Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 765/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 765/ Dosar nr-
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta și de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B împotriva sentinței civile nr. 594/CA din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect obligare refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 594/CA din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția și Protecției Sociale a Județului B și în consecință s-a anulat Decizia nr.1396/07.11.2008 emisă de pârâtă; s-a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile acordate de Decretul -Lege nr.118/1990, pentru perioada 25.09.1948- 24.09.1949 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei aceste drepturi, începând cu data de 19.09.2008 sub sancțiunea de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, de la data comunicării hotărârii; au fost respinse restul cererilor reclamantei, ca nefondate; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este fiica lui, fost deținut politic, care a fost condamnat penal pentru instigare publică prin sentința nr.107/02.04.1948 pronunțată în dosarul nr.248/1948 al Tribunalului Petroșani jud. Reclamanta a formulat cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul nr.118/1990 rep. care a fost respinsă prin decizia nr.1396/07.11.2008 emisă de pârâta Direcția și Protecției Sociale B, pe motiv că pot beneficia de dispozițiile acestui act normativ doar titularii de persecuție și soțul supraviețuitor.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, la soluționarea căreia au fost avute în vedere dispozițiile art.1 din Decretul - Lege nr.118/1990 rep. potrivit cărora:
"Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate."
Art.2 alin.2 din același act normativ arată că "În cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit prezentului decret-lege".
Din actele de la dosar și din declarația martorului tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada naturii persecuției politice la care ea și familia sa au fost supuși, persecuție ce constă în obligarea familiei reclamantei de a se refugia la Cugir, plecând din casa în care au locuit înainte de condamnarea tatălui la închisoare, prin sentința penală descrisă mai sus, ca urmare a acestei condamnări.
S-a reținut și faptul că mama reclamantei, a beneficiat de dispozițiile Decretului-lege nr.118/1990, în baza Hotărârii nr.3139/06.04.1995 a Comisiei pentru aplicarea DL nr.118/1990 de pe lângă Direcția de Muncă și Protecție Socială a jud. A, hotărâre în care s-a stabilit că perioada de detenție politică a defunctului este 25.09.1948- 24.09.1949.
Prin decizia de respingere a drepturilor solicitate, pârâta a invocat faptul că pot beneficia de dispozițiile acestui act normativ doar titularii de persecuție și soțul supraviețuitor.
Ori, dispozițiile legale descrise mai sus (art.2 alin.2 din Decretul-lege nr.118/1990) fac vorbire despre "urmașii celor decedați" și nu de soțul supraviețuitor.
Mai mult, pârâta nu a analizat dacă reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art.2 alin.2 din Decretul-lege nr.118/1990, act care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Cu privire la această problemă instanța reține că drepturile solicitate de reclamantă în temeiul Decretului-lege nr.118/1990 sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța constată că prin hotărârea pârâtei nr.1396/07.11.2008 reclamanta a fost exclusă de la acordarea drepturilor solicitate, deși aceasta s-a aflat într-o situație similară cu mama sa, existând prin urmare o diferență de tratament între reclamantă și alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor, astfel că instanța consideră că art. 14 este aplicabil.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
În cauză, tribunalul a constatat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii cu același domiciliu, care au avut un autor comun condamnat penal și obligat să execute pedeapsa în detenție, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile politice au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Prin urmare, tribunalul apreciază că reclamanta a dovedit că se încadrează în persecuțiile politice enumerate de dispozițiile art.1 alin.1 și este și moștenitoare directă a tatălui său, condamnat politic din Decretul-lege nr.118/1990 rep. astfel că a fost înlăturată poziția pârâtei din Hotărârea nr.1314/22.08.2008, contestată. Pe cale de consecință s-a dispus anularea acestei hotărâri și s-a constatat că aceasta beneficiază de drepturile acordate de Decretul-Lege nr.118/1990, pentru perioada 25.09.1948- 24.09.1949 și obligă pârâta să recunoască reclamantei aceste drepturi, începând cu data de 19.09.2008 (data la care s-a formulat cererea).
Pârâta a fost obligată să recunoască reclamantei aceste drepturi sub sancțiunea de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, de la data comunicării hotărârii, în temeiul art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004.
Referitor la cererea de constatare a calității beneficiar al prevederilor art.1 alin.1 lit.c din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.105/1999 modificată prin legea nr.189/2000, conform precizării de acțiune, instanța reține că prin cererea adresată pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială B reclamanta nu a cerut recunoașterea altor drepturi decât cele prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, astfel că cererea cu privire la alte drepturi este inadmisibilă pe calea contestației la decizia nr. 1396/07.11.2008.
Mai mult, tribunalul a reținut că Ordonanța nr.105/1999 cu modificările ulterioare se referă la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește cererea de acordare de daune morale, instanța de fond a respins-o, având în vedere că dispozițiile Decretului-lege nr.118/1990 au prin ele însele un caracter reparator, astfel că nu se impune acordarea altor daune.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată și precizată a fost admisă în parte, conform dispozitivului hotărârii. În temeiul art.274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamantă, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că menține solicitările din acțiune și a solicitat să se constate că se află în situația prevăzută de art. 1 alin 1 lit e Decretul lege nr 118/1990 coroborat cu lit
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Bas olicitat să se constate că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu este prevăzută de lege acordarea de daune reparatorii unei persoane care nu se află în situațiile prevăzute de lege, că dispozitivul hotărârii nu cuprinde încadrarea juridică a situației de fapt deduse judecății, că drepturile prevăzute de DL 118/1990 se acordă de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele cauzei, se constată următoarele:
Situația de fapt reținută de instanța de fond a rezultat în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză.
Este real faptul că legea națională nu cuprinde în cazurile care beneficiază de măsuri reparatorii, prevăzute de DL 118/1990 și situația în care se află reclamanta. Dar instanța de fond a reținut corect faptul că în speță legea națională se întregește cu dreptul comunitar în materie, astfel cum s-a detaliat mai sus.
Reclamanta se află în situația prevăzută de art. 1 alin 1 lit e din acest act normativ șiu urmează a se dispune în consecință de către instanța de recurs.
Se vor înlătura pretențiile recurente de a se face referire la situația prevăzută de art. 1 alin 1 lit a din DL 118/1990 întrucât aceasta nu s-a aflat în această situație, ci tatăl ei. De asemenea, se vor înlătura și pretențiile privind daunele cominatorii întrucât acordarea lor se poate dispune numai în cazul executării în natură a unei obligații și în speță nu se regăsește această situație juridică.
Recursul pârâtei este admisibil în ce privește perioada de timp de la care curg drepturile recunoscute reclamantei, respectiv de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, adică de la 1.10.2008.
În consecință, recursurile declarate în cauză se vor admite în parte pentru considerentele arătate, conform art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, și se vor respinge restul pretențiilor formulate.
Se constată că nu s-au solicitat și efectuat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile declarate de reclamanta și intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr. 594/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr- pe care o modifică în parte și, în consecință:
Constată că reclamanta se află în situația prevăzută de art. 1 alin 1 lit e Decretul lege nr 118/1990.
Stabilește că drepturile reclamantei se acordă începând cu data de 1.10.2008.
Respinge cererea de acordare daune cominatorii.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Respinge restul pretențiilor formulate de recurente.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red MR 11.12.2009
Dact VP 16.12.2009 4 ex
Jud fond M
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
