Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1069/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 06.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1069
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.234/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE A și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile. Intimații au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp. Art. 242 alin. 2. pr. Civilă.
Procedura este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 27 noiembrie 2008 reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție A și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și obligarea pârâților să efectueze retroactiv cuvenitele rectificări în carnetele de muncă cu privire la acest spor.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este lucrător de poliție în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție A și a fost desemnat ca organ ale poliției judiciare prin Ordin, în baza dispozițiilor art. 201 alin.3 Cod procedură penală și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
În conformitate cu prevederile art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, lucrătorii de poliție judiciară, detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar.
Reclamanta a considerat că fiind ofițer de poliție cu atribuții asemănătoare lucrătorilor de poliție detașați la.A, are dreptul să beneficieze de sporul de 30% iar neacordarea acestui spor constituie discriminare ce contravine dispozițiilor nr.OG137/2000 privind prevenire ași combaterea tuturor formelor de discriminare.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea acțiunii invocând pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între 01.09.2002 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii prezentei acțiuni, invocându-se ca temei legal art.1 Decizia nr.167/1958 și art.166 alin.1 Codul muncii.
Pe fond se arată că acțiunea nu este întemeiată întrucât reclamanta nu se află în prezența unei discriminări deoarece criteriul de selecție pentru acordarea sporului în cauză numai unora dintre ofițerii judiciari este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care stipulează că acesta se acordă numai ofițerilor detașați la Departamentul Național Anticorupție.
Inspectoratul General al Poliției Române prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesual pasive.
Pe fond se arată că pentru a beneficia de dreptul solicitat, reclamanta trebuie să îndeplinească condiția legală stipulată în nr.OUG43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție și anume să fie detașați efectiv în cadrul
Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare a invocat excepția lipsei sale procesuale pasive cu motivarea că sporul solicitat de reclamantă face parte din categoria drepturilor salariale date ofițerilor de poliție judiciară de către instituția publică angajatoare cu care reclamantul are raporturi de serviciu directe.
Prin sentința civilă nr.234 din 10.02.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 18 aprilie 2005, admis excepția calității procesual pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Finanțelor Publice și a Inspectoratului General al Poliției Române; a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție A, pentru obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1 septembrie 2002 - 31 martie 2006 și pentru obligarea pârâtului să efectueze retroactiv rectificări privind acest spor în cărțile de muncă și a respins acțiunea față de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Finanțelor Publice și Inspectoratul General al Poliției Române, pentru lipsa calității procesual pasive.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002- 31.03.2006, apreciind că momentul la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani este data de 01.08.2007, data emiterii Hotărârii nr.219/1.08.2007 de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care a reținut caracterul discriminatoriu al salarizării ofițerilor de poliție judiciară.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani stabilit de lege". Conform art.166 alin.1 (1) din Codul muncii "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art.21 alin.1 și 2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, stipulează că "persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Actul normativ care instituie dreptul salarial doar în beneficiul polițiștilor detașați la Departamentul Național Anticorupție și pretins acum de reclamantă, este nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție. Data la care reclamanții au luat la cunoștință de caracterul discriminatoriu al salarizării este data la care legile și actele normative care reglementează salarizarea diferențiată a celor două categorii de lucrători de poliție judiciară a fost adusă la cunoștința publică prin publicarea în Monitorul Oficial.
Prin urmare, instanța a apreciat că excepția prescripției dreptului material la acțiune este întemeiată, iar cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata sumelor aferente perioadei septembrie 2002 - 18 aprilie 2005, este prescrisă.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocate de către Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice, a excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative invocate din oficiu de instanță, instanța de asemenea a găsit-o a fi întemeiată.
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În cauza dedusă judecății, reclamanta se află în raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului A, care are competența legală să acorde plata drepturilor salariale funcționarilor publici cu statut special în cauză, și care a refuzat acordarea acestor drepturi salariale reclamanților.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Internelor și Reformei Administrative,acțiunea fiind respinsă față de acești pârâți.
Referitor la solicitarea acestui spor de către reclamantă, aferent perioadei 18 aprilie 2005 - 31 martie 2006, instanța a reținut că cererea privind acordarea drepturilor salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar nu este întemeiată.
Având în vedere că, recent Hot. nr.164/11.03.2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției Generale Anticorupție și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
Ținând cont de faptul de reclamanta nu a făcut dovada condiției legale instituite de legiuitor cu titlu imperativ și stipulată în mod expres în art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002, respectiv să fie detașat efectiv în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Pârâții au invocat faptul că reclamanta nu are aceleași categorii de atribuții ca și ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul Parchetului Național Anticorupție, iar reclamanta nu a făcut dovada contrară acestor mențiuni.
Tribunalul a constatat că reclamanta, subinspector de poliție, este încadrată în funcția de ofițer principal I la. A din data de 01.04.2008.
Stabilirea modului și cuantumului salariului unor categorii de funcționari publici este de competența legiuitorului și numai verificarea modului de aplicare a dispozițiilor legale în materie este de competența instanțelor judecătorești.
În acest sens, dispozițiile legale reglementate de art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, stipulează în mod expres că lucrătorii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar.
În mod nejustificat reclamanta a susținut că este vorba de existența unei discriminări deoarece criteriul de selecție pentru acordarea sporului în cauză numai unora dintre ofițerii judiciari, este perceput chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care stipulează că acestea se acordă numai ofițerilor detașați la. pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
La pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere deciziile Curții Constituționale pronunțate ulterior deciziilor pronunțate de Curtea de APEL TIMIȘOARA la care reclamanta face trimitere în dosar. Astfel prin Decizia nr.818/3 iulie 2008 și Decizia nr.820/3 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Decizia Curții Constituționale atât dispozitivul cât și considerentul sunt obligatorii și produc efecte juridice erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial al României.
Or, rezultă fără nici un echivoc că în interpretarea dată de Curtea Constituțională în deciziile pronunțate dispozițiile Ordonanței nr.137/2000 lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional.
Este elocvent a se reține că așa cum se arată de către Curtea Constituțională "luând în considerare dispozițiile art. 27 alin. 1 din ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioară și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispozițiile prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, motivează Curtea Constituțională, prin care se conferă instanței judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin urmare, instanța a constatat că în raport de calitatea pe care o are, salarizarea reclamantei se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care nu prevede acordarea sporului solicitat și nicidecum prin aplicarea prevederilor nr.OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, - în vigoare până la data de 29.03.2006, act normativ care se aplică exclusiv ofițerilor și agenților de poliție detașați în cadrul
Așa fiind singura soluție legală care se impune cu necesitate este cea a respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, întrucât instanța de judecată nu este abilitată să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive reprezentate de Guvern.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca nefondată cererea reclamantei privind acordarea drepturilor salariale aferente și pentru perioada 18 aprilie 2005 - 31 martie 2006, drept pentru care acțiunea s-a respins.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta arată că prima instanță nu a avut în vedere apărările făcute de aceasta ci doar apărările pârâților.
Recurenta precizează că este lucrător de poliție în cadrul A și a fost desemnată ca organ al poliției judiciare prin ordin al cu avizul conform al Procurorului General al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 201 alin.1 Cod procedură penală și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004, privind Poliția Judiciară.
Anterior intrării în vigoare a acestei legi, reclamanta recurentă a desfășurat activități de poliție judiciară în temeiul unor ordine ale șefului
Sporul solicitat de reclamantă este prevăzut prin art.28 din nr.OUG43/2008 pentru lucrătorii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, iar de un spor similar au beneficiat și judecătorii și procurorii care au instrumentat dosare privind infracțiuni de corupție.
Reclamanta arată că, nefiind detașată la Departamentul Național Anticorupție, nu a beneficiat de acest spor, dar a desfășurat activități judiciare de felul celor avute de colegii detașați în structura menționată, astfel că între cele două categorii de polițiști judiciariști s-a efectuat o discriminare legală prin reglementări care nu au la bază un criteriu obiectiv de diferențiere între persoane, activități și sporuri salariale, împrejurare ce poate fi remediată numai prin intermediul instanței judecătorești care poate extinde aplicarea sporului și către reclamant.
Reclamanta recurentă nu a motivat în drept recursul.
Pârâții intimați, fiecare în parte, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Pârâții intimați P A, și A au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 și 2 din Codul muncii.
De asemenea solicită să se țină cont de faptul că temeiul legal al acțiunii, respectiv nr.OG137 din 17.08.2007 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și modificată, a fost declarat neconstituțional prin deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820, 821 și 997 din 2008, publicate în Partea I, ale căror dispoziții sunt definitive și general obligatorii.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a, arătând că acesta nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat. Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite așa cum este, iar nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Pârâtul arată că diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a beneficia în perioada menționată, de dreptul solicitat, reclamanta trebuie să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în nr.OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și anume să fie detașați în cadrul
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma dispozițiilor art.304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța conform art.312 alin.1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinică și legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să fie incident vreunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care impun casarea sau modificarea hotărârii recurate.
Recurenta invocă faptul că în perioada cât a activat ca lucrător de poliție judiciară nu a beneficiat de sporul de 30 % din salariul de bază lunar, spor prevăzut de art. 28 din nr.OUG 43/2002 și că deși toți ofițerii de poliție judiciară îndeplinesc aceleași atribuții ca și ofițerii detașați la.A, actele normative, prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30 % acestor categorii de ofițeri de poliție judiciară, contravin dispozițiilor art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000, conform cărora sunt discriminatorii acele prevederi care avantajează anumite persoane față de alte persoane, apărare ce nu poate fi primită de către instanța de recurs întrucât prin Decizia nr. 820/2008 Curtea Constituțională a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Argumentele reclamantei privind identitatea de calitate și identitatea activităților desfășurate nu sunt în măsură să fundamenteze acordarea către reclamantă a sporului de 30 % din salariul lunar de bază.
De asemenea, criteriul de discriminare invocat, întemeiat pe prevederile art.10 alin.2 lit. e) pct.1 din nr.OG137/2000, nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferite, raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea, complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură penală, etc. și ca urmare, plata drepturilor salariale, se fac din bugetele alocate instituțiilor și respectiv, în baza unor temeiuri legale diferite.
În speță, este vorba de situația a două categorii de polițiști dintre care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ, și anume, pentru cei detașați la.A.
Practica judiciară invocată de către reclamantă deși nu este izvor de drept pentru instanțele judecătorești, legea fiind singurul izvor de drept, are la baza înlăturarea discriminării, constatată de D, organ care de altfel a revenit asupra punctului său de vedere, începând cu luna septembrie 2007, considerând că legiuitorul poate să introducă sporul salarial numai pentru ofițerii de poliție judiciară din structurile detașați la.A și că nebeneficierea de acest spor a ofițerilor de poliție judiciară nedetașați nu este o discriminare.
Reclamanta trebuia să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în nr.OUG43/2002 și anume, să fie detașată în cadrul, condiția detașării făcând diferența sub aspectul temeiului legal, în baza căruia se face remunerarea, astfel că, polițiștilor care nu îndeplinesc această condiție, li se aplică prevederile nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.234/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/15.10.2009
TEHNORED:/15.10.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
