Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1104/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 1104/2009
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au fost pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant SINDICATUL LIBER AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL din cadrul DIRECȚIEI DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ N, reprezentat legal prin președinte, în numele și pentru următorii:, G, - funcționari publici, de recurenta-reclamantă, precum și de recurenții-intervenienți în nume propriu:, G, și )., împotriva sentinței civile nr. 53 CA din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamantul Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială N, în numele și pentru, -, - -, -, G, Greta, -, G, Și (), precum și intervenienții în nume propriu -, G, și (), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Direcția de Muncă și Protecție Socială N, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale ce constau în:
- suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25 % fiecare;
- sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu oct 2005 actualizat cu indicele de inflație;
- sporul de stabilitate și fidelitate,de 20 % din salariul de bază brut începând cu octombrie 2005;
- spor de suprasolicitare neuropsihică și stres de 10 %;
- contravaloarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
În ce privește suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, reclamanții au arătat că cele două sporuri nu au fost acordate, deși sunt prevăzute de dispoziții legale în vigoare și chiar dacă plata acestor sume a fost temporar suspendată prin lege, suspendarea a încetat în momentul de față.
Cu privire acordarea sporului de confidențialitate, reclamanții au menționat prevederile art. 46 din Legea 188/1999 prin care li s-a stabilit obligația de a păstra confidențialitatea datelor, caz în care drepturile corelative acesteia sunt cele prevăzute la art. 26 din Legea 53/2003.
Reclamanții au semnalat că unele categorii de funcționari publici au primit aceste sporuri, încălcându-se principiul legalității, imparțialității și obiectivității prevăzute de art. 3 din Legea 188/1999.
Reclamanții au precizat că, pentru funcționarii publici care desfășoară activități cu publicul în cadrul instituției, se impune acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, determinând astfel ridicarea calității serviciilor prestate în favoarea cetățenilor.
Cu privire la tichetele de masă și cadou, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1 din Legea 142/1998 și art. 1 din Protocolul adițional la CEDO.
Reclamanții au depus în sprijinul cererii practică judiciară relevantă în materie și dispozițiile de numire în funcții.
La termenul de judecată din data de 20 2009 reclamanții au solicitat disjungerea cererii formulate în numele celor ce au calitatea de personal contractuale.
Prin sentința civilă nr. 53/CA/12 februarie 2009, Direcția de Muncă și Protecție Socială a disjuns cererile formulate de cei ce aveau calitatea de personal contractual și a respins acțiunea funcționarilor publici ca neîntemeiată, în considerarea următoarea argumente:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești constând în diferite sporuri salariale.
Tribunalul a constatat că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
S-a reținut totodată, că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Tribunalul a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Trebuie semnalat în acest context că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, " sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Or, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 astfel că instanțele judecătorești nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, tribunalul a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială N, în numele și pentru următorii reclamanți:, -, - -, -, G, Greta, -, G, Și (), precum și intervenienții în nume propriu -, G, Și ().
Recurenții au susținut că instanța de fond a făcut o aplicare a legii în litera și nu în spiritul său, fără a avea în vedere că drepturile solicitate sunt prevăzute de art. 31 al. (1) și (2) din Legea 188/1999 și pot fi considerate un "bun", în sensul art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
De asemeni, susțin recurenții, nu s-a avut în vedere practica judiciară în aceeași chestiune de drept și faptul că s-a ajuns la situații în care colegii de birou din cadrul aceleiași instituții încasează drepturi bănești în cuantumuri diferite, astfel că se poate invoca discriminarea.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată neîntemeiat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este adevărat că reclamantul a indicat temeiul legal pe care a apreciat că se întemeiază sporurile solicitate prin acțiune; instanța de fond a expus în motivarea hotărârii argumentate de fapt și de drept pentru care a considerat că funcționarilor publici în numele cărora acționează reclamantul nu li se cuvin drepturile bănești solicitate.
Argumentele instanței de fond sunt întemeiate și însușite ca atare de curte, urmând a mai fi reținute punctual următoarele aspecte:
În ce privește sporul de confidențialitate: așa cum s-a reținut la fond, reclamanții nu se încadrează în categoriile funcționarilor publici care pot beneficia de acest spor, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. (a) din nr.OG 6/2007.
Nu poate fi vorba de o lacună a legii speciale, care să conducă la aplicarea legii generale, respectiv Codul Muncii.
Faptul că funcționarii publici au obligația de a respecta secretul de serviciu și de a păstra confidențialitatea în legătură cu fapte, informații sau documente de care iau cunoștință, nu echivalează cu dreptul la plata unui spor pentru acest lucru.
Atâta vreme cât drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt stabilite de dispozițiile art. 31 al. l din legea 188/1999 republicată și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, iar art. 15 lit. (a) din OG6/2007 prevede expres și limitativ categoriile de funcționari care beneficiază de spor de confidențialitate (enumerare din care sunt excluși reclamanții), este evident că acest capăt de cerere este nefondat.
În ce privește sporul de stabilitate și de fidelitate, curtea reține că, într-adevăr, Legea 188/1999 face referire la principiul stabilității în exercitarea funcției publice, dar nu prevede nici un drept de natură salarială în aplicarea acestui principiu.
Faptul că alte categorii de funcționari publici beneficiază de astfel de sporuri, prin reglementări specifice, nu poate conduce la aplicarea - prin extindere - a acestor dispoziții legale și asupra altor categorii de funcționari publici.
O astfel de interpretare ar fi contrară Deciziei nr. 820/2008 al Curții Constituționale (Monitorul Oficial nr. 537/16 iulie 2008), care interzice "expresis verbis" instanțelor de judecată să înlocuiască acte normative cu putere de lege cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, funcționarilor din speța de față nu le sunt aplicarea dispozițiilor speciale invocate (care se aplică doar categoriilor expres menționate), nu pot fi acordate reclamanților alte drepturi decât cele prevăzute de Legea 188/1999 și de legile speciale de salarizare.
Aceleași argumente sunt valabile și în ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres.
Cererea de acordare a tichetelor de masă a fost respinsă în mod întemeiat, avându-se în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14/18 februarie 2008, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii cu privire la acest aspect, dezlegarea dată acestei probleme fiind obligatorie potrivit art. 329 al. (3) Cod procedură civilă.
În ce privește suplimentarea postului și suplimentarea treptei de salarizare, curtea reține următoarele:
Instanța de fond a avut în vedere faptul că sporurile solicitate prin acțiune sunt prevăzute de art. 31 al. (1) lit. (c) și (d) din Legea 188/1999, dar a constatat că nu există dispoziții legale care să permită cuantificarea acestor sporuri, iar atribuția de a stabili cuantumul acestor drepturi salariale aparține în mod exclusiv puterii legiuitoare sau celei executive, dar nu instanțelor de judecată.
Nu este posibilă stabilirea cuantumului celor două sporuri prin asimilare cu sporurile prevăzute de alte acte normative, pentru alte categorii de funcționari, așa cum solicită recurenții - reclamanți, întrucât dacă s-ar proceda în această manieră s-ar încălca dispozițiile deciziilor Curții Constituționale nr. 810, 819, 820 din 2008, prin care s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența de înlocui (sau completa) acte normative cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Deciziile Curții Constituționale sunt definitive și obligatorii, potrivit art. 31 al. (1) din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Ca urmare, instanțele de judecată nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care - în prezent - nu este posibil de exercitare efectivă (cum corect a reținut instanța de fond).
În ce privește cel de-al doilea aspect invocat de recurenți, legat de principiul aplicării unitare a legii, împrejurarea că, în cauze similare, funcționarilor publici din cadrul altor instituții publice le-a fost recunoscut dreptul la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, de către alte instanțe, nu reprezintă un argument de natură a afecta situația de fapt și a influența dispozițiile aplicabile, în condițiile în care în sistemul judiciar român practica instanțelor nu constituie izvor de drept.
Rolul de regulator al divergențelor de jurisprudență revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar existența unei jurisprudențe diferite la nivelul instanțelor de judecată este consecința inerentă a unui sistem de drept bazat pe un ansamblu de instanțe de recurs.
Față de considerentele expuse, constatând că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în raport de dispozițiile art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile de față, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile contencios administrativ declarate de recurentul-reclamant SINDICATUL LIBER AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL din cadrul DIRECȚIEI DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în P N,-, - parter, județul N, reprezentat legal prin președinte, în numele și pentru următorii:, G, - funcționari publici, de recurenta-reclamantă, cu domiciliul în P N,-, -. B,. 20, județul N, precum și de recurenții-intervenienți în nume propriu:, cu domiciliul în P N,-, județul N, cu domiciliul în P N,-, -. B,. 65, județul N, cu domiciliul în P N,-, -. A,. 16, județul N și)., cu domiciliul în P N,-, -. A,. 41, județul, împotriva sentinței civile nr. 53 CA din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți:DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ N,cu sediul în P N,-, - parter, județul N și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. -. - nr. 2-4, sector 1, intimații-reclamanți:și,ambii cu domiciliul ales în P N,-, - parter, județul N și intimații-intervenienți în nume propriu:,cu domiciliul în P N,-, --6,. 18, județul N,G,cu domiciliul în P N,-, -. B,. 34, județul N, cu domiciliul în P N,-, -. județul N, cu domiciliul în P N, str. - -. 4A,. 54, județul N,-, cu domiciliul în R, B-dul -. 2,. C,. 97, județul N și, cu domiciliul în Comuna,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. Red. St. tehnored. 17 ex. 07 dec. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Maria Violeta
