Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1.510/2008
Ședința publică din 23 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare,pentru pronunțare recursurile declarate de reclamantul SINDICATUL SANITAR VETERINAR DIN, pârâtul DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR () și chematul în garanție AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, împotriva sentinței civile nr. 252 din 15.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatul FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) drepturi bănești.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 iunie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 16 iunie 2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Asupra prezentelor recursuri, constată:
Prin sentința civilă nr. 252 din data de 15.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșa fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA și de reclamantul SINDICATUL SANITAR VETERINAR DIN M în reprezentarea celor 128 membri ( conform tabelului anexat la filele 10-13) împotriva pârâtei DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR A JUDEȚULUI și în consecință a fost obligată pârâta să acorde contravaloarea tichetelor de masă către reclamanți, pentru perioada 10.12.2006 - 31.12.2007 actualizată la zi raportat la indicele de inflație.
Totodată, a fost obligată pârâta să acorde reclamanților majorarea salarială de 25% calculată la salariul de bază pentru perioada 10.12.2006 - 31.12.2006 actualizată la zi raportat la indicele de inflație.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție a Autorității Naționale Sanitar Veterinare pentru Siguranța Alimentelor formulată de pârâtă și în consecință a fost obligată chemata în garanție să asigure fondurile necesare în vederea achitării drepturilor stabilite prin prezenta hotărâre.
În final, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Sindicatul Sanitar Veterinar din M privind sporurile prevăzute de art. 14 din Legea 435/2006 începând cu 01.01.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Legea nr. 435/2006, publicată în la data de 07.12.2006, iar în conformitate cu Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă intrată în vigoare la trei zile după publicare, fiind aplicabilă doar pentru viitor și nu și pentru trecut, au fost acordate persoanelor care își desfășoară activitatea în domeniul sanitar-veterinar 20 de tichete de masă lunar.
A mai constatat instanța de fond că Legea nr. 435/2006 are caracter de lege specială în raport de Legea nr. 142/1998, astfel că aceasta are aplicabilitate strict cu privire la personalul din sistemul sanitar veterinar.
Legea nr. 142/1998 nu este aplicabilă în speță deoarece reclamantele nu au calitate de persoane încadrate cu contract individual de muncă, ci au calitate de funcționari publici, având un regim juridic special în domeniul încadrării în muncă, a salarizării etc.
Prin urmare, a apreciat instanța de fond că, actul normativ aplicabil în speță este Legea nr. 435/2006 de la data intrării în vigoare a acesteia ( 10.12.2006), reclamanții fiind îndreptățiți la drepturile prevăzute de aceasta.
Văzând că în conformitate cu prevederile art. 23 și 38 din Legea nr. 435/2006 reclamanții au dreptul la 20 de tichete de masă și la majorarea salariilor de bază cu 25% față de salariile prevăzute de nr.OG 2/2006, tribunalul a admis acțiunea reclamanților doar începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31.12.2007.
În privința apărărilor făcute de chemata în garanție cu privire la acordarea tichetelor de masă instanța a constatat că art. 23 din Legea nr. 435/2006 face referire la instituțiile sanitar veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul statului, situație în care se regăsește și pârâta M, nefiind aplicabilă excepția prevăzută de Legea nr. 500/2002 și Legea nr. 273/2006 care fac referire la instituțiile finanțate integral din venituri proprii.
În ceea ce privește sporul de 25%, instanța a reținut că acordarea acestui spor este o obligație legală a ordonatorului principal de credite, nefiind condiționată de vreo solicitate prealabilă din partea funcționarului public sau a unității unde acesta este încadrat, motiv pentru care a considerat apărarea făcută ca fiind nefondată.
Pentru toate motivele invocate mai sus, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat chemata în garanție să asigure fondurile necesare achitării drepturilor stabilite.
În privința acordării sporului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 435/2006 începând cu 01.01.2007, solicitat de reclamanți în dosarul conexat, tribunalul a respins cererea formulată, pe de o parte motivat de faptul că acordarea acestui spor este facultativă pentru angajator, iar pe de altă parte reclamanții nu au dovedit că își desfășoară activitatea în condițiile prevăzute de lege pentru a fi de acord cu aceste sporuri.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, reclamantul SINDICATUL SANITAR-VETERINAR M, pârâta M și chemata în garanție AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR-VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.
Primul recurent, reclamantul SINDICATUL SANITAR-VETERINAR Mas olicitat admiterea recursului său, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii sale și acordarea drepturilor solicitate și pentru perioada anilor 2004 - 2005, invocând practica judiciară din jud.
Recurenta-pârâtă Mac riticat hotărârea primei instanțe considerând că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că sumele la care a fost obligată sunt actualizate deși reclamantul nu a solicitat acest lucru, situație în care s-ar impune modificarea în parte a sentinței recurate sub acest aspect.
La rândul ei, recurenta chemată în garanție a solicitat admiterea propriului recurs, modificarea sentinței atacate și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. considerând că greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție în privința ei, deoarece reclamanții sunt funcționari publici la. M, neavând raporturi directe de serviciu cu și nu sunt deci îndeplinite cerințele art. 60 și urm. pr.civ.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea trebuia respinsă, deoarece dispozițiile Legii nr. 435/2006, în privința acordării tichetelor de masă și a majorărilor salariale de 20 % nu au putut fi puse în aplicare, neexistând finanțare pentru acestea și, de altfel, nr.OUG 88/2006 nu permite acordarea acestor drepturi pentru instituțiile publice finanțate integral de stat.
Recursurile declarate în cauză nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoare considerente:
1. În privința recursului declarat de reclamant, Curtea observă că prima instanță, în mod temeinic și legal, a statuat că pentru perioada anilor 2004 - 2005 nu pot fi acordate drepturile pretinse de reclamant în numele și pentru membrii săi, funcționari publici, atâta timp cât nu a existat o dispoziție legală expresă care să impună obligarea instituției publice respective la plata tichetelor de masă.
Tichetele de masă se acordă facultativ din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, fiind condiționate pentru unitățile din sectorul bugetar în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii.
Membrii sindicatului reclamant au calitatea de funcționari publici și pentru ei tichetele de masă au fost acordate printr-o dispoziție legală specială, respectiv art. 23 din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, în mod legal prima instanță obligând pârâta la plata contravalorii acestora doar de la data intrării în vigoare a dispoziției legale citate, argumentul invocat de recurent vizând practica judiciară a unei instanțe din jud. T neconstituind un argument pentru aplicarea dispoziției legale invocate retroactiv.
2. Motivul de recurs al pârâtei M este, de asemenea, neîntemeiat.
Examinând cererea introductivă de instanță formulată de reclamant, înregistrată la Tribunalul Maramureș sub nr. 6.039/14.12.2007, se constată că petitul de la pct. c se referă, în mod expres, la actualizarea sumelor pretinse cu rata inflației, astfel că prima instanță nu a comis un plus petit, cum greșit a susținut această recurentă.
3. Nici motivele invocat de recurenta chemată în garanție nu sunt întemeiate.
Sub un prim aspect, Curtea observă că angajarea răspunderii sale nu s-a bazat pe raporturile de serviciu dintre funcționarii publici ai pârâtei și, ci pe cele care au în vedere raporturile juridice generate de exercițiul bugetar, în sensul că această chemată în garanție este ordonator principal de credite, iar art. 15 din nr.HG 130/2006 impune asigurarea finanțării unităților din subordinea sa, chiar dacă acestea au personalitate juridică.
Prin urmare, pentru a se putea realiza executarea propriu-zisă a hotărârii pronunțate de prima instanță, este necesar ca aceasta să-i fie opozabilă și chematei în garanție pentru asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
Celălalt aspect vizând nelegalitatea acordării tichetelor de masă funcționarilor publici din domeniul sanitar-veterinar, nu poate fi luat în considerare față de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 435/2006, care prevăd expres că "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice, finanțate din venituri proprii li subvenții de la bugetul de stat, beneficiază lunar de 20 tichete de masă, cu excepția pensionarilor".
Această lege a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 980 din 07.12.2006, pe când nr.OUG 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, a fost adoptată anterior și publicată în Monitorul Oficial nr. 941/21.11.2006, neputând lipsi de efecte o dispoziție legală intrată în vigoare ulterior.
Așa fiind, față de toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus expuse, ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, prezentele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul SINDICATUL SANITAR VETERINAR DIN, cu sediul în BMs tr. -, nr. 66, jud. M, de pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în BMs tr. -, nr. 66 și chemata în garanție AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în B, str. -. -, nr. 2. sector 5, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței civile nr. 252 din 15 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./09.07.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
