Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1044/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--15.05.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1044
Ședința publică din 29 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 503/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimații B și T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea intimatelor cj, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta pârâtelor intimate depune la dosar concluzii scrise și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 19 12 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit. c-d din Legea nr.188/1999 republicată, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la 01 01 2007 respectiv, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază: suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici.
A solicitat totodată obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri potrivit dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Autorității Naționale a Vămilor
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada menționată a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte și în această calitate avea dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâta nici după această data nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamantul consideră că este îndreptățit la plata acestor drepturi, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin.1, lit. d din Legea nr.53/2003 Codul Muncii.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În principal a invocat excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile motivând că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută imperativ de art.7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 2 din aceeași lege, iar în subsidiar, pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare pârâta a arătat că în perioada în care reclamantul a avut calitatea de funcționar public și a beneficiat de toate drepturile cuvenite în materia funcției publice și că dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr.188/1999 (devenit ulterior art. 31) cu aplicabilitate de la 01.01.2004, au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006.
Pârâta a considerat că în condițiile în care nici Legea nr. 188/1999 republicată și nici actele normative în vigoare în materia salarizării funcționarilor publici nu reglementează modalitatea de acordare a suplimentului postului, respectiv a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, iar prin Legile bugetare nu au fost prevăzute termene pentru acordarea acestor suplimente, instituțiile publice fiind obligate să efectueze cheltuieli numai cu respectarea Legii 500/2002 privind finanțele publice, drepturile salariale solicitate de reclamant nu pot fi acordate.
Se menționează că potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, dar după cum se poate observa, din reglementarea adoptată prin nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitare de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, legea privind sistemul unitare de salarizare nu a fost adoptată.
Prin sentința civilă nr. 503/23.03.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamantul împotriva pârâților Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T pentru obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizate începând cu luna aprilie 2004 până la 01.01.2007 cu indicele de inflație până la data plății efective și înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a acestor sporuri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 01.04.2004 până în prezent nu a beneficiat de drepturile salariale la care avea dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța s- pronunțat mai întâi asupra excepției inadmisibilității invocată de pârâtă, pe care a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că în cazul litigiilor de muncă promovate de funcționarii publici întemeiate pe dispozițiile Legii nr.188/1999, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile. Cum Legea nr.188/1999 este o lege specială față de Legea nr. 554/2004, în cauză se aplică legea specială și ca atare, nu sunt incidente prevederile art.7 alin.1 din legea contenciosului administrativ.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art.31 alin.1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret,procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Deși reclamantul a solicitat acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest procent și nici vreun alt procent. Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Potrivit art. 31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitare de salarizare pentru funcționarii publici iar în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii reprezintă o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că " instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative " astfel că, nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege dar care în prezent nu este pasibil de exercitare, nefiind reglementat.
De altfel, reclamantul în calitate de funcționar public este salarizat conform Legii nr.188/1999 care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici în cazul lor numirea în funcție realizându-se printr-un contract de drept public sau de drept administrativ astfel cum a fost definit în doctrină, libertatea contractuală a, părților fiind suplinită în cea mai mare parte de legiuitor și neexistând posibilitatea negocierii individuale a drepturilor salariale ca în cazul personalului angajat cu contract individual de muncă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea reclamantului pentru obligarea pârâților să plătească despăgubiri reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de câte 25 % pentru perioada aprilie 2004 până la 01.01.2007 actualizate cu rata inflației și obligarea pârâtei de a înscrie în carnetul de muncă suplimentele și sporurile solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul arătând că, succesiune în timp a celor două acte normative la care s-a făcut referire, impune să se rețină că dreptul la plata celor două suplimente a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și din legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004-2007.
Se mai arată că, pentru ca un drept să nu devină o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, apare un drept ce nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004 - 31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu anulat, întrucât s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul prin norma legală pe care și-a întemeiat cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil ca ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală mde a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Dreptul subiectiv al reclamantului este recunoscut de legiuitor printr-o normă legală dincolo de competența constatatoare a instanței de judecată, și ca atare reclamantul are dreptul la aceste suplimente salariale reglementate în art. 29 din Legea nr.188/1999 alături de celelalte sporuri și drepturi salariale.
Pârâta intimată a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a disp. Art. 304 ind. 1. pr. Civilă și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306. pr. Civilă, Curtea va admite ca fiind întemeiat recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 503/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimații B și
Modifică hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și obligă pârâta T la plata către acesta a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la 01.01.2007.
Obligă pârâta T să înscrie în cartea de muncă a reclamantului aceste sporuri.
Curtea a respins acțiunea reclamantului în ceea ce privește cuantumul de 25% a celor două sporuri și a respins acțiunea față de pârâta B, pentru următoarele considerente:
Recurentul reclamant a fost funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 01.04.2004 până la 01.01.2007 nu a beneficiat de drepturile salariale la care avea dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004-2007.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiind la fel de relevant că reclamanții au un drept subiect recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază recurenții cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
În aplicarea principiului că norma legală trebuie aplicată în sensul în care legiuitorul a edictat-o și nu în sensul înlăturării acesteia, instanța constată că întrucât recurenții nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile solicitate, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, ceea ce contravine în mod vădit principiului enunțat în condițiile în care o normă legală reglementată, trebuie să producă efectele fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, ca acestea să aibă doar caracter formal lipsit de conținut.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul recurentului de a beneficia de sporurile salariale prev. de art. 31 lit. a și c din Legea nr. 188/1999 republicată, este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția CEDO, Secția II-a - Hotărârea din 16 sept. 2003, cauza Stockholms och Juridic, Suedia.
Conform art. 41 din OG nr. 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, iar conform Anexei nr. 3 lit. D din același act normativ, devin sporuri specifice. Personalul prevăzut în această anexă beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Raportat la art. 29 lit. c și d, în prezent art. 31 - ca urmare a republicării Legii nr. 188/1999, la data de 29.05.2007, coroborat cu art. 41, art. 48 și Anexa 3 lit. D din OG nr. 6/2007 instanța constată fără nici un echivoc că reclamantul recurent este îndreptățit să beneficieze de cele două sporuri salariale reglementate de actele normative invocate.
Însă nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe recurenții la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de recurent se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către recurent, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel reclamantul nu a preciza temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit probelor dosarului, respectiv a conținutului cărții de muncă, reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei, Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, instituție subordonată pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor.
Deci raportul de serviciu, respectiv de muncă, există între reclamant și pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A, aceasta având obligația legală de a acorda drepturile salariale reclamantului.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, calitatea procesuală pasivă în acțiunile de contencios administrativ o are întotdeauna autoritatea publică ce vatămă printr-un act administrativ un drept recunoscut de lege pe seama reclamantului sau care refuză acordarea unui asemenea drept.
În cauză, cea care refuză acordarea unor drepturi salariale este pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A în calitate de angajator, aflată în subordinea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și nu Autoritatea Națională a Vămilor.
În consecință calitatea procesuală pasivă în dosar aparține numai pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și nu pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, motiv pentru care se va respinge acțiunea reclamantului față de această instituție pe excepția analizată.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 503/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimații B și
Modifică hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și obligă pârâta T la plata către acesta a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la 01.01.2007.
Obligă pârâta T să înscrie în cartea de muncă a reclamantului aceste sporuri.
Respinge acțiunea reclamantului în ceea ce privește cuantumul de 25% a celor două sporuri și respinge acțiunea față de pârâta
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Cu opinie separată în ceea ce privește respingerea acțiunii față de pârâta
GREFIER
Red.MB-06.10.2009
Tehnored-LM -06.10.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că Autoritatea Națională a Vămilor B are calitate procesuală pasivă în cauză,astfel încât s-ar fi impus soluționarea pe fond a acțiunii introduse împotriva acestei pârâte.
Calitatea procesuală pasivă este dată atât de calitatea de ordonator terțiar de credite cât și de modul de organizare a Autorității Naționale a Vămilor.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 alin 1 din HG nr.532/2007, în vigoare la data promovării acțiunii, structura organizatorică a direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, a direcțiilor județene și a municipiului B pentru accize și operațiuni vamale și a birourilor vamale se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Națională a Vămilor.
Tot astfel, art.8 alin 4 din același act prevedea posibilitatea Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, de a-și delega calitatea de ordonator terțiar de credite directorilor executivi ai direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și directorilor executivi ai direcțiilor județene, prin actul de delegare precizându-se limitele și condițiile delegării.
HG nr.532/2007 consacra de asemenea, prin dispozițiile art.9 și 10, atribuțiile conducătorului Autorității Naționale a Vămilor în stabilirea statului de funcții, a atribuțiilor și sarcinilor structurilor funcționale din unitățile subordonate, respectiv din direcțiile regionale, direcțiile județene și birourile vamale, structuri care, așa cum rezultă din anexa actului normativ menționat, sunt direct subordonate vicepreședintelui.
Dispozițiile menționate au fost reluate și în HG nr.110/18.02.2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că în carnetul de muncă al reclamantei Autoritatea Națională a Vămilor este menționată ca instituție în raport de care s-au stabilit raporturile de serviciu (filele 7 - 11 dosar fond).
Prin urmare, întrucât direcțiile regionale și județene sunt structuri funcționale lipsite de personalitate juridică, și întrucât numirile funcționarilor din cadrul acestora se fac de către conducătorul Autorității Naționale a Vămilor, însuși reclamantul fiind numit de directorul general al fostei Direcții Generale a Vămilor, actualmente Autoritatea Națională a Vămilor (fila 9, poziția 5, din dosarul de fond), calitate procesuală pasivă a autorității menționate este evidentă.
JUDECĂTOR
---
Red./09.10.2009
Tehnored-LM/09.10.2009
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Maria Cornelia
