Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1096/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1096/CA/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL PERSONALULUI SANITAR VETERINAR AL JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr.745/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Completul de judecată a fost legal constituit conform art.98(6) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea recurentului s-au depus la dosar concluzii scrise, solicitând și judecarea în lipsă.
Față de actele de la dosar și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar al județului a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru siguranța Alimentelor a județului H, Statul Român prin Ministerul Finanțelor,Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Agenția Națională a Funcționarilor Publici solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească:
- să se recunoască discriminarea între modul de salarizare a funcționarilor publici din sistemul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și restul funcționarilor public, prin neaplicarea procentelor de indexare periodică salariilor de bază în cursul anului 2007 respectiv cu 5 % începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu data de 1.10.2007;
- să se dispună obligarea la plata majorării salariale de 18% aplicată salariilor de bază ale funcționarilor publici pentru anul 2007 din cadrul Direcției Sanitar Veterinară și pentru siguranța Alimentelor;
- să fie obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale sus menționate și să plătească aceste drepturi salariale către funcționarii publici din tabelul anexat.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au fost discriminați prin OG nr. 2/2006 comparativ cu OG nr. 6/2007 în condițiile în care prin ultimul act normativ toți funcționarii publici au beneficiat de 3 majorări salariale. Prin neacordarea majorării salariale de 18% la salariul de bază în 3 tranșe în anul 2007 s-a creat o situație discriminatorie în privința drepturilor salariale ale funcționarilor publici din cadrul sistemului Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor față de ceilalți funcționari publici din sistemul bugetar.
Discriminarea suferită de reclamanți este incidentă cu prevederile art. 14 din Constituție cu art. 2 din OG nr. 137/2000 precum și cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin întâmpinare Agenția Națională a Funcționarilor Publici invocă în principal excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara, excepția neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii întrucât nu are competență în domeniul salarizării Autorității Național Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru siguranța Alimentelor H a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu există tratament discriminatoriu în condițiile în care prevederea unor drepturi in beneficiul unei categorii profesionale este o opțiune a legiuitorului și nu constituie un tratament diferențiat ce ar trebui sancționat, fiind vorba de situații obiectiv diferite.
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr.745/CA/01.04.2009 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți împotriva pârâților menționați.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că în cauză este cert că nu ne aflăm în prezența unei situații de discriminare în condițiile în care reclamanții au beneficiat de o majorare a salariilor de 25% începând cu luna decembrie 2006, majorare superioară procentului de 18% pentru anul 2007 de care au beneficiat ceilalți funcționari publici.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În esență se invocă în motivarea recursului prevederile art.304 pct.9 și 304/1 Cod pr.civilă, constând în greșita aplicare a legii deoarece prevederile nr.OG6/2007 și art.39 alin.2 din Legea nr.232/2007 de aprobare a nr.OG6/2007 conferă reclamanților dreptul la indexarea cu inflația a veniturilor salariale.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Pârâtul intimat Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța a interpretat și aplicat corect prevederile legale ce reglementează salarizarea funcționarilor publici, cât și normele internaționale convenționale care interzic discriminarea.
Pârâta ANSV solicitat prin întâmpinare menținerea hotărârii și respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate dar și în raport de prevederile art.304 ind.1 pr.civ,Curtea reține următoarele:
Recursul reclamanților este nefondat.
Așa cum corect a reținut instanța de fond reclamanții sunt funcționari publici, salarizarea acestora fiind prevăzută în anexa nr. II și III din OG nr. 2/2006 prin care s-au stabilit salariile de bază aferente anului 2006 pentru toți funcționarii publici, inclusiv pentru cei din sistemul Autorității Național Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. În conformitate cu prevederile art. 38 din Legea nr. 435/2006 s-a acordat o majorare salarială de 25% aplicată la salariul de bază stipulat în OG nr. 2/2006 funcționarilor publici din sistemul Autorității Național Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor începând cu luna decembrie 2006.
Prin OG nr. 6/2007 s-a stabilit modul de salarizare a funcționarilor publici pentru anul 2007, astfel că funcționarii publici menționați in anexele 1-5 au prevăzute 3 majorări salariale în procent total de 18%.
În mod corect a reținut instanța de fond că, salariile funcționarilor publici din cadrul Autorității Național Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor au fost prevăzute în anexa nr. 6 pct. I și II la OG nr. 6/2007 fără a fi acordate majorările procentuale aferente anului 2007.
Pentru anul 2007 salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată distinct, astfel pentru funcționarii publici s-a aplicat nr.OG6/2007, iar pentru personalul contractual nr.OG10/2007. În articolul 1 al OUG 10/2007 se prevede că n anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar,precum și indemnizațiile funcțiilor de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Este evident că reclamanții nu pot solicita aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar decât cele aplicabile funcționarilor publici, nu personalului contractual încadrat cu contract de muncă,nici personalului care ocupă funcții de demnitate publică, categoria funcționarilor publici fiind genul proxim celei din care fac parte reclamanții.
În anul 2007 în forma sa inițială aplicabilă până în iulie 2007, Ordonanța nr.6/2007 nu a prevăzut pentru funcționarii publici indexarea cu rata inflației, iar începând cu iulie 2007, în urma modificării aduse prin Legea nr.232/2007, art.39 din nr.OG6/2007 are următorul conținut "Pentru funcționarii publici și posturile corespunzătoare funcțiilor publice specifice preluate de Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene, în condițiile art.10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările și completările ulterioare, se păstrează salariile de bază și celelalte drepturi salariale acordate până la data de 31 decembrie 2006.
(2) de bază ale funcționarilor publici prevăzuți la alin. (1) se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care intră în vigoare legea de aprobare a prezentei ordonanțe cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007."
În art.39 alin.2 din nr.OG6/2007 modificată se prevăd dar numai pentru funcționarii publici preluați de la Ministerul Integrării Europene la Ministerul Economiei și Finanțelor indexări ale salariilor de bază cu 7 % față de decembrie 2006 începând cu 01.01.2007 și respectiv 11 % față de septembrie 2007 începând cu 01.10.2007.
Or, așa cum corect a reținut prima instanță, aceste prevederi nu se pot aplica decât categoriei expres prevăzută de lege. Aplicarea acestei prevederi prin extindere este interzisă de chiar principiul separării puterilor în stat, având în vedere că puterea judecătorească nu are competență legislativă și nu se poate substitui puterii legislative sau celei executive.
Legea internă nu creează discriminare între reclamanți și celelalte categorii de funcționari publici, căci este evident că aceștia au atribuții diferite și statut diferit.
În funcție de aceste criterii, există o justificare obiectivă a diferențierii, în condițiile în care munca este prestată în structuri diferite, iar natura muncii nu este identică.
Potrivit art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art.1 din OG nr.137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Unul dintre drepturile fundamentale este și dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală, consacrat de art.41 din Constituția României cât și de Codul muncii. În jurisprudența CEDO, cauzele și alții împotriva Olandei - 1976, împotriva Belgiei - 1979, Bouamar contra Belgiei - 1988 și împotriva Belgiei - 1991, s-a statuat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.
Mai mult, prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art.1 din OG nr.137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, aplicarea așa cum solicită reclamanții prin acțiune a prevederilor din OG nr.6/2007 și în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a stabilit-o expres și limitativ, ar constitui tocmai încălcarea normelor constituționale cuprinse în art.1 al.4 din Constituția României care consacră principiul separației puterilor în stat și ale art.61 al.1 potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin urmare, nu sunt încălcate reglementările internaționale care interzic discriminarea, respectiv art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din și nici Directiva nr.2000/78/CE.
Constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente cauzei, instanța apreciază că nu sunt incidente motivele de recurs invocate conform art.304 pct. 9 și 304/1 Cod pr.civilă.
În temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va fi respins recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL PERSONALULUI SANITAR VETERINAR AL JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr.745/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./7 ex./30.10.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Mariana Claudia Clonța, Carmen
