Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1105/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcț. publici -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1105
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Primăria Orașului - prin primar cu sediul în oraș, județul B, împotriva sentinței nr. 410 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea nregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 19.01.2009 reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului - prin primar a solicitat obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul tarifar de încadrare și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 04.11.2005, până la data pronunțării sentinței și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art.29 din Legea nr.188/1999 modificată, că prin nr.OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Mai arată reclamanta că anterior introducerii acțiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea a fost refuzată.
În drept s-a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr.410 din 25 martie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească acesteia, sumele reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrată de reclamantă, - funcționar public, începând cu data de 04.11.2005 - până la data de 25 martie 2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată a respins cererea privind acordarea pentru viitor a acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare;
Or, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art.25 din aceeași lege a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Instanța consideră că sporurile solicitate sunt întemeiate începând cu data prevăzută expres prin art.25 din Legea nr.161/2003 - întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, s-a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 al. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Față de lipsa prevederii acestor sporuri prin nr.OG6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, instanța a constatat că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prevăzute de art.62 din Legea nr.24/2000 - respectiv, printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Instanța de fond a respins capătul de cerere referitor la acordarea acestor drepturi pentru viitor, întrucât acțiunea vizează nerecunoașterea unor drepturi prevăzute de lege, neavând un caracter cert pentru viitor.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Primăria orașului, criticând sentința ca fiind nelegală.
În motivare, pârâta învederează că deși Legea nr. 188/1999 prevede la art. 31 alin. 1 lit. c) și d) aceste suplimente ca făcând parte din salariul funcționarului public, nici o prevedere legală nu specifică care este cuantumul acestor drepturi, considerând că procentul de 25% trebuia negociat prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. Totodată mai menționează că la nivelul primăriei nu este încheiat un contract colectiv de muncă.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanta nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Drepturile reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială de reclamantă.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Cât privește critica ce vizează cuantumul acestor suplimente, Curtea observă că în fapt instituția publică își invocă propria culpă, faptul că la nivelul unității nu este încheiat contract colectiv de muncă ( acord colectiv ar fi fost mai corect, dată fiind calitatea de funcționari publici a reclamanților ) fiind imputabil exclusiv organelor de conducere, în lipsa acestuia, solicitarea reclamantei privind cuantumul de 25 % apărând a fi acestei instanțe, rezonabilă.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Orașului - prin primar cu sediul în oraș, județul B, împotriva sentinței nr. 410 din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/11.06.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Dana, Artene
