Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1047/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1047/R/CA/2008
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 932/CAF/ 2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara recurentei reclamantă, avocat și reprezentantul intimatei pârâtă, consilier juridic, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care mandatara recurentei reclamantă depune la dosar împuternicirea avocațială și un set de înscrisuri, în xerocopie, reprezentând dispoziția nr. 5131 și carnetul de muncă al recurentei reclamantă.
Câte un exemplar din înscrisurile depuse se comunică reprezentantului intimatului pârât.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare fașă de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara recurentei reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza în fond să fie admisă acțiunea reclamantei.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Mandatara recurentei reclamantă învederează că instanța de fond a plecat de la o greșită stare de fapt, iar confuziile din considerentele sentinței ar putea explica soluția greșită câtă vreme în pagina doi a sentinței se fac trimiteri la acte care nu o privesc pe reclamantă.
Mai precizează că în sensul admiterii acțiunii reclamantei trebuiau interpretate toate probele. De asemenea, învederează instanței că susținerea potrivit căreia "ordonatorul de credite este singurul în măsură să stabilească dacă deține suficiente fonduri pentru a acorda un astfel de drept și că instanța nu se poate substitui acestuia" nu poate fi primită atât timp cât textul de lege nu lasă la aprecierea ordonatorului, ci arată că se acordă.
Ca atare, reclamanta fiind funcționar public, are dreptul la salariul de bază, sporuri, premii, stimulente și alte drepturi reglementate în principal în Legea 188/1999, dar și în alte acte normative speciale.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI OCNA M, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a indemnizației de dispozitiv prevăzută de art.9.2 al Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne, modificat și completat prin Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor, în cuantum de 25% din salariul de bază, în mod retroactiv, pe perioada cuprinsă între ultimii trei ani de la data introducerii acțiunii și data pronunțării hotărârii judecătorești, plată actualizată în funcție de indicele de inflație până la data plății efective. A mai solicitat și obligarea la calcularea și plata acestei indemnizații în continuare după pronunțarea sentinței, precum și obligarea pârâtei la includerea în bugetul local pe anul 2008, prin rectificare de buget a sumelor necesare plății indemnizației.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că indemnizația de dispozitiv a fost inițial prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 potrivit cu care cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiată de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor pentru modificarea și completarea Ordinului nr.275/2002 al Ministrului de Interne, indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 și acordată inițial personalului militar și civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În drept a invocat prevederile Ordinelor nr.275/2002 și nr.496/2003. Prin Sentința nr. 932/CAF/03.06.2008 Tribunalul Alba - Secția Contencios administrativ a respins acțiunea reclamantei, reținând că dispozițiile din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 se aplică doar personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice centrale de stat, respectiv în instituțiile publice care au subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor, nu și funcționarilor publici din administrația publică locală. Cum autoritățile administrației publice locale nu sunt subordonate celei centrale beneficiind de autonomie locală, pârâtului nu îi este opozabilă obligația de acordare a îndemnizației de dispozitiv.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizată cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare pe toată durata exercitării funcției publice.
În motivarea recursului reclamanta a invocat în drept prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a restrâns în mod greșit domeniul de aplicare a Legii nr.138/1999 și a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, ignorându-se dispozițiile art.31.1 din acest ordin potrivit căruia "prin personal civil, în sensul ordinului se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor", iar "personalul civil din cadrul beneficiază de drepturile stabilite de lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev. de art.13 din Legea nr.138/1999, care este doar indemnizația de dispozitiv.
Din moment ce textul legal nu face nici o distincție între personalul ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale și cel din domeniul administrației publice centrale, este evident că acest drept poate fi acordat ambelor categorii.
A mai susținut că instanța nu a avut în vedere toate dovezile depuse în probațiune, pe care trebuia să le interpreteze în sensul că îndeplinește calitatea de funcționar public și toate condițiile prevăzute de lege pentru a i se recunoaște dreptul solicitat.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Pârâta intimată a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile Legii nr.138/1999, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Dreptul la indemnizația de dispozitiv solicitat de reclamantă este reglementat prin art.13 din Legea nr.138/1999.
Pentru a stabili dacă reclamantei ca funcționar public al administrației publice locale i se cuvine acest drept, se impune a se analiza dacă Legea nr.138/1999 este aplicabilă funcționarilor publici din administrația publică locală.
Legea în articolul 1, așa cum corect a sesizat și instanța de fond, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art.47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, la art. 49 se specifică în mod clar că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Chiar dacă s-ar aprecia că sfera de reglementare a legii cuprinde și funcționarii publici din administrația publică locală în continuarea analizei trebuie stabilită natura atribuțiilor pe care reclamanta le îndeplinește, dacă aceasta "desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare" ce impun prezența reclamantei la serviciu după un alt program decât cel curent, ceea ce nu este cazul.
În ce privește motivul invocat privind încălcarea principiului non discriminării consacrat în legislația internă,CEDO,Directiva /EC/78 se constată că argumentele reținute de instanța de fond sunt întemeiate, deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația funcționarilor publici ai administrației publice locale și cei care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale diferite.
Cum instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, nu este incident motivul de recurs invocat de reclamant potrivit art.304 pct.9 și 304/1 pr. civ.astfel că recursul va fi respins ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 932/CAF/ 2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex./16.10.2008
Jud. Fond.
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
