Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1.501/2008
Ședința publică din 23 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI împotriva sentinței civile nr. 282 din 15.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic pentru recurent și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 20.06.2008 -a depus la dosarul cauzeiîntâmpinaredin partea intimatului prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentului.
Reprezentanta recurentului depune la dosar dovada achitării taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat (13) și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Intimatul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților pe fond.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate pentru motivele prezentate pe larg în scris, arătând că intimatul a avut un comportament necorespunzător în serviciu, că a manifestat neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și că prin verificările și investigațiile întreprinse ar fi încălcat competența teritorială.
Reprezentanta recurentului a arătat că în cauză nu sunt aplicabile regulile din litigiile de muncă atâta vreme cât acțiunea reclamantului este una în contencios administrativ, iar potrivit art.91 din Legea 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
În opinia reprezentantei recurentului, instanța de fond în mod eronat a
admis primul petit din acțiunea reclamantului arătând că din probele administrate intimatul nu se face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa. Conform declaraților date de martorii și intimatul a folosind un ton agresiv în discuția purtată cu superiorul său, prin comportamentul acestuia s-a adus atingere onoarei șefului direct și prestigiului poliției.
Intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, menținerea hotărârii atacate și obligarea recurentului să-i restituie sumele de bani reținute pe nedrept, respectiv 30% din cel de-al treisprezecelea salar acordat în luna ianuarie 2008. Acesta a arătat că a avut un comportament civilizat și că nu a folosit expresii care să aducă atingeri onoarei șefului ierarhic. Intimatul a arătat că a depus o contestație față de măsura dispusă prin Deciziei nr. -/09.08.2007 la Șeful Inspectoratul de Poliție C, contestație care i-a fost respinsă ca neîntemeiată.
În replică reprezentanta recurentului arată că intimatul nu poate ataca cereri ale instanței de fond atâta timp cât acesta nu a declarat recurs.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 282 din data de 15.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul, împotriva pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C, și în consecință a fost anulată dispoziția nr. 886.290 din 09.08.2007 a Șefului Poliției Municipiului C-N și dispoziția nr. 71 din 24.08.2007 a Șefului Inspectoratului Județean de Poliție
Totodată, au fost respinse petitele cu privire la acordarea de despăgubiri și cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, pe baza actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin dispoziția Șefului Poliției Municipiului C-N nr. 886.290/09.08.2007, (41) s-a dispus sancționarea reclamantului cu mustrare scrisă în conformitate cu art. 17 lit. a din Ordinul MAI nr. 400/2004 pentru comportare necorespunzătoare în serviciu prin aducerea atingerii onoarei șefului direct și prestigiului instituției, neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șeful ierarhic, precum și depășirea atribuțiilor de serviciu prin excedarea competenței teritoriale, fapte prevăzute de art. 12 lit. a, b și d din același ordin coroborat cu art. 57 lit. a, b și d din Legea nr. 360/06.06.2002, privind Statutul polițistului.
A mai reținut instanța de fond că împotriva dispoziției cu nr. de mai sus, reclamantul a promovat contestație, care a fost respinsă prin Dispoziția nr. 71/24.08.2007, emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție Județean C ( 46), reținându-se, în esență, că motivele invocate sunt neîntemeiate, deoarece vinovăția a fost constatată și stabilită argumentat de cercetarea disciplinară, iar la aplicarea sancțiunii au fost luate în considerare toate elementele prevăzute de art. 59 alin. 8 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului.
A constatat instanța de fond că la baza sancțiunii dispuse se află raportul din 23.05.2007 întocmit de Comisarul șef al Secției I Poliție ( 20), prin care s-a reținut în esență în sarcina reclamantului că urmare a invitației din data de 23.05.2007 în jurul orei 10,oo a intrat în biroul acestuia fără nici o regulă de politețe, s-a manifestat destul de agresiv și a făcut observație persoanei care se afla la acesta, că trebuia să meargă la persoana care a emis invitația și nu la conducerea secției. Concomitent i s-a solicitat să prezinte reclamația părții vătămate, dar nu a fost în măsură, întrucât a fost informat telefonic despre evenimentul sesizat.
În cauză au fost administrate probe testimoniale ( 61, 62, 72, 73,) din care rezultă că reclamantul a procedat corect, urmare a sesizării telefonice prin emiterea de citații, respectiv invitații pentru a stabili o stare de fapt în afara unui dosar penal.
De asemenea, a reținut instanța de fond faptul că reclamantul a întocmit un proces verbal cu privire la sesizarea telefonică a doua zi și urmare a investigațiilor întreprinse s-a stabilit că nu s-a comis o faptă penală, neimpunându-se sesizarea organului competent.
În cadrul discuției între reclamant și șeful Secției I Poliție nu s-a folosit un ton agresiv, nu s-a auzit ceartă, însă este real că unul din martori a declarat că prin poziția pe care a abordat-o, reclamantul și-a depășit statutul de funcționar public, însă nu a arătat în ce se concretizează.
Temeiul juridic al faptelor reținute în sarcina reclamantului sunt prevederile art. 57 lit. a, b și d din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, potrivit cărora: "constituie abateri disciplinare comportarea necorespunzătoare în serviciu, prin care se aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șeful ierarhic, depășirea atribuțiilor de serviciu, ori lipsa de solicitudine in relațiile cu cetățenii".
De asemenea, dispozițiile legale menționate sunt coroborate cu prevederile art. 12 lit. a, b și d din Ordinul nr. 400/2004.
Având în vedere că prin ansamblul probatoriu administrat nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi avut o comportare necorespunzătoare în serviciu prin care să aducă atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, că ar fi manifestat neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și că prin verificările și investigațiile întreprinse ar fi încălcat competența teritorială, instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată de reclamant este fondată în parte, și a admis petitul având ca obiect anularea dispozițiilor nr. 886.290/09.08.2007 și 71/24.08.2007 emise de Șeful Poliției Municipiului C-N și respectiv Șeful
Petitul având ca obiect obligarea la plata de despăgubiri și cheltuieli de judecată a fost însă respins ca nedovedit.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul C, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantului.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. recurentul-pârât a adus critici de nelegalitate soluției primei instanței, considerând că în mod greșit a fost admis primul petit al acțiunii reclamantului și anulată sancțiunea disciplinară aplicată acestuia, atâta timp cât, în condițiile art. 1.169 Cod civil, el nu a făcut nici o probă pentru a dovedi că nu se face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa, deoarece în cauză nu sunt aplicabile regulile de la litigiile de muncă, atâta vreme cât potrivit art. 911din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, regulile aplicabile sunt cele ale contenciosului administrativ.
Apoi, insistându-se pe acest aspect, s-a arătat că abaterile disciplinare din sarcina reclamantului au rezultat din cercetarea prealabilă, iar acesta trebuia să dovedească inexistența lor și lipsa lui de vinovăție.
Astfel, abaterea disciplinară constând în depășirea atribuțiilor de serviciu prin încălcarea competenței sale teritoriale este evidentă întrucât a efectuat cercetări peste limita teritorială a secției de poliție în care lucrează, locul săvârșirii faptei respective fiind pe raza de activitate a altei secții, iar celelalte abateri, constând în comportare necorespunzătoare în serviciu față de superiori și neglijența în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șeful ierarhic, au fost de asemenea stabilite de cercetare prealabilă, reclamantul nedovedind contrariul.
La rândul său, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea C să-i acorde suma de 30 % reținută fără temei legal din cel de-al XIII-lea salariu acordat în luna ianuarie 2008 și daune de 10.000 lei.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În primul rând este de observat că teza susținută de recurent privind sarcina probei, regulă generală instituită de dispozițiile art. 1.169 Cod civil, nu este aplicabilă în cauză. Dimpotrivă, în cauză sunt incidente disp. în sancțiunea a II-a "Răspunderea juridică și sancțiuni" a Capitolului IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Potrivit dispozițiilor art. 55, " Încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz", iar cele ale art. 59 alin. 1 arată că: "Sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplică numai după cercetarea prealabilă", alin. 5 impunând obligativitatea ascultării polițistului și consemnarea susținerilor sale în apărare, ceea ce conduce la concluzia că sarcina probei incumbă șefului unității sau polițiștilor anume desemnați pentru cercetarea abaterii disciplinare, probele polițistului cercetat putând fi în apărarea lui.
Așadar, în cazul de față, prima instanță a procedat temeinic și legal în administrarea probelor propuse de reclamant și apoi, constatând neîndeplinirea dispozițiile art. 55 din legea mai sus citată, a anulat decizia de sancționare, a celei de menținere a acesteia și, în final, a sancțiunii disciplinare a "mustrării scrise" aplicate intimatului.
În al doilea rând nu poate fi omis faptul că atât pe baza disp. Legii nr. 2182/2002 privind organizarea și funcționare Poliției Române cât și a Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului a fost adoptat de ministrul Administrației și Internelor Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor (actualmente Ministerul Internelor și Reformei Administrative - ) prin care se stabilesc principiile, termenele și condițiile în care se desfășoară procedura prealabilă în cazul polițiștilor care au comis abateri disciplinare și sancțiunile ce se aplică acestora.
Ordinul citat cuprinde dispoziții exprese în privința sarcinii probei, total opuse celor susținute de recurent, respectiv art. 28 alin. 1 care are următorul cuprins: "Ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă este obligat să strângă toate probele care pot conduce la aflarea adevărului, respectiv existența sau inexistența abaterilor disciplinare și gravitatea acestora".
În cazul de față, prima instanță, în mod temeinic și legal, după ce a verificat dosarul de cercetare prealabilă, în privința abaterilor disciplinare imputate intimatului, a procedat la ascultarea martorilor acestuia în apărare, cât și a celor care au întocmit raportul de cercetare și apoi a concluzionat că faptele respective nu constituie abateri disciplinare cuprinse în dispozițiile art. 12 lit. a, b și d din Ordinul nr. 400/2004, respectiv comportare necorespunzătoare în serviciu, neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și depășirea îndatoririlor de serviciu.
Așadar, motivele invocate de recurent prin care tinde să demonstreze că abaterile disciplinare trebuiau doar imputate, iar sarcina probei inexistenței lor revine polițistului, sunt total greșite și nu pot fi luate în considerare.
Nici susținerea din întâmpinare a intimatului prin care solicită obligarea recurentului la plata sumei de 30 % reprezentând cota reținută din cel de-al XIII-lea salariu acordată în luna ianuarie 2008 și plata sumei de 10.000 lei daune nu poate fi luată în considerare de C, atâta timp cât intimatul nu a atacat cu recurs sentința primei instanțe sub acest aspect.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, ținând cont de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, cu sediul în C-N,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 282 din 15 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./03.07.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
