Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1000/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1000/R/CA/2008
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor Sibiu - OJPC A împotriva sentinței civile nr. 585/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Conform planificării ședințelor de judecată pentru semestrul II 2008, pentru data de 24.09.2008 completul de judecată C2 recurs (miercuri) este compus din judecătorii:, - - și - -.
Față de absența motivată a titularului completului de judecată C2 recurs contencios, doamna judecător, față de lipsa de la serviciu a judecătorului desemnat în planificarea de permanență pentru ziua de 24.09.2008, domnul judecător și față de absența motivată a judecătorului desemnat în planificarea de permanență pentru ziua de 25.09.2008, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 24.09.2008 și în conformitate cu art.98 alin.4 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența următorului judecător de serviciu din planificarea de permanență, în persoana doamnei judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului pârât, consilier juridic și mandatarul ales al intimatului reclamant, avocat G, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat, este scutit de plata taxelor judiciare, conform prevederilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, iar din partea intimatului reclamant s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură al instanței, întâmpinare, în două exemplare.
Un exemplar din întâmpinare se comunică reprezentantei recurentului pârât.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare fașă de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse în scris. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
Învederează instanței faptul că pârâtul a emis o decizie, pe care nu a mai respectat-o, deși aceasta este perfect legală, nefiind nici anulată și nici retrasă, ca atare ea trebuie să-și producă efectele.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar, reprezentând onorariu avocat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- precizată ulterior reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor A să dispună:
- recunoașterea calității de consilier categoria A, clasa I, gradul 3, cu începere de la 1.08.2000, așa cum i-a fost acordată prin Decizia nr. 38/2000 cu toate drepturile ce decurg din aceasta,
- rectificarea carnetului de muncă prin înscrierea calității de consilier categoria A, clasa I, gradul 3, cu toate modificările ce se impun asupra pozițiilor următoare în ordine cronologică și cu remunerația corespunzătoare de la data dobândirii acestei calități respectiv - 1.08.2000.
- plata diferenței de bani ce i se cuvine ca urmare a recunoașterii calității de consilier categoria A, clasa I, gradul 3.
- A solicitat și cheltuieli de judecată în situația în care pârâtul se opune admiterii acțiunii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut în fapt că deși prin Decizia nr. 38/2000 a Directorului Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Aaf ost numit în funcția de consilier categoria A, clasa I, gradul 3, dobândind calitatea de funcționar public și cu toate că în chiar conținutul acestei decizii se stipula ducerea ei la îndeplinire, acest fapt nu s-a întâmplat, el necunoscând faptul că nu a fost înscrisă această mențiune în carnetul de muncă decât la data de 18.01.2007, când a solicitat conducerii OJPC A eliberarea unei copii după carnetul de muncă.
Reclamantul a mai susținut că a solicitat în scris pârâtei îndeplinirea acesteia decizii, astfel că a parcurs procedura prealabilă, în conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 585/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 38/2000 emisă de către Directorul Oficiului pentru Protecția Consumatorilor A, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la acordarea sumelor de bani reprezentând diferența dintre drepturile ce i s-ar fi cuvenit reclamantului și drepturile acordate efectiv, pe perioada 01.08.2000 - 05.03.2005, s-a respins ca prescrisă acțiunea reclamantului cu privire la acordarea sumelor de bani, reprezentând diferența dintre drepturile ce i s-ar fi cuvenit și drepturile acordate efectiv, pe perioada 01.08.2000 - 05.03.2005, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant și în consecință a fost obligat pârâtul să-i recunoască reclamantului încadrarea în funcția de consilier categoria A, clasa I, gradul 3, așa cum i-a fost acordată prin Decizia nr. 38/2000 cu toate drepturile ce decurg din aceasta, a fost obligat pârâtul să-i rectifice carnetul de muncă al reclamantei în sensul înscrierii încadrării în funcția acordată, prin Decizia nr. 38/2000 cu toate modificările ce se impun asupra pozițiilor următoare în ordine cronologică și cu remunerația corespunzătoare de la data de 6.03.2005, a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului diferența de bani care i se cuvine ca urmare a încadrării în funcția de consilier categoria A, clasa I, gradul 3, începând cu data de 6.03.2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Decizia nr. 38/31.07.2000 emisă de OJPC A este act administrativ deoarece a fost emisă de o autoritate publică în vederea executării legii ( respectiv a nr.HG 223/1995 și Legea nr. 188/1999 ) și a dat naștere unor drepturi în favoarea reclamantului. Întrucât acea decizie nu a fost revocată de autoritatea emitentă și nici nu a fost anulată de instanța competentă, ea își produce toate efectele în vederea cărora a fost emisă.
S-a mai reținut că prin înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului, acea decizie a intrat în circuitul civil, astfel că nu mai poate fi revocată de către autoritatea emitentă, care are obligația să o execute.
Pârâta nu a solicitat anularea acelei decizii pe calea contenciosului administrativ până în prezent, ceea ce înseamnă că i-a recunoscut implicit valabilitatea, însă refuză în mod nejustificat să o execute.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Sibiu - A, solicitând casarea sentinței atacate, urmând ca după rejudecarea în fond să se dispună respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a reiterat excepția nelegalității Deciziei nr. 38/2000, având în vedere faptul că aceasta a fost emisă cu depășirea prerogativelor legale, de către conducerea A de la acea dată, fără a avea la bază un stat de funcții stabilit prin ordin al directorului general al Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, conform art. 4 alin. 2 din Hotărârea nr. 223/1995 privind organizarea și funcționarea Oficiului pentru Protecția Consumatorilor și fără a avea un temei legal.
Se susține că la data de 25.07.2000 a fost emisă Decizia nr. 38, prin care reclamantul a fost numit în funcția de " consilier categoria A, clasa I, gradul 3". Întrucât art. 4 alin. 2 din Hotărârea nr. 223/ 1995( în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 38/2000 ) prevedea faptul că numai directorul general al Oficiului pentru Protecția Consumatorilor este abilitat să stabilească statele de funcții pentru unitățile subordonate: oficiile județene și al municipiului pentru protecția consumatorilor, fosta conducere a Aa emis Decizia nr. 38/2000 - de numire în funcția de consilier a domnului - fără a avea o bază legală și un stat de funcții stabilit prin ordin al directorului general al
Potrivit statului de funcții emis de la data de 14.03.2001, deci ulterior deciziei incriminate, doar inspectorul șef și inspectorul șef adjunct de la acea dată ocupau funcția de consilier AI. Conducerea actuală a A, nu a făcut altceva decât să respecte un stat de funcții valabil, emis de Ca atare, chiar dacă decizia ar fi fost valabilă la data emiterii, aceasta a căzut în desuetudine în urma apariției noului stat de funcții transmis de prin adresa nr. 1/1062/14.03.2001.
Se mai susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 38/2000 pentru faptul că "statele de funcții pentru unitățile subordonate Oficiului pentru Protecția Consumatorilor se stabilesc prin ordin al directorului general" ( art. 4 alin. 2 din HG nr. 223/1995 ) deoarece este vorba de directorul general al Oficiului pentru Protecția Consumatorilor - actualul și nicidecum de conducerea Județene Pentru Protecția Consumatorilor.
În ceea ce privește reținerea instanței de fond referitoare la faptul că Decizia nr. 38/2000 nu ar fi fost comunicată d-lui, recurentul arată că este nefondată, întrucât, dacă aceasta ar fi realitatea, prezenta cauză ar fi lipsită de obiect. Mai mult decât atât se arată că reclamantul a depus copia acestei decizii în fața instanței de fond, ori dacă nu i-ar fi fost comunicată, nu ar fi putut face acest lucru.
Atâta timp cât, prin statele de funcții emise nu a prevăzut funcția publică de consilier pentru reclamant, este exclusă culpa Prin urmare, obligarea pârâtei la plata sumelor arătate în sentința atacată este neîntemeiată. A fiind organ subordonat este normal ca să fie respectate statele de funcții emise de forul tutelar.
Recurentul arată că acțiunea reclamantului trebuie respinsă fiind întemeiată pe o cauză ilegitimă. Astfel, Decizia nr. 38/2000 emisă de A este atinsă de nulitate absolută fiind emisă de fosta conducere a A cu încălcarea flagrantă a legii și fără a avea la bază un temei legal, respectiv un stat de funcții stabilit de autoritatea centrală. Conform prevederilor art. 4 alin. 2 din HG nr. 223/1995 "- statele de funcții pentru unitățile subordonate, precum și atribuțiile acestora se stabilesc prin ordin al directorului general ( al autorității centrale și anume al ).
Analizând recursul formulat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Susținerea pârâtei în sensul că Decizia nr. 38/2000 invocată de reclamant a fost emisă de către fosta conducere fără a avea o bază legală este neîntemeiată, deoarece chiar din cuprinsul acesteia rezultă că a fost emisă în baza HG nr. 223/1995 și a Legii nr. 188/1999.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 din HG nr. 776/2000 statele de funcții pentru unitățile din subordinea Oficiului pentru Protecția Consumatorilor ( actuala Autoritate Națională Pentru Protecția Consumatorilor) se stabilesc prin ordin al președintelui acestei autorități, însă acest act normativ nu este aplicabil în speță, deoarece nu era în vigoare la data emiterii deciziei nr. 38/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din HG nr. 223/1995 care era în vigoare la data emiterii deciziei: normativele de personal, criteriile de constituire a compartimentelor și statele de funcții pentru unitățile subordonate Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, precum și atribuțiile acestora se stabilesc prin ordin al directorului general.
Pârâtul nu a depus la dosar statul de funcții aprobat la data emiterii Deciziei nr. 38/2000, ceea ce conduce la prezumția că acesta nu există.
În ceea ce privește așa numita "structură de personal aprobată în urma reorganizării ANPC valabilă la data de 01.04.2001, aceasta nu este de natură să înlăture caracterul obligatoriu al unui act administrativ emis anterior și care a intrat în circuitul civil.
Având în vedere că decizia invocată de reclamant a intrat în circuitul civil și întrucât pârâtul nu a solicitat anularea acesteia, iar instanța nu se poate sesiza din oficiu în acest sens, reclamantul este îndreptățit să solicite recunoașterea drepturilor care decurg din aceasta, fiind inadmisibil ca un act administrativ să fie emis doar formal și să nu producă efectele juridice în vederea cărora a fost emis.
Apărarea pârâtului în sensul că acea decizie, chiar dacă a fost inițial valabilă, a căzut în desuetudine ca urmare a apariției noului stat de funcții adoptat de ANPC, nu poate fi primită deoarece legea contenciosului administrativ nu prevede o astfel de sancțiune pentru actele administrative, iar pe de altă parte statul de funcții adoptat în anul 2001, fiind ulterior Deciziei nr. 38/2000 nu poate avea vreo consecință asupra acesteia, el fiind valabil doar pentru viitor, fără a produce efecte retroactiv.
Nefiind întrunite temeiurile de drept invocate de către recurentă în recurs cât și cele prevăzute de art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, acesta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor Sibiu - OJPC A împotriva sentinței civile nr. 585/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-.
( continuare decizia nr. 1000/CA/2008 dată în dosar nr-)
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 600 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./30.10.2008
Jud. fond,
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Elisabeta Lazăr, Iosif Morcan
