Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1039/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--11.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1039
Ședința publică din 29 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, G, -, împotriva sentinței civile nr.584/6.IV.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtei intimate avocat, lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar un înscris cu care face dovada că pârâta intimată și-a schimbat denumirea din "AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A" în " DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A".
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.584/6.IV.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins ca nefondată acțiunea reclamanților, G, G, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de, împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică a județului A, în prezent Direcția de Sănătate Publică a județului A, având ca obiect acordarea tichetelor de masă și tichetelor cadou, sau contravaloarea acestora începând din data de 01.09.2005 până la zi și în continuare, reactualizate cu rata inflației până la data plății. A luat act de renunțarea la judecată reclamanților, a, și.
În motivare instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei și potrivit adresei nr.1239/3.IV.2009 aceasta nu le-a acordat drepturile solicitate.
Conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2006, tichetele solicitate de reclamanți pot fi acordate numai în limita prevederilor bugetului local pentru unitățile din sectorul bugetar.
Cum reclamanții nu au făcut dovada că bugetul pârâtei a avut prevăzute în perioada respectivă sume pentru acordarea acestor drepturi, instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea lor. În ce privește tichetele cadou, art. 1 dispune că acestea pot fi acordate numai personalului cu contract de muncă din cadrul instituțiilor din sectorul bugetar, fără a face vreo referire la funcționarii publici.
Referitor la acordarea acestor drepturi este relevantă în cauză Decizia nr. 14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, în soluționarea recursului în interesul legii, a statuat că "Dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, nu se poate acorda funcționarilor publici aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget suma cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Decizia nr. 14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție produce efecte erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial al României și este obligatorie, potrivit art. 322 alin. 3 Teza a doua Cod procedură civilă.
În aceste condiții, ținând cont de faptul că nu s-a făcut dovada cuprinderii în prevederile bugetare ale pârâtei a contravalorii sumelor cu această destinație, achiesarea pârâtei, prin reprezentant, la cererea reclamanților, nu constituie un argument legal pentru admiterea acțiunii, întrucât instituția pârâtă nu are un drept de dispoziție asupra bugetului fără a se sprijini pe o normă legală, care să le confere această prerogativă legală.
Tribunalul a apreciat în acest sens că raportat la soluția neechivocă dată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra acestei probleme de drept supuse dezbaterii ce face obiectul speței deduse judecății, reclamanții, funcționari publici, nu pot beneficia de alocația de hrană sub forma tichetelor de masă și tichete cadou.
În consecință, în raport cu cele mai sus arătate, instanța a apreciat că cererea reclamanților este netemeinică și nelegală, drept pentru care în baza art. 1, 18 din Legea nr. 554/2004 modificată, a respins acțiunea.
În baza art. 246.pr.civ. instanța a lua act de renunțarea celorlalți reclamanți la judecată.
În cauză au declarat recurs reclamanții, G, G, și solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare recurenții critică prima instanță pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât a procedat greșit la aplicarea dispozițiilor deciziei nr.14/18.02.2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție B care nu are relevanță în dosarul cauzei întrucât aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial nr.853 din 18 decembrie 2008 și doar de la această dată își produce efectele, astfel că interpretarea dată textelor art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/2004 nu este valabilă și pentru situațiile anterior datei publicării acesteia. Prin urmare, știind că dosarul cauzei a fost înregistrat anterior publicării în a deciziei și are ca obiect pretenții în legătură cu tichetele de masă și cadou aferente perioadei cuprinse începând cu data de 01.09.2005 până la data înregistrării cererii (02.10.2008) și în continuare, decizia de îndrumare a B, reținută de instanța de fond, a fost publicată abia la 18.12.2008, cu doar câteva luni înainte de pronunțare. În acest sens recurenții apreciază că decizia B producând efecte doar de la data publicării ei, acțiunea privind acordarea tichetelor de masă și cele cadou, nu se supune interpretărilor aduse de instanța de fond, astfel că acțiunea trebuia admisă, ceea ce este în deplin acord cu practica judiciară anterioară deciziei.
Reclamanții recurenți mai arată că prima instanță pornește de la premiza că pârâta nu avea prevăzută în buget alocația pentru acordarea tichetelor de masă, reținând că reclamanții nu au făcut această dovadă. Din materialul probator aflat la dosar rezultă că acest aspect al judecării cauzei nu a fost pus în discuția părților și nici nu putea fi dovedit de reclamanți întrucât alocațiile bugetare sunt consemnate în acte care se află în posesia exclusivă a pârâtei care în aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.287 din Codul muncii (invocate prin acțiunea introductivă), avea sarcina probei. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, prin art.92 din Contractul - angajament colectiv de muncă pentru perioada 2005-2008 nr.4606/29.06.2006, s-a obligat în mod expres să facă demersuri pentru includerea în buget a alocațiilor de hrană sub forma tichetelor de masă și care constituie, în opinia recurenților, și motivul pentru care a achiesat la aceste pretenții ale reclamanților. Dar instanța de fond, în lipsa oricăror dovezi, a considerat că instituția pârâtă nu are un drept de dispoziție asupra bugetului fără a se sprijini pe o normă legală, care să le confere această prerogativă legală, deși pârâta negociind prin Contractul - angajament colectiv de muncă acordarea acestor tichete avea și temeiul legal și dreptul să dispună de alocațiile bugetare la care s-a obligat în perioada amintită. Pe acest motiv reclamanții recurenți consideră sentința netemeinică și nelegală și solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării probatoriului.
Recurenții mai arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, potrivit prevederilor art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii pârâta este obligată "să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil" cu referire la tichetele de masă și cele cadou. Renunțarea la aceste drepturi este prohibită de art.38 din același cod care sancționează cu nulitatea orice tranzacție legată de aceste drepturi. De asemenea și art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale consacră dreptul fiecărui om la proprietate iar drepturile salariale ce fac obiectul prezentului dosar reprezentând un drept de creanță, se supun acestor reglementări astfel că în considerarea acestor texte legale, hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea legii. De altfel, chiar Curtea Constituțională prin decizia 820/2008 publicată în MO nr.537/16.07.2008 - anterior deciziei nr.14/2008 reținută de instanța de fond - a statuat că "instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", care aplicată în speța de față motivează stăruința în admiterea cererii și obținerea tichetelor de masă de care beneficiază și întregul personal din cadrul unității și în mod discriminatoriu sunt privați doar funcționarii publici, conchid reclamanții recurenți.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Cu privire la acordarea contravalorii tichetelor de masă, Curtea reține că acordarea acestor tichete este reglementată prin Legea nr. 142 din 9 iulie 1998, privind acordarea tichetelor de masă, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, fiind modificată ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 129 din 22 februarie 2007.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, "(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Din interpretarea dispozițiilor art.1 alin. 1 din Legea nr.142/1998, Curtea reține că acordarea beneficiilor reprezentând tichetele de masă apare ca o facultate în sarcina autorităților publice, și nu ca o obligație a acestora care se realizează în raport de dispozițiile legilor privind bugetele de stat. Or, în legile succesive privind bugetele de stat anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
De asemenea, Curtea observă că tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie și criteriile de selecție pentru cei care le primesc.
În consecință, tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă încheiate în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz.
În absența unor dispoziții inserate în contractele colective de muncă și a unor reglementări legale care să impună acordarea acestor tichete de masă reclamanților, Curtea constată caracterul nefondat al cererii acestora de obligare a pârâților la plata contravalorii acestora, o asemenea cerere urmând a fi respinsă ca nefondată.
Totodată, în rezolvarea acestei chestiuni, Curtea observă că prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale referitoare la acordarea tichetelor de masă la funcționarii publici, stabilind, în dispozitiv, că "dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea observă că aceasta a fost pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În consecință, este irelevantă în cauză susținerea din recurs legată de introducerea acțiunii anterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr.14/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru că aceasta are efecte imediate față de instanțe, astfel că hotărârile judecătorești pronunțate după momentul respectiv trebuie să fie conforme problemei de drept rezolvate prin decizia în interesul legii.
Raportat la acest efect al deciziei în interesul legii, sunt superflue afirmațiile recurenților privitoare la conținutul contractului colectiv de muncă pentru perioada 2005-2008 și la obligațiile asumate de angajator, la prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii sau la art.1 din Protocolul Adițional la. pentru că atâta timp cât dreptul în litigiu nu a fost nicicând câștigat de reclamanții recurenți, deci acesta nu a intrat în patrimoniul lor, nu constituie un drept de proprietate, respectiv de creanță de care să fi fost privați, pentru a se pune problema încălcării acestui protocol.
Curtea mai reține că este lipsită de eficiență juridică în prezent și decizia nr.820/2008 emisă de Curtea Constituțională, urmare la rezolvarea problemei tichetelor de masă prin decizia emisă ulterior în interesul legii.
În concluzie, pentru motivele expuse recursul reclamanților se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, G, -, împotriva sentinței civile nr.584/6.IV.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.IX.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.RO-30.09.2009
Tehnored-LM - 30.09.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător - G
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Maria Cornelia
