ce-i consacra, sunt in vigoare si in prezent si nu au fost declarate neconstituționale
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost in funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia si care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cat timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturata existenta pana la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii in statul de drept care implica aplicarea legilor adoptate in spiritul si litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada in care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel in ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
In acest sens s-a pronunțat si JBp rin decizia de admitere a recursului in interesul legii nr. XII/5.02.2007 publicata in din 30.10.2007 in care a reținut că potrivit art. 38 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate in munca nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
Concluzionând că obligațiile cuprinse in OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, precum si cele ale L 511/2004 si 379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorita unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca in aplicarea art. 37 al.2 teza OG 38/2003,prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004-2006.
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța de fond a reținut că reclamantul, are calitatea de funcționar public cu statut special - polițist. In acesta calitate, beneficiază de prev.art.6 din OG nr.38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurata, polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, in condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Este adevărat ca, prin disp.art.2 al.1 din OUG nr.118/2004, aprobata prin nr.28/2005, pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea disp.6 din OG nr.38/2003, dar nu se poate considera ca drepturile stabilite prin art.6 din OG nr.38/2003, nu exista, câtă vreme dispozițiile legale ce-i consacră, sunt in vigoare, in prezent nemaifiind suspendata aplicarea acesteia, iar pe de alta parte aceste dispoziții nu au fost declarate neconstituționale. Pe de alta parte, plata sporului de fidelitate a fost reluata pentru anul 2006.
Disp.art.6 din OG nr.38/2003, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost in funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia si care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui. Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cat timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturată existenta până la introducerea acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerea acțiunii pe excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă și a respingerii pe fond a acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor arată că nu are calitate procesuală pasivă deoarece Ministerul Finanțelor Publice B nu trebuie confundat cu Statul Român și bugetul de stat.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de legislația în domeniu.
Învederează instanței că și Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de ordonator principal de credite, prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata către salariații altor instituții care au calitatea de ordonatori principali de credite.
Plata primei de concediu pentru funcționarii publici a fost suspendată succesiv prin legile bugetului de stat până la data de 31.12.2005, astfel că acțiunea reclamantul este neîntemeiată, având în vedere că măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege, tot legiuitorul având posibilitatea de a suspenda acordarea acestor măsuri pentru o anumită durată determinată, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, drepturi care sunt prevăzute expres în Codul Muncii - supus controlului constituționalității încă de la intrarea sa în vigoare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal,"în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j)avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum șiproiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelorblochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamant în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, în calitate de funcționar public, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi T, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca sumele datorate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative reclamantului, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 157/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și va respinge cererea reclamantului de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare acordării drepturilor solicitate de acesta.
Totodată, Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 157/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. nr. 157/11.02.2008 a Tribunalului Timiș în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respinge cererea reclamantului de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare acordării drepturilor solicitate de acesta.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. / 18.06.2008
Tehnored. /25.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
