Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1081
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr.364/PI/CA/31.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile. Intimatul Bas olicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței întâmpinări din partea pârâților - intimați T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și din partea Ministerului Justiției și Libertăților.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr- reclamanții, au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâții Curtea De APEL TIMIȘOARA, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor să dispună obligarea pârâților ca în temeiul art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată și modificată să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01 iulie 2005 și în continuare, obligarea pârâților la plata retroactivă a acestor drepturi bănești: - pentru pentru perioada 01.07.2005 - 01.03.2008; - pentru pentru perioada 01.08.2006 - 01.03.2008; - pentru pentru perioada 18.10.2005 - 01.03.2008; - pentru pentru perioada 11.12.2006 - 01.03.2008; pentru pentru perioada 29.11.2007 - 01.03.2008; pentru pentru perioada 01.11.2007 - 01.03.2008, cu reactualizarea acestora cu indicele ratei inflației până la data plății efective, perioadă în care aceste drepturi au fost suspendate nedeterminate și nelegal prin nr.OUG92/2004 și nr.OUG2/2006. S-a solicitat obligarea pârâtei Curtea de APEL TIMIȘOARA să procedeze la emiterea unor decizii de reîncadrare în muncă pentru reclamanți corespunzător cu drepturile invocate și să efectueze modificările cuvenite în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, după caz.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, articol de lege care arată că "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechimea în muncă; suplimentul postului;suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Modificările Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici au fost aduse prin Legea nr.251/2006, care a intrat în vigoare la data de 01.01.2007, prin urmare reclamanții consideră că noi trebuiau să beneficieze de aceste drepturi de natură salariala, cel târziu începând cu data de 01.01.2007.
Reclamanții au menționat faptul că până la republicarea din anul 2007 legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. c) și d) din lege.
Aceste prevederi legale, respectiv art.29 alin.1, devenit art.31 alin.1 din Legea nr. 88/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare au fost suspendate până la data de 31.12.2006 prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor de natura salariala și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 aprobată prin Legea nr.76/2005, respectiv prin nr.OUG2/2006 privind reglementarea drepturilor de natură salariala și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 aprobată prin Legea nr.417/2006.
Reclamanții au arătat că normele de suspendare contravin art.41 și 53 din Constituția României. Astfel dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare al muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, acest drept neputând fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică.
Totodată s-a solicitat a se constata că normele de suspendare contravin și art.15 alin.2 din Constituția României, deoarece dispozițiile nr.OUG92/2004 și nr.OUG2/2006 sunt retroactive suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare. De asemenea s-a solicitat să se constate că norma de suspendare a drepturilor bănești la care am făcut trimitere contravine și art.16 alin.1 Constituția României, întrucât reclamanților li s-a acordat acest drept prin lege, iar suspendarea acestui drept nu presupune pierderea dreptului însuși.
Examinând textul art.44 din nr.OUG92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, se poate constata că legiferarea cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece aceste drepturi la care se face referire nu au fost restrânse, ci îngrădite, atingând însăși existența dreptului.
Având în vedere dispozițiile art.38 și art.39 alin.1 lit. d) Codul muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament, reclamanții au apreciat că suspendarea drepturilor solicitate pe perioada 01 martie 2005 - 01 martie 2008 nu s-a realizat fiind lovită de nulitate, ci s-a înfăptuit numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația legală în mod voluntar.
În ceea ce privește citarea Ministerului Finanțelor Publice, reclamanții consideră că aceasta este justificată de prevederile art. 19 lit. a) Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și art.42 alin.1 Legea nr.511/2004, în baza dispozițiilor legale menționate mai sus, pârâtul răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acelor bugete. Pârâtul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și acele sume cuprinse în hotărârile judecătorești, așa încât acesta să fie obligat să asigure sumele necesare plății către angajator, îndeplinindu-și astfel obligațiile ce-i revin conform legii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 alin.1 lit. c) și d) și art.109 din Legea nr.188/1999, republicată și modificată, privind Statutul funcționarilor publici, art. 112 Cod procedură civilă.
Legal citată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, solicitând in principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanțelor; admiterea excepției prescrierii acțiunii formulate de către reclamanți in ceea ce privește plata drepturilor bănești aferente perioadei iulie 2005 - septembrie 2005; iar pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamanți ca fiind neîntemeiata.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, pârâta arată, pe de o parte, că între reclamanți - funcționari publici in cadrul Curții de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Economiei și Finanțelor, nu exista absolut nici o relație de serviciu, iar pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementata potrivit art.16 - 30 din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice. Ministrul Justiției este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministrul Economiei și Finanțelor, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților ordonatorului principal de credite - Ministerul Justiției, nu poate fi obligat la plata un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare de stat care sunt cuprinse in bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare.
Atribuții în angajarea și salarizarea funcționarilor publici au în exclusivitate numai parații 1 si 2: Ministerul Justiției B și Curtea de APEL TIMIȘOARA, fără ca pârâtul 3 - Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel în aceste relații.
Astfel, Ministrul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite bugetare destinate acoperirii cheltuielilor de personal nu are nici un raport de "subordonare bugetară" cu Ministrul Economiei și Finanțelor conform principiului piramidal de execuție bugetară.
Alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.
Ca urmare, raportat și la dispozițiile art.18 alin.2 lit. b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, numai Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare si repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite in conformitate cu legea bugetara anuală.
În ceea ce privește excepția prescrierii acțiunii pentru drepturile salariale aferente perioadei iulie 2005 - septembrie 2005, pârâta a solicitat instanței să o admită ca fiind întemeiată, motivat de prevederile art.283 alin.1 pct. c) din Codul muncii, act normativ care precizează că:
Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: - ) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate -."
În aceste condiții, având în vedere înregistrarea prezentei acțiuni pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.10.2008 solicitându-se acordarea drepturilor bănești începând cu luna iulie 2005, pârâta consideră ca petitul privind plata drepturilor salariale pentru perioada iulie 2005 - septembrie 2005 se impune a fi respins prin admiterea excepției prescripției.
Pe fondul cauzei, în ipoteza respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a învederat că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.417/2006. Aceste acte normative au avut o aplicare strict delimitată în timp, respectiv pe perioada anilor 2005 și 2006.
În conformitate cu prevederile art.56 din Legea nr.24/2000. republicată, privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative:
"După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia, pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea".
În conformitate cu prevederile art. 64:
"În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendata printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării."
Luând în considerare faptul că, așa cum rezultă din Constituția României, măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege, tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor masuri pentru o anumită durată determinată, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, drepturi care sunt prevăzute expres în Codul muncii.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999. republicată: "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Față de modul de reglementare a art.31, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare se va face în condițiile prevăzute de legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ aflat în prezent în fază de proiect.
În prezent salarizarea funcționarilor publici se realizează potrivit dispozițiilor nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, act normativ care își găsește aplicabilitatea până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici. Prin urmare, nu era necesar ca suspendarea dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) - d) din Legea nr.188/1999, republicată, să fie prevăzută în mod expres în cuprinsul nr.OG6/2007, suspendarea găsindu-și aplicabilitatea până la intrarea în vigoare legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
De asemenea, pârâta precizează că în cuprinsul nr.OG6/2007 nu sunt prevăzute dispoziții referitoare la modul de acordare a suplimentelor reglementate de art.31 alin.1 lit. c) - d) din Legea nr.188/1999 datorită faptului că definirea noțiunii, precum și stabilirea și condițiile de acordare a suplimentelor se regăsesc în proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Pe cale de consecință, în prezent salarizarea funcționarilor publici se realizează în condițiile nr.OG6/2007, modificată și completată, drepturile salariale și celelalte drepturi de care beneficiază funcționarii publici fiind cele prevăzute în mod expres de acest act normativ până la data intrării în vigoare a legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, invocând, în primul rând, excepția lipsei calității procesuale pasive în această cauză. În susținerea excepției, pârâtul arată că, pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
În conformitate cu prevederile nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Misterului Justiției, cu modificările ulterioare, acesta este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției ca serviciu public și veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept".
În acest sens, în vederea realizării și exercitării obiectivelor și funcțiilor din domeniul său de activitate, Ministerul Justiției îndeplinește anumite atribuții specifice, strict determinate de lege, iar în calitatea sa de autoritate de stat, asigură controlul asupra aplicării unitare și respectării reglementărilor legale privind organizarea și instituțiilor și unităților care își desfășoară activitatea sub autoritatea sau în Ordinea sa, prevăzute în anexa nr.3 din nr.HG83/2005.
Ministerul Justiției, potrivit nr.HG83/2005 de organizare și funcționare a acestuia, nu are atribuții stabilite în sarcina sa în legătură cu încadrarea și stabilirea drepturilor salariale ale personalului instanțelor judecătorești și prin urmare, având în vedere că între Ministerul Justiției și instanțele judecătorești nu există raporturi de subordonare, deoarece acestea aparțin unor puteri diferite ale statului, nici între angajații Curții de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Justiției nu există niciun raport juridic.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită să se constatate că acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată.
Pârâtul arată că, în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, și prin OG2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Referitor la încălcarea art.41 și 53 din Constituție de către normele de suspendare pârâta amintește jurisprudența Curții Constituționale, în motivarea deciziilor pronunțate cu privire la prima de concediu (nr.214/2005, 37/2005, 148/2005, 37/2005) unde s-a statuat în esență că "beneficiarul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art.53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă."
Se arată că prevederile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, definesc structura salariului unui funcționar public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, urmând ca modalitatea de stabilire a salariului acestei categorii profesionale să se realizeze prin lege specială în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult, dispozițiile art.31 alin.3 din Legea nr.188/199 stabilesc că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea Sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Așadar, Legea nr.188/1999 invocată ca temei de drept de către reclamanți în (susținerea acțiunii reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei profesionale a funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, fără să stabilească concret modalitatea de calcul a salariului acestora, astfel încât procentul de 25% indicat de reclamanți este arbitrar și fără susținere legală.
Pârâtul a solicitat instanței să constate că reclamanții se află în imposibilitatea de realiza prin intermediul unei acțiuni în justiție o creanță al cărei cuantum nu este stabilit lege pentru a putea fi determinat sau determinabil.
Pârâta Curtea de APEL TIMIȘOARA nu a formulat întâmpinare.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinări, prin care au solicitat respingerea ca nefondată a aspectelor semnalate de pârâte.
Astfel, se solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și a Ministerului Economiei și Finanțelor. Calitatea procesuală a Ministerului Justiției este justificată de calitatea de ordonator principal de credite, având atribuții de a garanta și de a asigura fondurile necesare achitării drepturilor de natură salarială invocate în acțiunea principală. Cu privire la calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, se arată că acesta, potrivit prevederilor art.115 din nr.HG83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat.
Cu privire la fondul cauzei, reclamanții au reiterat motivele invocate în cererea de chemare în judecată, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost precizată în cererea de chemare în judecată, apreciind că suspendarea, în două rânduri succesive, a aplicării dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative nr.OG92/2004 și nr.OG2/2006, a fost doar acela de a amâna începutul dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada invocată în cuprinsul acțiunii.
Prin sentința civilă nr.364/31.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor precum și excepția prescripției dreptului la acțiune și judecând pe fond:
A respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Curtea de APEL TIMIȘOARA. Dreptul acestora la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare (în reglementarea inițială, "suplimentul gradului") a fost introdus prin modificarea Legii nr.188/1999 prin Legea nr.161/2003 iar în perioada 2004 - 2006 dreptul la aceste suplimente a fost suspendat prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006.
Dreptul este reglementat de art.31 al.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999. Potrivit acestui text legal, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus, printre altele, din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Legea nu cuantifică aceste sporuri.
Starea de fapt este necontestată, litigiul constând în interpretările diferite pe care părțile le dau prevederilor legale:
Cu privire le excepțiile invocate în cauză se reține că:
Pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor () și Ministerul Justiției () consideră că nu au calitate procesuală pasivă. În esență, susține că nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat și pretinde ca fiind semnificativ că între el și reclamanți nu există raporturi de serviciu iar arată că nu are atribuții privind drepturile salariale ale personalului instanțelor judecătorești iar între reclamanții și Minister nu există raporturi de serviciu.
În temeiul art.137 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins ambele excepții deoarece este ordonator principal de credite și în această calitate este implicat în salarizarea tuturor peroanelor ce activează în sistemul parchetelor și instanțelor judecătorești, având atribuții în asigurarea și garantarea plății drepturilor de natură salarială iar are atribuții esențiale în formarea și administrarea bugetului de stat.
Drepturile salariale ale reclamanților, funcționari publici plătiți de la bugetul de stat, ar fi iluzorii sau în mod semnificativ slăbite dacă ele nu ar putea fi opuse instituțiilor superioare pârâtei Curtea de APEL TIMIȘOARA din ierarhia bugetară.
În ce privește prescripția dreptului la acțiune invocată de, tribunalul a reținut că drepturile pretinse de reclamanți au fost suspendate în perioada 2005 - 2006 prin nr.OUG92/2004 și OG nr.2/2006. Pe cale de consecință, a fost suspendat și dreptul la acțiune. Așadar, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 01.01.2007 și nu era împlinit la data de 16.10.2008 când a fost înregistrată acțiunea reclamanților.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a observat că legea nu cuantifică aceste suplimente, respectiv nu prevede ce mărime trebuie să aibă fiecare. Reclamanții pretind că fiecare trebuie să fie în procent de 25 % din salariul de bază. Nu există însă nici un fel de temei legal pentru acest cuantum. Prevederile legale invocate de reclamanți (Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003) nu prevăd acest procent nici pentru suplimentul postului nici pentru suplimentul treptei.
În consecință, cererea, așa cum a fost formulată, este neîntemeiată (lipsită de temei legal). Tribunalul nu a putut cuantifica el aceste suplimente deoarece ar adăuga la lege, ceea ce este inadmisibil.
Se pune însă întrebarea dacă cererea nu ar putea fi admisă în parte, fără stabilirea cuantumului suplimentelor, de vreme ce, în mod evident, reclamanții au dreptul la aceste suplimente atât de la data de 01.01.2007 pe viitor (până la eventuala abrogare sau modificare a textului de lege sau până la încetarea calității de funcționar public), cât și anterior acestei date deoarece suspendarea dreptului nu înseamnă lipsirea lui de substanță ci doar neexecutarea, pe perioada suspendării, a obligației corelative acestui drept. Tribunalul a apreciat că răspunsul nu poate fi decât negativ deoarece, pe de-o parte, hotărârea judecătorească nu ar putea fi pusă în executare în condițiile în care un aspect esențial al litigiului (cuantumul suplimentelor) nu ar fi dezlegat iar pe de alta, s-ar depăși limitele sesizării deoarece această modalitate de a proceda nu reprezintă o admitere în parte ci o soluționare a altceva decât s-a cerut (respectiv constatarea existenței unui drept, chestiune necontestată de către pârâți). Admiterea în parte a cererii ar presupune obligarea pârâtelor la plata suplimentelor într-un cuantum mai mic decât cel solicitat și nu într-un cuantum nedeterminat (tribunalul a observat că un cuantum nedeterminat poate însemna nu numai mai puțin ci și mai mult de 25%, fără nici o limită maximă).
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că prima instanță în mod greșit nu a avut în vedere dispozițiile art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată, dispoziții de care au dreptul să beneficieze, alături de celelalte categorii de funcționari publici.
Se mai arată că, chiar dacă nu este prevăzut cuantumul acestor sporuri, el poate fi stabilit de către instanța de judecată, față de împrejurarea că o perioadă îndelungată administrația nu a realizat acest fapt, deși ea este cea care are ca activitate fundamentală organizarea legii, respectiv executarea ei în concret.
De asemenea, potrivit art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta - intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În considerentele întâmpinării se arată că, față de modul de reglementare a art.31, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare se va face în condițiile prevăzute de legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și că în prezent salarizarea funcționarilor publici se realizează potrivit dispozițiilor nr.OG6/2007 până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, act normativ care își găsește aplicabilitatea până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
Se mai arată că, în cuprinsul nr.OG6/2007 nu sunt prevăzute dispoziții referitoare la modul de acordare a suplimentelor reglementate de art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 datorită faptului că definirea noțiunii, precum și stabilirea și condițiile de acordare a suplimentelor se regăsesc în proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
Menționează că, prima instanță în mod corect a reținut că legea nu cuantifică suplimentele solicitate de reclamanți, iar cererea acestora de acordare a procentului de 25 % nu are nici un temi legal. În aceste condiții, instanțele de judecată nu pot cuantifica suplimentele solicitate de reclamanți, deoarece ar adăuga la lege, ceea ce este inadmisibil.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 - 118 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare se arată în legătură cu incidența dispozițiilor art.1 din protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului că s-a stabilit de către Comisie că acest protocol nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun; el se aplică numai cu privire la bunurile "actuale" ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui.
Astfel s-a stabilit cu valoare de principiu că: "o creanță nu poate fi considerată bun în sensul art.1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat".
Se mai arată că, Statutul, așa cum în mod corect a reținut prima instanță de fond nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, astfel că procentul de 25 % pe care recurenții îl solicită este arbitrar și fără susținere legală. Din toate aceste aspecte se trage concluzia că prin art.31 alin.1 se stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să se stabilească ulterior.
A admite posibilitatea valorificării acestor drepturi suplimentare ce au fost legal suspendate, în aceste condiții, înseamnă a lipsi de utilitate și a nega definirea teoretică a instituției suspendării.
Se menționează că pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.304 pct.8 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților și obligă pârâta Curtea de APEL TIMIȘOARA la plata către aceștia a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu 01 iulie 2005 până la 08.10.2009, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
Obligă pârâta Curtea de APEL TIMIȘOARA să înscrie în cărțile de muncă ale reclamanților aceste sporuri.
Respinge acțiunea reclamanților în ceea ce privește cuantumul de 25% a celor două sporuri și respinge acțiunea față de pârâții B și B, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că recurenții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei Curtea de APEL TIMIȘOARA și au formulat acțiunea întrucât nu au beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin.1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 lit. c) și d) au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Prin Legea nr.251/2006, art.13, pentru modificarea și completarea Legea nr.188/1999, prevederile art.29 alin.1 lit. c) și d) au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004 - 2007.
Este neîndoielnic că prin art.29 din Legea nr.188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiind la fel de relevant că reclamanții au un drept subiect recunoscut și ocrotit de Legea nr.188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004 - 31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază recurenții cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
În aplicarea principiului că norma legală trebuie aplicată în sensul în care legiuitorul a edictat-o și nu în sensul înlăturării acesteia, instanța constată că întrucât recurenții nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile solicitate, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, ceea ce contravine în mod vădit principiului enunțat în condițiile în care o normă legală reglementată, trebuie să producă efectele fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, ca acestea să aibă doar caracter formal lipsit de conținut.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul recurenților de a beneficia de sporurile salariale prevăzute de art.31 lit. a) și c) din Legea nr.188/1999 republicată, este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția CEDO, Secția II-a - Hotărârea din 16 sept. 2003, cauza Stockholms och Juridic, Suedia.
Conform art.41 din nr.OG6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, iar conform Anexei nr. 3 lit. D din același act normativ, devin sporuri specifice. Personalul prevăzut în această anexă beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Raportat la art.29 lit. c) și d), în prezent art. 31 - ca urmare a republicării Legii nr.188/1999, la data de 29.05.2007, coroborat cu art. 41, art. 48 și Anexa 3 lit. D din nr.OG6/2007 instanța constată fără nici un echivoc că reclamanții recurenții sunt îndreptățiți să beneficieze de cele două sporuri salariale reglementate de actele normative invocate.
Însă nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe recurenții la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de recurenții se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către recurenți, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel nici reclamanții recurenți nu au preciza temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu au indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea a respins acțiunea reclamanților față de pârâții B și B, ca fiind îndreptată împotriva unor instituții fără calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere pe de o parte, că între reclamanți - funcționari publici in cadrul Curții de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Economiei și Finanțelor, nu exista nici o relație de serviciu, iar pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementata potrivit art.16 - 30 din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice.
Pentru ca pârâtul Ministerul Justiției să aibă calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
În conformitate cu prevederile nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Misterului Justiției, cu modificările ulterioare, acesta este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției ca serviciu public și veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept".
În acest sens, în vederea realizării și exercitării obiectivelor și funcțiilor din domeniul său de activitate, Ministerul Justiției îndeplinește anumite atribuții specifice, strict determinate de lege, iar în calitatea sa de autoritate de stat, acesta asigură controlul asupra aplicării unitare și respectării reglementărilor legale privind organizarea instituțiilor și unităților care își desfășoară activitatea sub autoritatea sau în Ordinea sa, prevăzute în anexa nr.3 din nr.HG83/2005.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, calitatea procesuală pasivă în acțiunile de contencios administrativ o are întotdeauna autoritatea publică ce vatămă printr-un act administrativ un drept recunoscut de lege pe seama reclamantului sau care refuză acordarea unui asemenea drept.
Ministerul Justiției, potrivit nr.HG83/2005 de organizare și funcționare a acestuia, nu are atribuții stabilite în sarcina sa în legătură cu încadrarea și stabilirea drepturilor salariale ale personalului instanțelor judecătorești și prin urmare, având în vedere că între Ministerul Justiției și instanțele judecătorești nu există raporturi de subordonare, deoarece acestea aparțin unor puteri diferite ale statului, nici între angajații Curții de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Justiției nu există nici un raport juridic.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții, -, împotriva sentinței civile nr.364/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților, -, și obligă pârâta CURTEA de APEL TIMIȘOARA la plata către aceștia a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu 01 iulie 2005 până la 08.10.2009, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
Obligă pârâta CURTEA de APEL TIMIȘOARA să înscrie în cărțile de muncă ale reclamanților aceste sporuri.
Respinge acțiunea reclamanților în ceea ce privește cuantumul de 25% a celor două sporuri și respinge acțiunea față de pârâții B și
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/16.10.2009/TEHNORED:/16.10.09/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș /Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
