Obligare emitere act administrativ. Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 11.06.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1038
Ședința publică din 29 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții PRIMARUL MUNICIPIULUI A și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A împotriva sentinței civile nr.583/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect obligare emitere act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța pune în discuție calitatea de recurent atât a Primăriei Municipiului A cât și a Primarului municipiului
Reclamantul intimat arată că are calitate de recurent atât Primăria Municipiului A cât și Primarul municipiului
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul intimat solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 17.09.2007 și precizată la data de 16 oct.2007, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului A și Primăria Municipiului A, reprezentată prin Primar, obligarea Primarului la eliberarea autorizației de construire pentru efectuarea lucrărilor de consolidare, modificare, extindere și recompartimentare la imobilul situat în A- înscris în CF nr. 8662.
A solicitat de asemenea obligarea pârâților la despăgubiri materiale în valoare de 25.000 lei reprezentând cheltuieli cu întreținerea precum și cheltuieli cauzate de deprecierea prețului imobilului din anul 2004 și până în prezent șl despăgubiri morale de 10.000 lei.
In motivarea cererii, reclamantul arată că este proprietar asupra imobilului din A- b însă, ca urmare a atitudinii și acțiunilor pârâtului nu poate exercita posesia și folosința asupra proprietății, pentru că imobilul nu poate fi locuit în starea în care se află și cu toate că a făcut nenumărate demersuri pentru obținerea autorizației în vederea reparațiilor, pârâtul, în mod sistematic și nejustificat a refuzat eliberarea acesteia, prin adresele nr. 59//Ao/10.02.2005, nr. 24340/28.01.2005 și 46373/Ao/16.07.2007.
Reclamantul mai arată că refuzul eliberări autorizației îi produce o gravă vătămare a dreptului de proprietate și atributelor acestuia, recunoscute de Constituție, legile naționale și Dreptul european. În prezent locuiește împreună cu familia compusă din patru persoane, într-un imobil închiriat, Cei doi copii, astfel cum rezultă din certificatele eliberate de Comisia de expertiză, suferă de handicapuri majore, de gradul I, cu probleme locomotorii deosebite, ce impun o locuință adecvată pentru acces facil cu căruciorul special,
Hotărârea CLM A nr. 18/2004, de aprobare a PUZ-ului în care se află imobilul său, invocată de pârâți despre care a aflat din adresă, nu i- fost adusă la cunoștință pentru aop utea ataca și nu poate constitui un motiv de refuz atâta timp cât pârâții nu au demarat demersurile în vederea exproprierii imobilului, conform Legii nr. 22/1994.
Prin întâmpinare, pârâta Primăria municipiului a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că autorizațiile de construire se emit de către Primarul municipiului A, și solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca prematură arătând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile obligatorii potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a art. 109 al. 2 Cod procedură civilă iar cu privire la susținerile reclamantului arată că, la toate solicitările acestuia i-a comunicat în termen răspunsuri în sensul că, cererile sale nu pot fi rezolvate favorabil în sensul emiterii autorizației de construcție deoarece prin HCL A nr. 184/15.04.2004 imobilul situat în A- se află în zona de interdicție temporară de construire până la realizarea condițiilor de expropriere întrucât în. zona respectivă a fost aprobat planul urbanistic zonal - Parcul Româno - - în Municipiul A -, plan care cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la organizarea rețelei stradale, organizarea arhitectural - urbanistică în funcție de caracteristicile structurii urbane, modul de utilizare a terenurilor, dezvoltarea infrastructurii edilitare, statutul juridic și circulația terenurilor și protejarea monumentelor istorice și servituți în zonele de protecție ale acestora.
Pârâtul apreciază că, respectarea prevederilor obligatorii ale documentației de urbanism rezultă din prevederile art. 2 al. 2 din Legea nr. 50/1991 care prevăd că, autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism avizate și aprobate potrivit legii.
Urmare a excepției lipsei calități procesuale a Primăriei, prin precizarea de acțiune din 16 oct. 2007, reclamantul l-a chemat în judecată în calitate de pârât și pe Primarul municipiului A și și-a concretizat pretențiile privind despăgubirile civile la valoarea de 25.000 lei și daunele morale la valoarea de 10.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 2839 din 4 dec.207 Tribunalul Arada respins ca prematură acțiunea reclamantului, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada că a depus la Primăria Municipiului A documentația prevăzută de art. 6-7 din Legea nr. 50/1991 și art. 16 din Normele de aplicare a legii, pentru obținerea autorizației.
În urma recursului reclamantului, Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia civilă nr. 121/6.02.2008 a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare, cu motivarea că reclamantul a îndeplinit procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, constând în cererile adresate autorității publice pentru recunoașterea unui drept și că Legea nr. 50/1991 nu instituie o altă procedură prealabilă cu caracter special. Documentația pretinsă de Legea nr. 50/1991 și Normele de aplicare nu se constituie într-o procedură prealabilă, ci constituie o sumă de acte care trebuie să însoțească cererea de eliberare a autorizației pentru construire.
În rejudecare, prin Notele de ședință depuse în ședința publică din 21.oct.2008, pârâtul Primarul municipiului A și-a menținut punctul de vedere cu privire la acțiunea reclamantului, exprimat prin întâmpinare și a solicitat să se aibă în vedere și faptul că disp. art. 2 alin. 1 din OUG nr. 37/26.03.2008 interzic achiziționarea de imobile de către autoritățile locale și că în prezent municipalitatea se găsește în imposibilitatea de a săvârși procedura exproprierii, conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 33/1995.
Urmare acestor dispoziții, pârâtul consideră că nu se poate atrage răspunderea pentru prejudiciul suferit de reclamant. Fiind în prezența unei interdicții legale, instituită de OG nr. 37/2008, în cauză devin aplicabile disp.art. 1082.civ. în sensul că în cazul reclamantului, pârâta se găsește în prezența unei situați care înlătură caracterul ilicit al faptei.
În aceeași ședință instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru a determina prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a degradării imobilului de la data depunerii primei cereri de eliberare a autorizației de efectuare a lucrărilor de consolidare, modificare, extindere și recompartimentare interioară a imobilului, până la zi.
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul - pe care instanța și la însușit în întregime - s-a stabilit că valoarea degradărilor suferite de imobil în această perioadă este de 2515 lei.
Prin sentința civilă nr. 583/06.04.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis acțiunea precizată exercitată de reclamantul împotriva pârâților Primăria municipiului A și Primarul municipiului A, și în consecință a obligat pârâtul Primarul Municipiului A să-i elibereze reclamantului autorizație de construire pentru efectuarea lucrărilor de consolidare, modificare și recompartimentare a imobilului situat în A,- b înscris în CF 8662 cu nr. top 1046/a/2/1 și Primăria municipiului A să-i plătească despăgubiri în sumă de 2515 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 752 lei, respingând celelalte pretenții ale reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că refuzul pârâtului Primarul municipiului A, de eliberare a autorizației de construire pentru efectuarea de către reclamant a lucrărilor de consolidare, modificare, extindere și recompartimentare a imobilului proprietatea sa, în situația în care acesta împreună cu familia sa locuiește într-un imobil închiriat, cât și împrejurarea că cei doi copii ai reclamantului au gradul de handicap grav, cu probleme locomotorii deosebite, necesitând și condiții de locuit corespunzătoare, încalcă grav dreptul de proprietate al reclamantului, în sensul că acesta nu se poate bucura de el, neputându-i exercita atributele lui în condiții corespunzătoare.
Restricțiile impuse de PUZ - ul zonei în care este situat și imobilul reclamantului, privind interdicția temporară de construire, până la realizarea condițiilor de expropriere, în situația în care procedurile prevăzute de Legea nr. 33/1995 nu au fost demarate și, în opinia instanței, că nici se va putea stabili data până la care ele vor fi materializate, nu poate constitui un motiv de refuz a eliberării autorizației solicitate de către reclamant.
Invocarea de către pârâți a dispozițiilor OUG nr. 37/2008, legate probabil de oferta de vânzare a imobilului făcută de reclamant în data de 29.aug.2005, ca urmare refuzului pârâților de a elibera autorizația, nu au relevanță în cauză, pentru că, în situația în care în viitor se vor putea realiza obiectivele din PUZ, reclamantul va putea fi expropriat în condițiile Legii nr. 33/1995.
Vătămarea suferită de reclamant rezultă și din degradările suferite de imobil în această perioadă, dovedite cu raportul de expertiză tehnică.
Pentru aceste considerente, considerând nejustificat refuzul pârâtului Primarul municipiului A de a-i elibera reclamantului autorizația, refuz care îi încalcă grav și-i împiedică realizarea atributelor proprietății cu privire la imobil, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 54/204 a obligat Primarul să-i elibereze autorizația pentru efectuarea lucrărilor de consolidare, modificare și recompartimentare a imobilului, iar Primăria municipiului A să-i plătească despăgubiri în sumă de 2525 lei, pentru prejudiciul suferit. De asemenea instanța a respins cererea reclamantului de obligare pârâților la plata de daune morale, considerând că nu se justifică.
În baza art. 274.pr.civ, instanța a obligat pârâții să-i plătească reclamantului 752 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI A și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului A întrucât emitentul autorizației de construire solicitată de reclamant, este Primarul Municipiului A - autoritate executivă - și nicidecum Primăria Municipiului A - structură funcțională cu activitate permanentă.
Totodată recurenții invocă excepția prescripției dreptului de a solicita despăgubiri materiale și daune morale pentru perioada aprilie 2004 - 17 2004, raportat la prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În motivarea recursului se arată că sentința atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale.
Privitor la Primăria Municipiului A, în calitatea sa de structură funcțională așa după cum rezultă din prevederile art.77 coroborat cu art.21 din Legea nr.215/2001, republicată, nu are patrimoniu propriu și-n consecință nu poate fi obligată la plata despăgubirilor stabilite la valoarea de 2515 lei și nici a cheltuielilor de judecată.
Totodată, mai arată pârâții recurenți, Tribunalul Arad nu a analizat în condițiile art.18 din Decretul nr.167/10.04.1958 prescripția dreptului de a solicita despăgubiri materiale și daune morale pentru perioada aprilie 2004 - 17 2004. Reclamantul a solicitat despăgubiri materiale în valoare de 25.000 Ron reprezentând cheltuieli cu întreținerea și cheltuieli cauzate de deprecierea prețului imobilului din anul 2004 și până în prezent și despăgubiri morale în valoare de 10.000 lei.
Pârâții recurenți arată că în mod greșit Tribunalul Aradi -a obligat la eliberarea autorizației de construire solicitată de reclamant, întrucât imobilul proprietate a acestuia se află în zona de interdicție temporară de construire până la realizarea condițiilor de expropriere, acestea fiind restricțiile impuse de - ul zonei. Având în vedere adoptarea A nr.184/15.04.2004, instanța de fond a ignorat prevederile Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, ce are aplicare în cauză, atâta timp cât hotărârea susmenționată este în vigoare nefiind revocată sau anulată. Astfel, hotărârea instanței de fond aduce atingere caracterului obligatoriu a reglementărilor legale în materie urbanistică.
Se mai arată că instanța de fond în mod nelegal a obligat Primăria Municipiului A la plata despăgubirilor materiale în valoare de 2515 lei, fără o analiză a aspectelor privind existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a culpei Primăriei Municipiului În acest sens se arată că nu ne aflăm în prezența vreunei culpe care să nască o asemenea obligație din partea Primăriei sau a Primarului Munic. A, în speță fiind vorba de îndeplinirea unei îndatoriri legale întrucât există o interdicție de construire reglementată prin Planul Urbanistic Zonal aprobat prin A nr.184/2004. Această situație înlătură caracterul ilicit al faptei și deci și existența unei răspunderi civile.
Totodată se mai arată și faptul că în mod nelegal instanța de fond a reținut refuzul pârâtului de a elibera autorizația de construire întrucât prin adresa nr.46343/AO/2007 petentului i-au fost aduse la cunoștință în mod obiectiv situația juridică a imobilului precum și intențiile autorității publice, astfel că nu suntem în prezenta vreunei culpe din partea Primăriei și a Primarului Municipiului A care au respectat prevederile legale în vigoare.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului A, excepție invocată de către recurentă și în faza de recurs, cu motivarea că autorizațiile de construire se emit de către Primarul municipiului, instanța o va respinge ca nefondată întrucât, obiectul acțiunii reclamantului nu-l reprezintă numai eliberarea autorizației de construcție pentru efectuarea lucrărilor de consolidare, modificare, extindere și recompartimentare, ci și despăgubiri, iar actele emise către reclamant poartă antetul acestei instituții.
De asemenea, această instituție a fost chemată în judecată prin reprezentantul său legal, respectiv Primarul Municipiului
Analizând excepția prescripției dreptului reclamantului de a solicita despăgubiri materiale și daune morale pentru perioada aprilie 2004 - 17 2004, raportat la prevederile art. 3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție invocată de către recurenții, instanța o va respinge ca nefondată întrucât, raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 34-40 dosar fond) stabilește starea de degradare a imobilului la momentul efectuării expertizei (12.12.2008), fără a stabili când anume au apărut aceste degradări, respectiv dacă au apărut în perioada aprilie 2004 - 17 2004, pentru a fi incidente prevederile art. 3 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă.
Privitor la daunele morale, acestea nu au fost acordate de către instanța de fond, iar recurenții nu au interes în discutarea acestui capăt de cerere.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Hotărârea instanței de fond nu aduce atingere caracterului obligatoriu a reglementărilor legale în materie urbanistică, după cum greșit afirmă recurenții, întrucât respectarea dreptului de proprietate are prioritate, iar refuzul pârâtului Primarul municipiului A, de eliberare a autorizației de construire pentru efectuarea de către reclamant a lucrărilor de consolidare, modificare, extindere și recompartimentare a imobilului proprietatea sa încalcă grav dreptul de proprietate al reclamantului și atributele acestuia, recunoscute de Constituție, legile naționale și Dreptul european, în sensul că reclamantul nu se poate bucura și nu poate dispune de bunul său, neputându-i exercita atributele lui în condiții corespunzătoare.
Restricțiile invocate de recurenții, impuse de PUZ - ul zonei în care este situat și imobilul reclamantului, privind interdicția temporară de construire, până la realizarea condițiilor de expropriere, ale Hotărârii nr. 184/2004 emisă de A, au fost înlăturate în mod corect de către instanța de fond, întrucât nu pot constitui un motiv de refuz a eliberării autorizației solicitate de către reclamant, atâta vreme cât este afectat dreptul său de proprietate.
Vătămarea suferită de reclamant este evidentă și rezultă și din degradările suferite de imobil în această perioadă, dovedite cu raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Curtea nu poate primi motivul de recurs, conform căruia instanța de fond nu a analizat aspectelor privind existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a culpei Primăriei Municipiului A, în stabilirea despăgubirilor materiale, întrucât datorită poziției reprezentantului acestei instituții care nu a emis autorizația solicitată de către reclamant, acesta a fost în imposibilitate să efectueze lucrările de consolidare și modificare la imobil, astfel că acesta s-a degradat, conform valorilor stabilite de expertul tehnic.
În speță nu sunt incidente motivele de modificare a hotărârii recurate, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9. pr. Civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții PRIMARUL MUNICIPIULUI A și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A împotriva sentinței civile nr.583/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.-MB-08.10.2009
Tehnored-LM - 08.10.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător - G
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Maria Cornelia
