Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.435/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, împotriva sentinței civile nr. 79/ca din 04.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu intimații, G, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-, față de situația că, în prima parte a litigiului nu a fost parte și reține cauza în pronunțare.
CURT E A:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 79/CA pronunțată la data de 04.03.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N a fost admisă acțiunea reclamanților, G, și au fost obligați pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B să calculeze și să achite reclamanților drepturile bănești, reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație de la scadență și până la data plății.
Totodată, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și a fost obligat acesta să vireze pârâtului fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt angajați ai B-N, iar drepturile solicitate de aceștia sunt prev. de art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003, prevederi legale care au devenit neaplicabile în mod succesiv prin diferite actele normative pentru perioada 2004, 2005. În prezent aceste suspendări și-au încetat activitatea, dar reclamanții nu pot beneficia de drepturile bănești cuvenite pe motiv că ele nu sunt cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției la care sunt angajați și respectiv pe linie ierarhică la executarea bugetului anual de stat.
Astfel cum a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (decizia nr. XXIII/2005).
Pe de altă parte, art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art. 53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Având în vedere aceste aspecte precum și fluctuațiile legislative în materie prima instanța a admis cererea reclamanților.
Referitor la chematul în garanție instanța de fond a reținut faptul că potrivit art. 57 din nr.OG 38/2003 activitatea reclamanților este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 60 și urm. pr.civ.instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor arătând că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantului, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat chematul în garanție să avanseze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare reprezentând primele de concediu pe anii 2004 - 2005 actualizat cu indicele de inflație până la data plății.
De asemenea, s-a criticat sentința și pentru aceea că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de vacanță nu constituie un drept constituțional fundamental care nu ar mai putea fi modificat sau anulat, astfel că legiuitorul este în drept să acorde aceste drepturi, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Totodată, pârâta a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, arătând că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat în cauză, în condițiile pr.civ.
A apreciat pârâta că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție, întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, s-au invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, susținându-se că din aceste acte normative rezultă fără echivoc că nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamant întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul și nicidecum din cel al
În final, pârâta a învederat că prin nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006, s-a reglementat modul de plată a primelor de concediu restante, fără a se condiționa plata de existența unei hotărâri judecătorești, motiv pentru care apreciază acțiunea reclamantului ca fiind lipsită de interes, nefiind justificată stabilirea printr-o hotărâre judecătorească a unei obligații de plată care este cuprinsă într-un act normativ.
În ședința publică de azi, instanța din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art. 137 alin. 1.pr.civ. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N în promovarea recursului.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata înaintea instanțelor de fond este același și la judecata în recurs; dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să se judece direct în fața instanței de recurs, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
În speță se constată că recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N nu a fost parte în litigiul derulat în fața instanței de fond astfel că se poate susține cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea pronunțată în contradictoriu cu alte persoane.
În consecință, reținând că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar recurenta nu se poate prevala de un interes legitim în promovarea recursului Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind fondată iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate o va admite și va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei și respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 79 din 04 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red. Gh.
Dact./2 ex./19.06.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
