Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 669/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.669/CA/2009 -
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- judecător
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B,--24, sector 1, în contradictoriu cu intimații pârâți: - O,-, jud. B, - - O,-,.41, jud. B, - O, -. -, nr.30, -.D,.38, jud. B, - O,-, jud. B, - O,-,.11,.II, jud. B, - O,str. -, nr.14, jud. B, - O,-/B, jud. B, - O,-, -v 7,.3, jud. B,intimat persoana păgubită PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - O, nr.1, jud. B împotriva sentinței nr.370/CA din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - litigiu Curtea de Conturi ( Legea nr.94/1992) -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimații pârâți, -, - toți lipsă, avocat -, în baza împuternicirilor avocațiale nr.111-2, 112-2, 113-2, 114-2, 115-2, 116-2, 117-2, lipsă fiind recurentul reclamant Curtea de Conturi a României, intimatul pârât și intimat - persoana păgubită Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimații pârâți - prin avocat au depus la dosar întâmpinare, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimaților, prezent la dezbaterea cauzei, învederează că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților pârâți, solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată în recurs. În esență învederează instanței că, prin recursul declarat, recurenta nu a contestat legalitatea hotărârii, ci doar a solicitat modificarea în parte a acesteia, în sensul de a fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată, invocând două argumente și anume că, recurenta având în vedere atribuțiile sale, precum și că este scutită de plata taxelor de timbru ar trebui să fie scutită și de la plata cheltuielilor de judecată, iar pe de altă parte, invocă dispozițiile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, susținând că la fond nu ar fi fost administrate probe care să presupună o muncă laborioasă din partea avocatului intimaților pârâți. Față de susținerile invocate de recurentă, apreciază reprezentantul intimaților, că nici un argument legal sau rațional nu sprijină afirmațiile recurentei de a formula o astfel de cerere, într-adevăr Curtea de Conturi exercitându-și atribuțiile în baza unor dispoziții legale, îndeplinind o funcție de interes public, însă tocmai natura acestor atribuții și autoritatea pe care ele o conferă, reclamă exercitarea lor cu maximă atenție, precum și responsabilitatea pentru a preveni astfel de situații, cum este și cazul de față. Solicită astfel instanței de recurs a avea în vedere faptul că această cauză nu este una tipică litigiilor cu Curtea de Conturi, prejudiciul reținut în sesizare este recuperat de cele mai multe ori, ajungându-se astfel că nu se mai justifică pronunțarea unei hotărâri, pentru ca cei vizați să fie obligați la repararea lui. O astfel de situație, ar putea duce la situația în care Curtea de Conturi să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, însă cauza de față este cu totul alta, astfel cum a reținut și instanța de fond că sesizarea a fost total neîntemeiată. Cu privire la munca depusă de avocat, afirmație făcută de recurentă, că aceasta nu justifică onorariul perceput învederează că instanța este cea în măsură să aprecieze direct volumul de muncă necesar pentru susținerea apărării, iar raportat la valoarea prejudiciului reținut, onorariul avocațial este departe de a fi exagerat. Mai arată că, doar împrejurarea că un singur avocat i-a reprezentat pe toți a făcut ca onorariul să fie stabilit la nivelul celui acordat ca și cheltuieli de judecată. În consecință, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 370/CA din 14 mai 2009, Tribunalul Bihora respins sesizarea formulată de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B, în temeiul Legii 95/1992 și OUG 117/2003 în vederea stabilirii răspunderii juridice și recuperării prejudiciului în valoare de 306.197 lei de la pârâții, -, persoana păgubită fiind Municipiul
A fost obligată Curtea de Conturi- Camera de Conturi B în favoarea pârâtelor, -, la plata sumei de câte 2000 lei pentru fiecare reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în cursul anului 1992, între Primăria municipiului O pe de o parte și SC SA O pe de altă parte, s-a încheiat, în baza HCL 87/1992, contractul de asociere în participațiune având ca obiect exploatarea în comun a bazei sportive situată în O, cartierul Ioșia Nord.
La capitolul aportul părților s-a stipulat că părțile înțeleg să exploateze în comun, fiecare partea sa de mijloace fixe din cadrul bazei sportive astfel cum sun cuprinse în anexă, cota primăriei fiind de 25,6 % iar a SC SA de 74,4 %.
Contractul a încetat prin acordul părților în cursul anului 2006, an în care, Consiliul local al municipiului Oas tabilit să achiziționeze de la SC SA O construcțiile speciale aferente bazei de agrement situată în O, FN, ceea ce s-a și materializat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2977/15.12.2007 prin care Primăria municipiului Oaa chiziționat amenajările bazei sportive, la prețul de 770.000 lei.
Prețul a fost negociat de către comisia de negociere a cărei componență și atribuții au fost stabilite prin Dispoziția Primarului nr.4303/14.11.2006. Astfel, la art.2 se stabilește în mod expres că principala atribuție a comisiei va consta în negocierea prețului de cumpărare a supraedificatelor aparținând SC SA, preț care nu va putea depăși valoarea de piață menționată în raportul de evaluare întocmit prin grija Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei
Potrivit procesului verbal de negociere încheiat la data de 17.11.2006, comisia de negociere constituită din pârâții de azi, a oferit pentru obiectul vânzării prețul de 700.000 lei, fără TVA. vânzătorul solicitând inițial prețul de 820.000 lei, fără TVA. În continuare, comisia a oferit suma de 750.000 lei, fără TVA, însă vânzătorul a solicitat suma de 770.000 lei, sumă acceptată în final de către comisia de negociere.
În procesul verbal se mai menționează că pentru determinarea valorii de piață a activelor care fac obiectul negocierii, Municipiul O prin grija Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei Oac omandat întocmirea unui raport de evaluare de către o societate specializată, membră a Asociației Naționale a din România, acest raport fiind întocmit de către SC SERV SRL O la data de 28.08.2006 iar valoarea de piață a supraedificatelor a fost estimată la 865.800 lei, fără TVA.
În considerentele încheierii de sesizare s-a reținut că suma de 820.000 lei solicitată inițial de către vânzător a avut la bază un raport de evaluare întocmit în cursul anului 2005.
Într-adevăr, potrivit raportului de evaluare întocmit de SC SRL, depus la dosarul cauzei, la data de 20.05.2005, valoarea de piață a supraedificatelor aparținând SC SA era de 821.000 lei, fără TVA.
Concluzionând, instanța a reținut că, dimpotrivă, comisia de negociere formată din pârâții de azi, a obținut un preț de vânzare mult sub prețul pieței, în condițiile în care este de notorietate creșterea spectaculoasă pe care a înregistrat-o prețul imobilelor, determinată și de deprecierea monedei naționale, în perioada anilor 2005-2006.
Astfel, pârâții și-au îndeplinit atribuțiile stabilite prin Dispoziția Primarului nr.4303/14.11.2006, aceștia neavând abilitarea de a verifica oportunitatea achiziției, nici analiza cotelor de participare la constituirea asociației în participațiune, operațiuni absolut distincte.
Față de aspectele reținute, instanța a apreciat că este absolut irelevant a mai analiza dacă prin contractul de asociere în participațiune s-a stabilit sau nu o cotă inferioară în favoarea Primăriei O, acest aspect nefiind imputabil pârâților.
Constatând lipsa de temeinicie a sesizării formulate de Curtea de Conturi a României prin încheierea nr.1/2008, instanța a respins-o ca atare.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 al.1 pr.civ. a obligat această instituție, în favoarea pârâților, -, la plata sumei de câte 2000 lei pentru fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată -onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinței, în termen și scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței și pe cale de consecință, să se dispună în temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă, exonerarea reclamantei de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei pentru fiecare din pârâți.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, sentința pronunțată de instanța de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art.274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Astfel arată că, în calitate de autoritate centrală de specialitate autonomă, potrivit dispozițiilor art.140 din Constituția României și ale Legii nr.94/1992, exercită control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.
Mai arată că, procedura de soluționare a litigiilor rezultate din activitatea Curții de Conturi, este guvernată, printre altele și de principiul disponibilității, care conferă părților, într-un proces, dreptul de a promova o acțiune și de a stabili limitele acesteia.
Acest principiu nu se aplică însă în ceea ce privește Curtea de Conturi a României, care acționează în virtutea competenței și atribuțiilor pe care Constituția României, prin art.140 și art.21-22 din Legea nr.94/1992, le stabilește pentru instituția recurentă.
Consideră că, în aceeași măsură în care, legiuitorul a înțeles că reclamanta este scutită de la plata taxelor de timbru, consideră că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată rezultate în urma exercitării atribuțiilor sale conferite de lege.
Art.274 alin.3 Cod procedură civilă prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Solicită instanței de recurs, să constate faptul că în cauza soluționată de instanța de fond, nu au fost administrate probe care să presupună o muncă laborioasă din partea avocatului părții adverse.
În drept au fost invocate prevederile art.274 alin.3, art.304 pct.9 și art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți, prin avocat, prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea întâmpinării arată că, prin recursul declarat, recurenta nu a contestat legalitatea hotărârii, ci doar a solicitat modificarea în parte a acesteia, în sensul de a fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată, invocând două argumente și anume că, recurenta având în vedere atribuțiile sale, precum și că este scutită de plata taxelor de timbru ar trebui să fie scutită și de la plata cheltuielilor de judecată, iar pe de altă parte, invocă dispozițiile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, susținând că la fond nu ar fi fost administrate probe care să presupună o muncă laborioasă din partea avocatului intimaților pârâți.
Astfel față de susținerile invocate de recurentă, apreciază intimații, că nici un argument legal sau rațional nu sprijină afirmațiile recurentei de a formula o astfel de cerere, într-adevăr Curtea de Conturi exercitându-și atribuțiile în baza unor dispoziții legale, îndeplinind o funcție de interes public, însă tocmai natura acestor atribuții și autoritatea pe care ele o conferă, reclamă exercitarea lor cu maximă atenție, precum și responsabilitatea pentru a preveni astfel de situații, cum este și cazul de față.
Solicită astfel instanței de recurs a avea în vedere faptul că această cauză nu este una tipică litigiilor cu Curtea de Conturi, prejudiciul reținut în sesizare este recuperat de cele mai multe ori, ajungându-se astfel că nu se mai justifică pronunțarea unei hotărâri, pentru ca cei vizați să fie obligați la repararea lui. O astfel de situație, ar putea duce la situația în care Curtea de Conturi să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, însă cauza de față este cu totul alta, astfel cum a reținut și instanța de fond că sesizarea a fost total neîntemeiată.
Cu privire la munca depusă de avocat, afirmație făcută de recurentă, că aceasta nu justifică onorariul perceput învederează că instanța este cea în măsură să aprecieze direct volumul de muncă necesar pentru susținerea apărării, iar raportat la valoarea prejudiciului reținut, onorariul avocațial este departe de a fi exagerat.
Mai arată că, doar împrejurarea că un singur avocat i-a reprezentat pe toți a făcut ca onorariul să fie stabilit la nivelul celui acordat ca și cheltuieli de judecată, iar un onorariu de 2.000 RON pentru fiecare pârât reprezintă 0,65 % di prejudiciul imputat și chiar cumulate, toate onorariile celor șapte pârâți reprezintă abia 4,5% din sumele din litigiu.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 274 al.1 Cod procedură civilă "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată",deci cheltuielile de judecată vor fi suportate de partea care a pierdut procesul.
Obligarea la plata cheltuielilor de judecată are în vedere culpa procesuală a părții.
Cum încheierea de sesizare a instanței,formulată de recurentă, a fost respinsă, in mod corect instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâți, constând în onorariu avocat.
Împrejurarea că recurenta este o autoritate centrală autonomă care a acționat în virtutea competenței și atribuțiilor pe care i le conferă Constituția României și Legea nr.94/1992,nu prezintă relevanță sub aspectul aplicării dispozițiilor art.274 al.1Cod procedură civilă,neexistând nici o dispoziție legală prin care recurenta nu ar putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, nu prezintă relevanță nici faptul că reclamanta este scutită de la plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997,această dispoziție neputând fi aplicată prin similitudine și la cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește onorariul avocațial, Curtea reține că plata onorariului a fost dovedită prin chitanțele depuse la dosar, iar cuantumul acestuia este rezonabil raportat la complexitatea cauzei.
Față de cele de mai sus recursul urmează a fi respins ca nefondat,în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței nr.370 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 15.12.2009
Jud. fond
Tehnoredact.--
16.12.2009/ 12 ex.
10 com.________
1. CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B,--24, sector 1,
2. - O,-, jud. B,
3. - - O,-,.41, jud. B,
4. - O, -. -, nr.30, -.D,.38, jud. B,
5. - O,-, jud. B,
6. - O,-,.11,.II, jud. B,
7. - O,str. -, nr.14, jud. B,
8. - O,-/B, jud. B,
9. - O,-, -v 7,.3, jud. B,
10.PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - O, nr.1, jud. B
Ptr. conformitate cu originalul
grefier
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S M împotriva sentinței nr.370/CA din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 08.12.2009
Jud. fond
Tehnoredact.--
5 ex./09.12.2009
3 com._______
1. DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S M - S M,-, jud. S
2. - S M,-, - 6,.58, jud. S M
3. SINDICATUL S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. S
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
