Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.342/2009
Ședința publică din 09 Aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, -, -, împotriva sentinței civile nr. 3002 din 19 dec. 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI prin PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.002 din data de 19 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălajs -a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI, la plata indemnizației de dispozitiv și alocația zilnică de hrană precum și consemnarea indemnizației în carnetele de muncă.
Prin aceeași sentință a fost disjunsă acțiunea reclamanților, pe care a transpus-o la completul de litigii de muncă, cu termen la data de 12 ianuarie 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că pretențiile formulate de reclamanți sunt neîntemeiate având în vedere incidența Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 Ministerului Administrației și Internelor prin care se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne. În textul legal reținut se arată "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar indemnizația de dispozitiv este reglementată de Legea nr. 138/1999, care la art. 13 enumeră limitativ entitățile statului cărora li se aplică prevederile actului normativ.
A constatat instanța de fond că personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorității administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 275/2002, cu modificările ulterioare, acestea fiind aplicabile exclusiv salariaților A, neexistând nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Capătul de cerere privind acordarea alocației zilnice de hrană, în sumă fixă, începând cu 01.10.2005, a fost, de asemenea, apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele:
Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 republicată prevede la art. 1, că de această alocație beneficiază și personalul din Ministerul d e Interne.
Prin Ordinul nr. 440/2003 se reglementează acordarea acesteia și pentru personalul civil din administrația publică (similar cu indemnizația de dispozitiv stabilită prin Ordinul MAI nr. 496/2003).
În baza art. 2 alin. 4 din nr.OG 26/1994, această alocație zilnică de hrană, "se poate acorda și pe bază de alocație valorică", conform art. 4 alin. 4 și se referă la funcționarii publici care au dreptul la hrană potrivit normelor prevăzute în acest act normativ.
Totodată, a arătat instanța de fond, nr.OG 26/1994, prevede la art. 1 că, această lege se referă la personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale, iar reclamanții fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul vreunei dintre cele arătate de art. 1, astfel că Ordinul nr. 440/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitatea în privința reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții, -, -, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și obligarea pârâților la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01 august 2003 și până la încetarea raporturilor de serviciu și a raporturilor de muncă.
De asemenea, reclamanții au solicitat și acordarea alocației zilnice de hrană în sumă fixă prev. de Ordinul nr. 440/05.05.2003 și nr.OG 26/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01.10.2005.
În motivarea recursului reclamanții arată că prin acțiunea introductivă au invocat ca temei dispozițiile art. 1 și 13 din Legea nr. 138/1999 precum și pct. 9.2. din Ordinul nr. 496/2003 emis de care uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor și cel al administrației publice, astfel personalul din administrația publică urmând a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază.
În ceea ce privește alocația zilnică de hrană, acordarea acesteia a fost solicitată de reclamanți în baza prev. nr.OG 26/22.07.12994, republicată cu modificările și completările ulterioare, care prin art. 3 prevede că regulile de aplicare a normelor de hrană se stabilesc de miniștrii sau conducătorii instituțiilor publice, în acest sens fiind emis Ordinul nr. 440/2003.
Au susținut reclamanții că în baza ordinului menționat unele categorii de funcționari publici și personal contractant din administrația publică beneficiază începând cu data de 01.10.2005 de alocația zilnică de hrană prev. în anexa 1, norma 1 din nr.OG 26/1994.
Reclamanții au apreciat că neacordarea acestor drepturi contravin prev. art. 16 alin. 1 din Constituția României, prev. art. 5 din Legea nr. 53/2003 și dispozițiilor nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care impune principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor economice, iar prin acordarea sporului de dispozitiv se asigură egalitatea de tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Pârâții nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat nici în instanță.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamanți ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
În privința cererii de acordare a alocației zilnice de hrană, întemeiată pe disp. nr.OG 26/1994, Curtea reține aceleași considerente referitoare la statutul concret al reclamanțiilor în raport de personalul la care se referă actul normativ menționat ca temei al acestui capăt de cerere
Față de cele menționate anterior în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, împotriva sentinței civile nr. 3.002 din 19 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./21.04.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
