Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 764/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 764/ Dosar nr-
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului împotriva sentinței civile nr. 489/CA din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu Curtea de Conturi - Legea nr. 94/1992.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 489/CA din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins sesizarea formulată de reclamanta Camera De Conturi A Județului B - Direcția De Control Financiar Ulterior în contradictoriu cu intimații, și unitatea prejudiciată Municipiul
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În urma controlului efectuat de Camera de Conturi B la unitatea administrativ teritorială mun. B, pentru exercițiul bugetar 2007, prin încheierea nr. 46/27.10.2008 s-a constatat încălcarea reglementărilor legale referitoare la finanțele publice locale și, în temeiul art. 31 alin. 2 din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborat cu dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 117/2003 aprobată prin Legea nr. 49/2004.
La data pronunțării încheierii de sesizare a instanței de contencios administrativ - 27.10.2008 și apoi a sesizării instanței - 27.10.2008, Legea nr. 94/1992, republicată și modificată, fusese deja modificată prin Legea nr. 217/2008, care a intrat în vigoare la data de 27.10.2008.
Or, art. I pct. 39 din Legea nr. 217/2008 stabilește că art. 31 din Legea nr. 94/1992 se va modifica în sensul că:
"(1)Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2).
(2) În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
(3) În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
(4) În situațiile în care în rapoartele de audit se constată existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării și informează entitatea auditată.
(5) Atunci când se constată imposibilitatea întocmirii unui raport de audit, se dispune entității auditate completarea și/sau refacerea conturilor verificate."
Din interpretarea aceste norme, care devine aplicabilă direct de la data intrării în vigoare a Legii 217/2008, respectiv 27.10.2008 în temeiul principiului aplicării imediate a legii civile noi, rezultă că structurile teritoriale ale Curții de Conturi au obligația de a întocmi rapoarte de audit pentru activitatea de control desfășurată, iar în cazul în care se constată abateri care au produs prejudicii, au obligația de a comunica aceste aspecte fie comunicate conducerii entității publice auditate, aceasta fiind obligată să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună măsurilor pentru recuperarea acestuia, fie, dacă sunt indicii ale săvârșirii unor fapte penale, organelor de cercetare penală competente.
Împotriva măsurilor dispuse de unitatea publică auditată persoanele prejudiciate au deschisă calea acțiunii în contencios administrativ.
În situația în care conducerea entității publice auditate nu dispune aceste măsuri, devin incidente dispozițiile Hotărârii nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi prevăzute în art. 106 și urm.
Prin urmare, tribunalul a reținut că începând cu data de 27.10.2008, Curtea de Conturi - Camera de Conturi B avea obligația de a întocmi un raport care trebuia comunicat entității publice auditate, aceasta fiind competentă să stabilească întinderea prejudiciului și măsurile necesare pentru recuperarea lui, iar nu instanța de judecată - instanța de contencios administrativ.
Nu se putea reține apărarea Curții de Conturi - Camera de Conturi B în sensul că sunt aplicabile prevederile OUG nr. 117/2003 aprobată prin Legea nr. 49/2004 prin care s-a stabilit că în activitatea de valorificare a actelor de control efectuate de Curtea de Conturi, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi se soluționează de către instanțele judecătorești ordinare, deoarece aceste norme trebuie interpretate cronologic și sistematic, prin raportare la evoluția de-a lungul timpului a modalității de organizare a activității de control și a activității jurisdicționale a Curții de Conturi.
Or, norma generală avută în vedere de instanță anterior - Legea nr. 217/2008 și Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi, dată în aplicarea legii prin norma de trimitere cuprinsă în art. 12 din lege - este ulterioară OUG nr. 117/2003 și este de imediată aplicare.
Mai mult, această normă generală nu exclude intervenția instanțelor de judecată în procedura de valorificare a actelor de control efectuate de curtea de conturi, ci numai exclude intervenția instanțelor de judecată la momentul imediat ulterior controlului, respectiv la stabilirea întinderii prejudiciului și măsurilor necesare pentru recuperarea acestuia, competența în această fază revenind conducătorului instituției publice/organelor de cercetare penală.
Or, în cauză, acesta este momentul la care Curtea de Conturi - Camera de Conturi Baa les să sesizeze instanța de contencios administrativ, deși legea nu mai prevede o competență a instanței de contencios administrativ în stabilirea întinderii prejudiciului și măsurilor necesare pentru recuperarea acestuia la momentul imediat următor controlului.
Nu se putea reține nici susținerea pârâtei că prin hotărârea nr. 22/19.11.2008 Curtea de Conturi a stabilit, ca soluție tranzitorie, prin instrucțiuni, ca valorificarea actelor de control efectuate până la data modificării Legii nr. 94/1992, să se efectueze în temeiul vechiului act normativ, prin sesizarea instanței de contencios administrativ care să stabilească întinderea prejudiciului și măsurile de recuperare a acestuia.
A accepta această susținere, în lipsa unor dispoziții tranzitorii exprese ale Legii nr. 217/2008, ar însemna a accepta ca un act normativ cu putere de lege să ultraactiveze, cu încălcarea principiului aplicării imediate a legii civile noi, prin efectul uni act normativ inferior - o hotărâre a unei instituții dată în aplicarea legii, ceea ce nu poate fi admis într-un stat democratic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi, solicitând casarea hotărârii primei instanțe ca fiind nelegală și trimiterea acesteia spre rejudecare, pentru a se judeca fondul cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat următoarele: prin Încheierea de sesizare nr.46/27.10.2008 Camera de Conturi a Județului B, conform art.71 alin.2 din Legea nr.94/1992 republicată, a solicitat Tribunalului Brașov stabilirea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul înregistrat la unitatea administrativ teritorială municipiul B, în sarcina pârâților, și, cu motivarea că prin Raportul de control întocmit în urma verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 la Municipiul B s-a stabilit că au fost efectuate plăți nelegale în cursul anului 2007 și s-au constatat abateri financiar-contabile ce au condus la prejudicierea mun. Recurenta arată că își întemeiază recursul pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Astfel, recurenta susține că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.1 și art.4 din OUG nr.117/2003, art.140 din Constituția României, art.I pct.12 raportat la pct.39, pct.45 și 46 din Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind Curtea de Conturi. În cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului, iar controlul legalității modului de utilizare a acestor resurse reprezintă o obligație pentru Curtea de Conturi și pentru instanțele de judecată. În situația dată, legea civilă ultraactivează, iar legea veche trebuie să își producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui. legii vechi ține de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr.94/1992 republicată, precum și a dispozițiilor art.4 din OUG nr.117/2003. Așadar, sesizarea făcută de Curtea de Conturi este o sesizare procedurală efectuată în strictă corelare cu prevederile legale. Instanța în mod greșit nu a reținut susținerile Curții de Conturi potrivit cărora prin Legea nr.217/2008 nu s-au aprobat și soluții pentru situațiile tranzitorii, conform art.25 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, astfel că vidul creat a fost acoperit prin Instrucțiunile aprobate prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.22/19.11.2008. Recurenta susține că există temei legal pentru ca sesizarea să fie admisibilă, admisibilitatea ține de o dispoziție specială a legii și de principiile care guvernează efectele în timp ale normelor juridice. Curtea de Conturi mai arată că în urma abrogării dispozițiilor art.40-88 din Legea nr.94/1992 prin Legea nr.217/2008, competența materială ce fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare nu a fost înlăturată, raportat la prevederile OUG nr.117/2003. Prin art.4 din OUG nr.117/2003 s-a stabilit că după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, investirea instanțelor judecătorești competente se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi și prin alte modalități prevăzute de lege, fiind astfel preluate litigiile ce țin de activitatea Curții de Conturi în competență de soluționare de către instanțele judecătorești ordinare până la înființarea instanțelor specializate. Dispozițiile din art.1 și art.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea nr.217/2008, constituind fundament al învestirii instanțelor de judecată de către completul constituit în cadrul Camerei de Conturi B pentru stabilirea răspunderii juridice în condițiile legii.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimații pârâți au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală. Intimații susțin că în sentința instanței de fond sunt menționate căile legale pentru recuperarea eventualului prejudiciu, anume sesizarea conducerii entității auditate de Curtea de Conturi. În privința ultraactivității legii, intimații pârâți arată că normele juridice noi, fiind norme de procedură, se aplică imediat, înlocuind norma juridică anterioară, care nu mai produce efecte juridice. Potrivit art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 modificată prin Legea nr.217/2008, Curtea de Conturi comunică conducerii entității publice auditate starea de fapt nelegală constatată, care va dispune măsurile legale de recuperare a prejudiciului. Actele de control întocmite de Curtea de Conturi nu pot fi cenzurate conform Hotărârii nr.22/2008 a Plenului Curții de Conturi, ci potrivit prevederilor legale în materie. Prevederile art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.117/2003 nu mai sunt aplicabile, chiar dacă nu au fost abrogate explicit, deoarece noua lege conține reguli exprese de procedură, incompatibile cu vechea reglementare, reguli noi care sunt fundamental diferite de vechea reglementare.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, instanța de recurs constată următoarele:
Prin Încheierea nr.14 din 24.05.2007 a Curții de Conturi- Camera de Conturi B- Direcția de Control Financiar Ulterior B, a fost sesizat Tribunalul Brașov pentru stabilirea răspunderii juridice pentru prejudiciile produse bugetului local al unității administrativ-teritoriale B, constând în:
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 177/12.03.2007 s-a aprobat vânzarea directă a terenului situat în B,- în suprafață de 17.336, 30 mp. Prețul terenului, aprobat prin aceeași hotărâre, a fost stabilit la 26 E/mp, respectiv 450.743,8 Euro, iar cursul de schimb utilizat fiind cel comunicat de BNR pentru ziua în care se va face plata.
În baza Hotărârea Consiliului Local 177/12.03.2007, Primăria Municipiului B, emite factura nr. - din 12.04.2007 conform căreia terenul din- în suprafață de 17.336, 30 mp. Se vinde către pentru suma de 1.504.763 lei.
Din verificarea modului de încasare a prețului s-a constatat că până la data controlului s-au încasat 154.763,1 lei, echivalentul a 45.985, 43 Euro, rezultând o sumă neîncasată de 404.758,36 Euro din totalul de 450.743,8 Euro.
De menționat este și faptul că factura nr. -/12.04.2007 nu a fost înregistrată în contabilitate în cursul anului 2007, astfel că sumele neîncasate nu apar evidențiate în soldul contului 411, ca și clienți neîncasați la 31.12.2007. Cu nr. 4 ianuarie 2008 s-a înregistrat în contabilitate parțial factura nr. -/12.07.2007 respectiv, suma rămasă neîncasată - 1350.000 lei.
Prin neînregistrarea facturii respective în contabilitate s-au încălcat prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, art. 11.
În timpul controlului, în data de 25.09.2008, SRL, a achitat cu nr. 451 suma de 1.350.000 lei echivalentul a 367.947,66 Euro (1.350.000:3,669), astfel că din totalul de 450.743,8 Euro (valoarea terenului la 12.04.2007) a mai rămas de achitat suma de 36.811 Euro.
Pentru încasarea acestor diferențe, Primăria a emis factura nr. - din 29.09.2008 în valoare de 137.046,17 lei. Această sumă s-a încasat cu OP nr. 760 din 8.10.2008 în valoare de 100.046,17 lei OP nr. 761 din 9.10.2008 în valoare de 20.000 lei și OP nr. 762 din 10.10.2008 în valoare de 17.000 lei, total sumă încasată 137.046,17 lei.
De menționat este faptul că, vânzarea s-a efectuat fără a exista o înțelegere între părți (contract) care să reglementeze transferul dreptului de proprietate și modalitatea de încasare a prețului.
Au fost încălcate prevederile art. 11 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/1993 privind Codul d e procedură fiscală art. 119.
Având în vedere neîncasarea creanțelor conform prevederilor legale și a neîncasării valorii terenului la termen (30 zile de la data emiterii facturii) s-au calculat majorări de 0,1 % pe zi întârziere, conform art. 120 pct. 7 din Ordonanța de Guvern nr. 92/24.12.2003 privind Codul d e procedură fiscală, în cuantum de 734.200,24 lei.
Abaterea este prezentată la pct. 1.1. din Raportul de control intermediar nr. 64/20.10.2008.
Între Primăria Municipiului B și Remat SA B s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 132/12.06.2007 având ca obiect vânzarea - cumpărarea a 6,7 tone fir de contact din cupru pentru rețeaua de tramvai și 4,8 tone fir contact din cupru pentru rețeaua de troleibuz, rezultate în urma dezafectării căi de rulare a tramvaiului și a unor rețele de contact pentru troleibuze, la prețul de 17.400 lei/tonă.
La punctul 7 modalități de plată, s-a prevăzut obligația cumpărătorului de a vira în contul Primăriei anticipat suma de 194.097 lei, reprezentând contravaloarea integrală a mărfii (valoarea contractului - fondul de mediu 3%).
De asemenea, s-a prevăzut că în cazul în care în urma cântăririi se constată diferențe în plus, acestea se vor achita în termen de 3 zile de la emiterea facturii.
Din verificarea modului de derulare a contractului s-a constatat că Primăria Municipiului Bae mis factura nr. -/02.07.2007 pentru livrarea de 12,64 tone cupru în valoare totală de 219.936 lei, din care până la 31.12.2007 s-a încasat suma de 194.097 lei, conform contractului.
Având în vedere că factura nu a fost înregistrată în evidența contabilă a entității, diferența neîncasată de 19.240,92 lei nu este reflectată la 31.12.2007 în darea de seamă contabilă ca și client de neîncasat.
În data de 25.04.2008, conform extrasului de cont, în contul obligației neîncasate, entitatea verificată a procedat la preluarea garanției de participare la licitație în sumă de 18.631 lei, astfel că la data controlului venitul neîncasat se cifrează la nivelul sumei de 609,92 lei.
Au fost încălcate prevederile art. 11 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată.
Având în vedere prevederile art. 120 din Ordonanța de Guvern nr. 92/1993 privind Codul d e procedură fiscală, pentru venitul neîncasat în sumă de 609,92 lei s-au calculat majorării de întârziere până la data de 15.08.2008 în sumă de 5.551,12 lei.
Abaterea este prezentată prezentată la pct. 1.2 din raportul de control intermediar nr. 64/20.10.2008.
Începând cu luna februarie 2007, instituția a pus în aplicare prevederile art. 31 alin. 10 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiind de o masă caldă pe zi lucrată efectiv (10,52 lei/zi/salariat), masă pe care o servesc în spații de la demisolul primăriei, amenajate pentru activitate de alimentației publică în baza Hotărârea Consiliului Local nr. 202/2006 și a contractului de asociere nr. 83/26.04.2006, încheiat cu SRL.
În anul 2007 cheltuielile efectuate cu masa servită de salariații instituției, așa cum rezultă din facturile emise de SRL au fost în sumă de 671.349,10 lei.
Din verificare s-a constatat că acest avantaj în natură acordat salariaților nu a fost impozitat conform prevederilor art. 55 alin. 1, alin. 2, lit.k, alin. 3 lit.b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și nu s-a calculat contribuția asiguraților și a angajatorului la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate conform prevederilor art. 257 și 258 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Motivațiile persoanelor răspunzătoare că, contravaloarea mesei calde acordate salariaților nu reprezintă avantaj în natură, respectiv un venit al acestora, ci o cheltuială, nu se încadrează în prevederile Legii finanțelor publice locale nr. 273/2006 și a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1954/2005 pentru aprobarea indicatorilor privind finanțele publice, deoarece sumele respective sunt cheltuieli ale instituției pentru salariații proprii cu care sunt în raporturi de muncă și totodată reprezintă venituri asimilate salariilor pentru angajații instituției, care se supun prevederilor Codului fiscal referitoare la impozitarea veniturilor de natură salarială.
În timpul controlului s-a calculat impozitul pe venit datorat bugetului de stat, în sumă de 100.433,83 lei, și contribuția la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în sumă totală de 83.918,64 lei (din care:contribuție sănătate asigurați 6,5% - 43.637,69 lei și contribuție sănătate angajator 6% - 40.280,95 lei).
Pentru neplata la termen a impozitului pe venit datorat bugetului de stat, și a contribuțiilor datorate fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, au fost calculate majorări de întârziere, până la data de 15.10.2008, în temeiul prevederilor art. 120 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, în sumă de 42.079,91 lei la impozitul pe venit, 18.283 lei la contribuția de sănătate angajați 6,5% și 16.876,97 lei la contribuția de sănătate angajator 6%.
Curtea de Conturi a sesizat Tribunalul Brașov pentru stabilirea răspunderii juridice pentru prejudiciile produse bugetului local al Mun. B, defalcând răspunderea după cum urmează:
Majorări de întârziere în sumă de 734.200,24 lei calculate conform prevederilor Ordonanței de Guvern nr. 921/2003 privind Codul d e procedură fiscală pentru neîncasarea în termen a valorii terenului vândut către SRL.
Răspunderea revine:
-d-lui DD - Director, Direcția Patrimoniu, cu domiciliul în B,- CI seria - nr. - CNP -;
-d-lui -Primar, ordonator de credite, cu domiciliul în B,-;
-d-nei - Director economic, cu domiciliul în B,- CI seria - nr. - CNP -;
-d-nei - șef serviciu financiar contabilitate, cu domiciliul în B,-, CI seria - nr. - CNP -.
Venituri neîncasate în sumă de 609,92 lei de la Remat SA și majorări de întârziere în sumă de 5.551,12 pentru neîncasarea la termen a veniturilor de la Remat SA
Răspunderea revine:
-d-lui -Primar, ordonator de credite, cu domiciliul în B,-;
-d-nei - Director economic, cu domiciliul în B,- CI seria - nr. - CNP -;
-d-nei - șef serviciu financiar contabilitate, cu domiciliul în B,-, CI seria - nr. - CNP -.
Obligarea Primăriei Municipiului B pentru virarea la bugetul de stat a sumei de 100.433,83 lei reprezentând impozit pe venit, contribuția asiguratului la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în sumă de 43.637,69 lei, contribuția angajatorului la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate 42.079,90 lei la care se adaugă majorările de întârziere calculate până la data virării obligațiilor către bugetul public consolidat.
Răspunderea revine:
-d-lui -Primar, ordonator de credite, cu domiciliul în B,-;
-d-nei - Director economic, cu domiciliul în B,- CI seria - nr. - CNP -;
-d-nei șef serviciu Buget, cu domiciliul în B,-,.4A,.12;
-d-nei șef birou, cu domiciliul în B,-;
-d-nei șef serviciu Resurse umane, cu domiciliul în B,-, sentinței civile nr. D,.14.
Instanța de recurs reține că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, stabilind în mod corect că sesizarea instanței de judecată în regimul juridic nou, creat prin Legea nr.217/2008, intrată în vigoare la data de 27.10.2008, este inadmisibilă, soluția corectă din punct de vedere procedural fiind aceea a sesizării conducerii entității publice auditate, conform prevederilor art.I pct.39 din Legea nr.217/2008, noua procedură fiind de imediată aplicare, potrivit principiului activității legii. Instanța de fond a reținut corect faptul că prevederile legale introduse prin Legea nr.217/2008, de modificare și completare a Legii nr.94/1992, în măsura în care sunt reguli de procedură, se aplică de îndată ce au intrat în vigoare, eliminându-se aplicabilitatea prevederilor de natură procedurală din reglementarea anterioară Legii nr.217/2008. Instanța de recurs nu poate reține apărarea recurentei Curtea de Conturi, potrivit căreia Hotărârea nr.22/2008 a Plenului Curții de Conturi ar putea constitui temeiul juridic pentru sesizarea instanței de judecată de către Curtea de Conturi, în situația tranzitorie ulterioară intrării în vigoare a legii nr.217/2008, deoarece această nouă lege are forță juridică superioară față de hotărârea Curții de Conturi și, totodată, stabilește reguli de procedură explicite, prin care schimbă procedura anterioară privind sesizarea pe care Curtea de Conturi o face cu privire la neregularitățile și prejudiciile constatate prin controalele efectuate la instituțiile publice.
Începând cu data de 27.10.2008, indiferent de data efectuării controlului și întocmirii raportului, sesizarea instanței direct de către Curtea de Conturi este inadmisibilă, față de abrogarea art. de 37 - 88 din Legea nr. 94/1992.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a respinge recursul reclamantei Curtea de Conturi împotriva sentinței atacate.
Curtea constată că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI pentru CAMERA DE CONTURI împotriva sentinței civile nr. 489/CA din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red. 10.12.2009/dact. VP 16.12.2009/12 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
