Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 628/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 628
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 188/18.II.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Inspectoratul de Poliție al Județului T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin cererea de recurs, pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 188/18.II.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepțiile invocate în cauză și a admis acțiunea reclamantului in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Inspectoratul Județean de Poliție al Județului T, a obligat parații Ministerul Internelor si Reformei Administrative si J la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2004,2005, 2006 inclusiv si a sporului de fidelitate pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate in raport cu rata inflației la data plății efective, a obligat paratul Ministerul Economiei si Finanțelor sa aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți către Ministerul Internelor si Reformei Administrative, care vor fi redistribuite către ordonatorul secundar de credite T, in vederea achitării acestora către reclamant, a respins cererea de chemare in garanție a Ministerul Economiei si Finanțelor formulata de paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative, fără cheltuieli de judecata, nesolicitate.
În motivare s-a reținut că: prin acțiunea înregistrata la Tribunalul Timiș - secția contencios administrativ - sub nr.6555/30/14.09.2007 reclamantul a solicitat in contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Inspectoratul Județean de Poliție al Județului T si Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, obligarea paraților la plata primei de concediu cuvenite pe anii 2004, 2005 si 2006 conform art 37 pct 2 OG 38/2003 precum si a sporului de fidelitate pe anul 2005 prev de art.6 OG 38/2003, sume actualizate in raport cu rata inflației si obligarea Ministerului Finanțelor Publice sa aloce fondurile necesare acordării drepturilor solicitate.
Prin întâmpinarea depusa la dosar paratul A, s-a opus la admiterea acțiunii, arătând ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, au fost suspendate succesiv prin prev.art.9 al.7 din nr.507/2003, pana la 31.12.2004 si prin art.8 al.7 dinL.nr.511/2004, pana la 31.12.2005, iar Curtea Constituitionala prin Decizia nr.38 / 25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi din legile bugetare anuale.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond nu a contestat faptul ca neavând calitatea de ordonator principal de credite Ministerul Economiei și Finanțelor, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant si ca atare dispoziția de plata instituita ca efect al admiterii acțiunii fata de parații, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul MIRA si a sumelor pretinse, aspect ce justifica necesitatea ca prezenta hotărâre sa-i fie opozabila si Ministerului Economiei și Finanțelor.
Apoi, câta vreme reclamantul a fixat cadrul procesual prin chemarea in judecata a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru alocarea sumelor necesare plaților pretinse, instanța de fond a apreciat ca nu se poate proceda ca efect al admiterii acțiunii, si la admiterea cererii de chemare in garanție formulata de paratul MIRA, fiind incompatibila calitatea de parat, direct obligat, cu aceea de chemata in garanție.
Reclamantul, conform susținerilor acestuia si a scriptelor depuse la dosarul tribunalului - adeverința nr.31024/09.10.2007 emisa de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - - are calitatea de angajat si isi desfasoara activitatea profesionala ca si funcționar public civile cu statut special in conformitate cu art.1 din nr.360/2002.
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special si ca atare ii sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, care atrage astfel competenta instanțelor de contencios administrativ in soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu fiind o componenta a drepturilor salariale si se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi cuvenite polițiștilor, prevede ca "la plecarea in concediul de odihna, polițistul primește o prima de concediu legal cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu".
Este adevărat, ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat pana la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 pana la 31.12.2005 si prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendata pana la 31.12.2006.
Nu s-a reținut susținerea reclamantului ca aceste suspendări contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca si drept fundamental înscris intre drepturile si libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituita României nu se confunda cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacenta indemnizației de concediu.
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța de fond a reținut ca reclamantul in aceiași calitate de funcționar public cu statut special-agent de politie, beneficiază de prev.art.6 din OG nr.38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurata, polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, in condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Este adevărat ca, prin disp.art.2 al.1 din OUG nr.118/2004, aprobata prin nr.28/2005, pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea disp.6 din OG nr.38/2003, dar nu se poate considera ca drepturile stabilite prin art.6 din OG nr.38/2003, nu exista, câta vreme dispozițiile legale ce-i consacra, sunt in vigoare, in prezent nemaifiind suspendata aplicarea acesteia, iar pe de alta parte aceste disp. nu au fost declarate neconstituționale. Pe de alta parte, plata sporului de fidelitate a fost reluata pentru anul 2006.
În cauză a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii pe lipsă calității sale procesuale pasive.
Recurentul arată că nu are nicio relație de muncă cu reclamantul, că nu trebuie confundat cu Statul Român.
Astfel, art.18 alin.2 lit. b și art.28 lit. e din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, prevăd că:
Art.18 " - 2) Guvernul asigură: - b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de prezenta lege;".
Art.28 "Elaborarea bugetelor - Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza: - e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; -".
Ministrul Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministrul Finanțelor Publice, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților, nu poate fi obligat la plata un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare de stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului are în exclusivitate numai Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel în aceste relații.
Prin urmare, consideră ca în mod eronat și nelegal instanța de fond a respins excepția invocată de ca neîntemeiată, deși se impunea admiterea acesteia.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat și se admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 188/18.II.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, se modifică sentința în sensul că se admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință se respinge acțiunea reclamantului față de acest pârât pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă și se menține în rest sentința, pentru că:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, în calitate de funcționar public, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție T, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 188/18.II.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în sensul că admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință respinge acțiunea reclamantului față de acest pârât pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 28.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /10.06.2008
Tehnored. /23.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
