Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1070/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1070/2008
Ședința publică din data de 7 MAI 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 167/25.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamanții, -, C, A, G, G, -, A A, A, G, G, C, A, A, și cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statuari - spor de condiții de pericol.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ.
Reclamantul arată că nu are mandat de reprezentare din partea celorlalți reclamanți.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, în temeiul art. 150. proc. civ. Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită respingerea recursului și admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 167/25.01.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- s-a admis acțiunea reclamanților, C, a, G, G, a a, a, G, G, C, a, A, și au fost obligați pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județean S la plata către reclamanți, în formă brută, a drepturilor salariale reprezentând diferența de 10% dintre sporul pentru condiții de pericol deosebit efectiv achitate ofițerilor de poliție și cel prevăzut, pentru perioada februarie 2004 - decembrie 2004.
Sumele vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței acestor drepturi până la data plății efective a sumelor.
S-a respins acțiunea reclamantului G, ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că ordinul nr. 139/09.02.2004, Anexa 1 D, Nota nr. 1 constituie un act de excludere a unei categorii socio-profesionale, cea a ofițerilor de poliție, cu efectul neacordării unor drepturi prevăzute de lege, respectiva drepturilor salariale integrale, operând ca o restrângere a exercițiului unor drepturi, fără ca aceasta să fie justificată de motivele prevăzute de art. 53 alin. 1 din Constituție și anume: apărarea, securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Art. 53 alin. 2 din Constituție prevede că restrângerea poate fi dispusă într-o societate democratică numai dacă este necesară, măsura trebuind să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau libertății.
Măsura stabilită prin ordinul arătat mai sus încalcă prevederile art. 5 alin. (1) din 53/2003 privind funcționarea principiului egalității de tratament față de toți salariații.
O altă consecință a Ordinului nr. 139/9.-02.2004 este aceea că ofițerii de poliție, în speță reclamanții au fost discriminați față de ceilalți polițiști prin neacordarea dreptului prevăzut de lege, respectiv restrângerea acestui drept fără să existe o justificare pertinentă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul modificării acesteia, cu consecința respingerii acțiunii introductive, ca urmare a admiterii excepției prescripției extinctive, precum și ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea cererii de recurs recurentul a relevat că față de perioada pentru care s-a solicitat și s-a acordat plata drepturilor salariale în discuție, dreptul la acțiune al intimaților reclamanți este prescris pentru perioada februarie 2004 - decembrie 2005.
Totodată, s-a relevat că Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește acordarea sporului prevăzut la art. 21 din nr.OG 38/2003, întrucât din dispozițiile pct. 15.1 din Ordinul nr. 132/2004 șefii unităților poartă întreaga răspundere privind îndeplinirea condițiilor legale de acordare a sporului de pericol.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios, s-a arătat că, categoriile de personal și cuantumul sporului de pericol deosebit se stabilesc prin ordin al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cuantumul acestui spor, pe categorii de personal, putând fi modificat oricând în timpul exercițiului bugetar, ținând cont de fondurile bugetare aprobate Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Totodată s-a relevat că nr.OG 38/2003 nu garantează acordarea sporului într-un anumit procent din salariul de bază, ci stabilește doar plafonul maxim de acordare a sporului, neexistând o dispoziție normativă care să stabilească un nivel minim al sporului de pericol deosebit.
Intimații, deși legal citați cu mențiunea de a depune întâmpinare nu și-au exprimat poziția procesuală.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanții au chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție Județean S solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferența de 100/0 dintre contravaloarea sporului pentru condiții de pericol deosebit, prevăzute pentru polițiști și sumele efectiv achitate ofițerilor de poliție pentru perioada februarie 2004 - decembrie 2004, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății efective.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 din nr.OG 38/2003, polițiștii care execută misiuni în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază.
Prin Ordinul ministerului d e resort (Ministerul Administrației și Internelor, sub denumirea actuală Ministerul Internelor și Reformei Administrative), nr. 139/09.02.2004, Anexa 1 D, Nota nr. 1, acest spor pentru condiții de pericol deosebit de care beneficiau (trebuiau să beneficieze) ofițerii de poliție s-a diminuat cu 10 procente, pentru perioada februarie 2004 - decembrie 2004, inclusiv, astfel: de la 30% la 200/0, de la 250/0 la 15%, de la 20% la 0% și de la 15% la 50/0.
Pentru celelalte categorii de angajați ai ministerului (agenți de poliție și personal contractual) sporul pentru condiții de pericol deosebit nu a fost diminuat, această reducere referindu-se numai la ofițerii de poliție.
Având în vedere că acest spor a fost diminuat numai în ceea ce-i privește pe ofițerii de poliție, prevederea în temeiul cărei a operat această diminuare (Ordinul nr. 139/09.02.2004, Anexa 1 D, Nota nr. 1) este vădit discriminatorie, fiind întru ni te condițiile cumulative prevăzute de art. 2, alin. 1 din Ordonanța nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, și anume existența oricărei deosebiri, excluderi, restricții sau preferințe, pe bază de. categorie socială. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundament sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
De asemenea, conform art. 2, alin. Il din Ordonanța nr. 137/2000, dispozi (în speță ordinul ministrului) de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiul prevăzute este considerată discriminare în înțelesul legii.
Conform art. 3, lit. f din Ordonanța nr. -, dispozițiile cuprinse această ordonanță se aplică tuturor persoanelor fizice și juridice, publice sau priva precum și instituțiilor publice cu atribuții în ceea ce privește. asigurarea liniștii ordinii publice.
Potrivit art. 5, alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii - în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, iar conform alin. 2, 3 și 4 din același text de lege este interzisă ori discriminare, directă sau indirectă, respectiv acte și fapte de excludere, deosebire restricție sau preferință, care au ca scop sau efect neacordarea, restrângerea o înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislați muncii. Ori, unul dintre drepturile principale ale angajaților, corelative obligația angajatorilor, este salariul, care, potrivit art. 154 alin. 1 din Legea nr. 53/200 reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat. Conform art. 155, alin. 1 di aceeași lege, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și orice alte adaosuri.
Codul Muncii instituie prevalența plății drepturilor salariale (cu toate componentele, în înțelesul art. 155 alin. 1), prevăzând, în art. 156, că salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Conform art. 27 din nr.OG 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului. Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
Prima instanță soluționând acțiunea exercitată de către reclamanți, a cărei cauză juridică s-a fundamentat pe dispozițiile nr.OG 137/2000 nu a citat Consiliul.
Față de nerespectarea acestor norme de procedură, Curtea constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5.pr.civ.
Pentru acest considerent, urmează ca întemeiat pe prevederile art. 312.pr.civ. să admită recursul exercitat de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative și să caseze sentința civilă nr. 167/2008, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare tribunalul va cerceta și excepțiile de ordine publică evocate de recurentă în cuprinsul recursului, cu privire la prescripția dreptului material la acțiune și lipsa legitimării procesuale pasive a recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr. 167 din 25.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 7 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
3 ex.
jud.primă instanță: /
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
