Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1041/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 03.07.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1041
Ședința publică din 29 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenții T în numele B și A și B împotriva sentinței civile nr.684/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA SRL A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtelor recurente și Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale A, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale consilier juridic, în reprezentarea pârâtei recurente ANAF se prezintă cj iar în reprezentarea reclamantei intimate se prezintă d-l.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 23.09.2009 întâmpinare din partea reclamantei intimate, care se comunică cu reprezentații pârâtelor recurente.
Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtelor recurente și Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale A, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat, modificarea hotărârii judecătorești în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
Cu privire la recursul declarat de pârâta ANAF, solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului ca fondat, modificarea hotărârii atacate ca nelegală, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele arătate în scris.
Cu privire la recursul declarat de pârâtele și Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale A, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea acestora.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 28.11.2008 și precizată (fila 93 și 129), reclamanta - România SRL a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și a cerut anularea Deciziei nr.168/30.05.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală B, anularea deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.354, 355, 356, 357, 358, 359, 360, 361, 362, 363/25.03.2008, 306/10.03.2008 și a procesului verbal de control nr.4018, 4030, 4109, 4110, 4112, 4105, 4108, 4037, 4107, 4111/25.03.2008 și nr.3213/10.03.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 93.687 lei TVA și 33,713 lei majorări de întârziere.
În motivarea acțiunii se arată că prin deciziile de regularizare atacată emise în baza proceselor verbale de control, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aas tabilit în sarcina sa obligații reprezentând 93.687 lei TVA și 33.713 lei majorări de întârziere aferente TVA, actele administrative fiind motivate în drept pe dispozițiile Legii nr.157/2005 anexa 5 punctul 4 alin.15, 16, 19, 20 din Legea nr.86/2006, vamal de import al României și Regulamentul CEE nr.2913/1992.
Mai arată reclamanta că a formulat contestație împotriva deciziilor de regularizare, dar contestațiile au fost respinse de către Agenția Națională de Administrare Fiscală B care a invocat prevederile art.4 (6) lit. d, art.121, 144 din Regulamentul CEE nr.2913/1992.
Reclamanta a considerat că actele administrative atacate sunt nelegale, fiind emise cu aplicarea greșită a actelor normative incidente în cauză.
Astfel, a afirmat reclamanta, declarațiile de plasare a mărfurilor sub regim vamal de admitere temporară la care fac referire deciziile de regularizare, au fost acceptate înainte de aderarea României la și înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.86/2006, respectiv sub incidența Legii nr.141/1997 în vigoare până la data de 19.06.2006 și s-au încheiat după aderarea României la. tot în modalitatea prevăzută de Legea nr.141/1997, respectându-se prevederile Legii nr.157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare a Bulgariei și României la. care a intrat în vigoare la data de 01.01.2007.
Și acesta pentru că la aliniatul 16 al punctului 4 - Uniunea Vamală din Anexa 5 Tratatului de aderare referitor la procedurile care reglementează admiterea temporară se prevede că procedurile care reglementează admiterea temporară stabilite în articolele 84-90 și 137-144 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 și art.496-523 și 553-584 din Regulamentul (CEE) nr.2454/1993 se aplică noilor state membre cu respectarea dispozițiilor speciale în sensul că în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valorii în vamă și a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declararea deplasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
Reclamanta a considerat că în cazul mărfurilor aflate în regim de admitere temporară cu executare totală de drepturi stabilite în baza Legii nr.141/2007 sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import conform art.122 din Legea nr.141/1997, întrucât potrivit art.284 din Legea nr.86/2006 operațiunile vamale intrate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a acestui cod se finalizează potrivit acelor reglementări, așa a și procedat prin declarația de punere în circulație a mărfurilor.
Prin întâmpinare pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Bac erut respingerea ca neîntemeiată a acțiunii cu motivarea că la încheierea regimului de admitere temporară deschis înainte de aderare, prin punere în libera circulație a mărfurilor după aderarea României la. se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data plasării mărfurilor în regim suspensiv și nu cel în vigoare la momentul punerii în libera circulație aplicat de reclamantă.
Pârâta a considerat că după aderarea la. România a adoptat prevederile legislației europene în domeniul taxelor vamale, așa cum sunt acestea menționate în Tratatul de Aderare, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu având prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, așa cum prevede art.148 (2) din Constituția României.
Ca urmare, la încheierea unei operațiuni de admitere temporară prin punerea în libera circulație a mărfurilor plasate sun regim, pentru stabilirea drepturilor vamale se au în vedere dispozițiile art.144 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 de instituire a Codului vamal, care prevede că valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regim de admitere temporară.
Pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A prin întâmpinare (filele 119-121) au cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare au arătat că raportat la prevederile pct.4 alin.16 din Tratatul de Aderare, dacă declarația de plasare a mărfurilor sub regim vamal suspensiv a fost acceptată înainte de data aderării, cuantumul declarației vamale se determină pe baza elementelor ce rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării. Ori, înainte de aderare era aplicabil Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr.86/2006.
Cum prin art.164 (1) din Legea nr.86/2006 s-a prevăzut că atunci când ia naștere o datorie vamală pentru mărfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare acestor mărfuri în momentul declarației de plasare a mărfurilor sub regim de admitere temporară, iar aceste prevederi sunt în concordanță cu prevederile art.144 (1) din Regulamentul nr.2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, datoria reclamantei a fost corect calculată prin deciziile de regularizare.
Din oficiu instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Având în vedere că în cauză a fost chemată în judecată Autoritatea Națională a Vămilor B care are personalitate juridică în reprezentarea Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, care este o structură în subordinea sa, iar pe de altă parte că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T nu are personalitate juridică, astfel că nu poate veni în reprezentarea Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, iar actele a căror anulare se cerere nu sunt emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, instanța a apreciat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, astfel că a admis excepția și în temeiul art.137 Cod procedură civilă a respinge acțiunea față de aceasta în baza excepției invocate.
Prin sentința civilă nr. 684/22.04.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - România SRL împotriva pârâților Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, a anulat Decizia nr.168/30.05.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Deciziile de regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.354, 355, 356, 357, 358, 359, 360, 361, 362, 363 din 25.03.2008 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și procesele verbale nr.4018, 4030, 4109, 4110, 4112, 4105, 4108, 4037, 4107, 4111 din 25.03.2008 și nr.3213/10.03.2008 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B să restituie reclamantei suma de 127.400 lei reprezentând 93.687 lei TVA suplimentară și 33.713 lei accesorii aferente TVA suplimentară și a respins acțiunea față de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cursul anilor 2005-2006, reclamanta a plasat în regim de admitere temporară mărfuri care au fost puse în libera circulație în anul 2007.
În temeiul art.100 (1) din Legea nr.86/2006 Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aae fectuat în anul 2008 un control al operațiunilor și a apreciat că valoarea în vamă nu a fost corect stabilită, folosindu-se un curs valutar eronat, respectiv cursul valutar de la momentul punerii în libera circulație și nu cel de la momentul plasării în regimul suspensiv, procedând la regularizarea situației prin deciziile atacate, stabilind în sarcina societății reclamante obligațiile suplimentare în sumă de 127.400 lei, reprezentând 93.687 lei TVA și 33.713 lei majorări de întârziere aferente TVA.
Punctul de vedere al autorității vamale a fost însușit de organul de soluționare a contestației împotriva deciziilor de regularizare.
Tribunalul a reținut însă nelegalitatea actelor administrativ fiscale atacate, atât organul vamal emitent al actelor administrativ fiscale cât și organul de soluționare a contestației făcând o aplicare greșită, trunchiată a actelor normative incidente în cauză.
Pentru obligarea societății la plata obligațiilor vamale s-a invocat ca temei de drept Legea nr. 157/2005 anexa 5 pct. 4 alin. 16,19, Legea nr. 86/2006, vamal de import al României, Regulamentul CEE nr.2913/1992.
Prin Legea nr. 157/1995 România a ratificat Tratatul de aderare a Bulgariei și României la UE.
Potrivit art.4 (16) Uniunea vamală din Anexa 5 tratatului de aderare
" procedura care reglementează admiterea temporară stabilită de art.84-90 și 137-14 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 și în art.496-523 și 553-584 din Regulamentul (CEE) nr.2454/1003se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziții speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valori în vamă și a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declarația de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
Ca urmare, în cazul în care declarațiile de plasare a mărfurilor sub regim vamal de admitere temporară au fost acceptate înainte de data aderării, sunt instituite dispoziții speciale aplicabile României, în calitatea sa de nou stat membru.
Aceste dispoziții speciale sunt derogatorii de la procedurile care reglementează admiterea temporară stabilite în art. 84-90 și 137-144 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 și în art.496-523 și 553-584 din Regulamentul () nr.2454/1993.
În conformitate cu dispozițiile speciale ale pct.4 alin.16 din Anexa 5 Tratatului de aderare, elementele pe baza cărora se determină cuantumul datoriei vamale rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
În funcție de data declarației de plasare a mărfurilor sub regim vamal, de admitere temporară, legislația aplicabilă înainte de data aderării, este după caz, fie Legea nr. 141/1997 în vigoare până la data de 19 06 2006, fie Legea nr. 86/2006.
Cum declarația de plasare sub regimul vamal de admitere temporară pentru autovehicul, a fost acceptată înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 86/2006 Codul Vamal al României iar potrivit art.284 din această lege operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a legii, se finalizează potrivit acelor reglementări, elementele pe baza cărora se determină cuantumul datoriei vamale rezultă din Legea nr. 141/1997 în vigoare la data admiterii declarației vamale de admitere temporară.
Potrivit art.122 din Legea nr. 141/1997, în cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import.
Așadar Tribunalul a reținut că, în cazul operațiunilor de admitere temporară inițiate sub incidența Legii nr.141/1007, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de punere în liberă circulație, așa cum a fost calculat prin declarația vamală nr.2149/19 04 2007.
Ca urmare instanța de fond a înlăturat susținerea pârâtelor că valoarea datoriei vamale se stabilește conform art.144 din Regulamentul CEE 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar întrucât prin Tratatul de aderare sunt prevăzute dispoziții derogatorii de la art.144, și a concluzionat că a accepta punctul de vedere al pârâtelor ar însemna să nu ținem cont de prevederile derogatorii din Tratatul de aderare.
A fost înlăturată și susținerea pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor cum că art. 122 din Legea nr. 141/1997 nu poate fi aplicat pentru că ar cuprinde reglementări contrare legislației europene și că tocmai de aceea a fost adoptată Legea nr.86/2006.
Potrivit art.148(2) din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare.
Ori, art. 122 din Legea nr. 141/1997 nu contravine prevederilor tratatului de aderare care cuprind norme derogatorii făcând trimitere la legea internă în vigoare înainte de aderare.
Este adevărat că la data aderării în vigoare era Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr.86/2006, dar prevederile acesteia nu se puteau aplica operațiunilor vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a acestui cod, care se finalizează potrivit acelor reglementări.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 a anulat atât Decizia nr.168/30.05.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală B, cât și procesele verbale de control 4018, 4030, 4109, 4119, 4112, 4105, 4108, 4037, 4107, 4111/25.03.2008, 3213/10.03.2008 și Deciziile de regularizare nr.354, 355, 356, 357, 358, 359, 360, 361, 362, 363/25.03.2008 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, și Agenția Națională de Administrare Fiscală B solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată cu aplicarea art.3041și 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În esență recurentele critică prima instanță pentru că a aplicat în soluția dată prevederile art.284 din Legea nr.86/2006 privind aplicabilitatea prevederilor Codului vamal adoptat prin Legea nr.141/1997 și de asemenea dispozițiile art.128 (respectiv 122) din această lege.
Recurentele susțin că această interpretare a textului de lege nu are în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art.148 alin.2 din Constituția României "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare".
Astfel, potrivit Tratatului de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005, Anexa V, pct.4, par.13 "depozitul temporar și regimurile vamale menționate la art.4 alineatul 16 lit. b-h (lit. f: admiterea temporară) din Regulamentul CEE nr.2913/1992 care au început înainte de aderare încetează sau se încheie în condițiile legislației comunitare".
În conformitate cu prevederile art.144 alin.1 din Regulamentul CEE nr.2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar "atunci când se naște o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară". Astfel, prevederile art.122 din Legea nr.141/1997 au devenit inaplicabile fiind contrare legislației europene.
În ceea ce privește punctul de vedere al autorității vamale exprimat în adresa nr.14938/13.03.2007, se arată că prin adresa 44138/06.08.2007 a Direcției Tehnici de și Vamal, pct.2, urmare a precizărilor suplimentare obținute în timpul ședințelor organizate de Comisia Europeană - DG, se fac precizări în sensul că "Pentru regimurile de perfecționare activă și admitere temporară [] e) cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim".
De asemenea, la pct.7 din aceeași adresă se dispune că "Dispozițiile contrare cuprinse în adresele circulare [] nr.14938/13.03.2007 își încetează aplicabilitatea".
Se mai arată că în aplicarea prevederilor alin.16 al punctului 4 - Uniune Vamală din Anexa 5 din legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea a României și Bulgariei la Uniunea Europeană și urmare a informațiilor suplimentare obținute în timpul ședințelor organizate de Comisia Europeană - DG, Autoritatea Națională a Vămilor, publicată în nr.465/01.06.05, precizează următoarele:
"Principiile conținute în Anexa 5, pct.4 din Tratatul de Aderare a României și Bulgariei României și Bulgariei precum și cele din documentul DG nr.1661/2008 stabilesc că depozitul temporar și regimurile vamale menționate la art.4 alin.16 lit. b-h din Regulamentul CEE nr.21913/1992 al Consiliului începute și neterminate trebuie să se încheie conform legislației comunitare.
În cazul în care încetarea sau încheierea dă naștere unei datorii vamale, suma drepturilor de import care trebuie plătite sunt cele prevăzute astfel:
2. Pentru regimurile de perfecționare activă și admitere temporară se aplică următoarele prevederi:
a) La punerea în liberă circulație se datorează taxe vamale și dobânzi compensatorii.
TVA se datorează și se plătește de titularul operațiunii conform art.153 pct.3-5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
e) de schimb valutar pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulație este cel valabil la data înregistrării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim.
6) Având în vedere cele de mai sus și în aplicarea prevederilor art.78 din Regulamentul CEE nr.2913/1992, autoritatea vamală poate modifica declarația vamală după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri. Astfel, în situația în care la nivelul birourilor vamale se constată că au fost înregistrate declarații de punere în liberă circulație pentru mărfurile plasate sub regimuri vamale suspensive inițiate înainte de data aderării și care se încheie după această dată pe baza unor elemente care contravin celor de mai sus, veți lua măsurile necesare pentru regularizarea situației. []"
Recurentele arată că în baza acestor prevederi legale se reține faptul că la încheierea regimului suspensiv prevăzut la art.4 alin.16 lit. d din Regulamentul Consiliului CEE nr.2913/1992 (Ordinul nr.7789/2007, pentru aprobarea Normelor de autorizare a regimurilor vamale economice) început înainte de aderare și neîncheiat la momentul aderării, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulație este potrivit legislației comunitare, respectiv punctul 15 și punctul 16 din Actul de aderare Anexa 5 pct.4 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, cel valabil la data înregistrării declarației vamale de plasare a mărfurilor sub acest regim și nu de la data punerii în circulație a bunurilor, fapt care a condus la calcularea eronată a valorii în vamă și implicit a drepturilor vamale aferente declarațiilor vamale de import prin care mărfurile au fost puse în liberă circulație.
Totodată potrivit art.121 din Regulamentul CEE nr.2913/1992, când se naște o datorie vamală, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul acceptării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regimul de perfecționare activă.
În mod similar, la încheierea operațiunii de admitere temporară prin punerea în liberă circulație a mărfurilor plasate sub regim, pentru stabilirea drepturilor vamale, se aplică prevederile art.144 din Regulamentul CEE nr.2913/1992 de instituire a Codului vamal comunitar.
În conformitate cu art.144 alin.1 din Regulamentul CEE nr.2913/1992, atunci când se naște o datorie vamală pentru mărfurile din import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regim de admitere temporară.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța le va respinge ca neîntemeiate si va menține ca temeinică si legală hotărârea contestată, pentru următoarele considerente:
Problema care se pune în litigiu este cea referitoare la legea aplicabilă operațiunilor vamale efectuate de reclamanta - România SRL, în perioada 2004-2006, constând în introducerea în țară a unor bunuri în regim de admitere temporară, operațiuni deschise anterior aderării României la Uniunea Europeană, 1.2007 și închise ulterior acesteia, în anul 2007, prin punerea în liberă circulație a bunurilor, când reclamanta a utilizat, la calculul drepturilor vamale cursul de schimb valutar în vigoare la momentul punerii bunurilor în liberă circulație.
Potrivit deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal ulterior, în temeiul art.100 din Legea nr.86/2006, respectiv de noul Cod vamal, atacate în litigiu, pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aaa preciat că reclamanta a utilizat nelegal cursul de schimb valutar în vigoare la data punerii în liberă circulație a mărfurilor și nu cel de la data înregistrării declarațiilor vamale de admitere temporară; sens în care a fost pronunțată și decizia în procedură prealabilă de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, pe principiul prevăzut de art.148 alin.2 din Constituție care dă prevalență legislației europene în domeniul vamal, conform celor cuprinse și în Tratatul de Aderare a României și Bulgariei, impunerea vamală fiind calculată astfel cu aplicarea art.144 din Regulamentul CEE nr.2913/1992.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în aliniatul 16 pct.4 - Uniunea Vamală, din Anexa Va T ratatului de aderare, care referitor la procedurile care reglementează admiterea temporară, stabilite în art. 84-90 și 137-144 din Regulament și art. 496-523 și 553-584 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993, stabilesc că aceste dispoziții se aplică noilor state membre cu respectarea dispozițiilor speciale potrivit cărora, în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valorii în vamă și a originii mărfurilor de import, la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declarația de plasare a mărfurilor de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
Întrucât aceste dispoziții speciale sunt derogatorii de la procedurile care reglementează admiterea temporară, rezultă că elementele pe baza cărora se determină cuantumul datoriei vamale sunt cele prevăzute în legislația aplicabilă României înainte de data aderării.
Declarațiile vamale depuse de reclamantă, de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară au fost acceptate de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A anterior datei de 19.VII.2006, astfel că potrivit art.284 din Legea nr.86/2006 privind noul Cod vamal, devin aplicabile prevederile vechiului Cod vamal, respectiv art.122 alin.1 din legea nr.141/1997.
Acest text legal a prevăzut că, în cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import.
În cauza dedusă judecății toate declarațiile vamale de admitere temporară care au generat impunerea vamală au fost înregistrate pe perioada când era în vigoare Legea nr.141/1997, respectiv vechiul Cod vamal, astfel că potrivit principiului "tempus regit actum", reclamantei i se aplică normele cuprinse în acest cod.
În consecință cursul de schimb valutar utilizat de reclamantă, pentru transformarea în lei a valorii în vamă a mărfurilor puse în circulație, a fost cel în vigoare la data înregistrării declarației de punere în liberă circulație a bunurilor, cum în mod judicios a reținut prima instanță prin soluția de admitere a acțiunii, motiv pentru care recursurile pârâtelor care reproduc constant punctul de vedere exprimat prin actele de impunere vamală, prin decizia în procedură prealabilă și prin întâmpinările depuse în primă instanță, se resping ca nefondate.
Curtea constată că sunt nefondate criticile din cele două recursuri legate de ignorarea de către Tribunalul Arada prevederilor art.148 alin.2 din Constituție și ale Anexei V, pct.4 par.13 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005, sau ale art.144 din Regulamentul CEE nr.2913/1992, reproduse în recursuri, pentru că același tratat, conține și dispoziții derogatorii care au fost analizate anterior și care sunt aplicabile speței, funcție de perioada în care s-au derulat operațiunile vamale ale recurentei.
Curtea mai reține că este irelevantă și critica menționată în recursul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală referitoare la neanularea tuturor proceselor verbale de control încheiate de autoritatea vamală pentru că acestea nu constituie acte de impunere vamală, ci operațiuni administrative premergătoare emiterii deciziilor de regularizare a datoriei vamale, singurele acte cu caracter de impunere vamală, deci cu efecte juridice în planul stabilirii de drepturi vamale, acte anulate prin sentință.
În speță, nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7. pr. Civilă, invocat de către recurenta B, întrucât din motivarea și considerentele hotărârii se deduce foarte clar soluția instanței și faptul că reclamanta nu datorează obligațiile vamale suplimentare stabilite în sarcina sa.
Pentru motivele expuse recursurile pârâtelor se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții T în numele B și A și B împotriva sentinței civile nr.684/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA SRL
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.MB-05.10.2009
Tehnore - -05.10.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Maria Cornelia
