Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1094
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.437 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat care substituie pe avocat pentru reclamantul intimat -, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul reclamantului intimat depune la dosar delegație de substituire și actele solicitate privind achiziționarea autoutilitarei. ( filele nr. 8 - 22 dosar )
Instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantului intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr.271/86 din 12.01.2009, reclamantul - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice a mun. S, obligarea acesteia la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 15.505 lei și dobânda legală, calculată de la data achitării și până la restituirea integrală.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
La data de 26.05.2008 a achitat, pentru autoturismul marca Mercedes Sprinter 316 CDI, achiziționată din Germania suma de 15.505 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
La calcularea acestei taxe s-au avut în vedere dispozițiile art.2141Cod fiscal.
Prin introducerea acestei taxe s-au încălcat dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul
Această taxă de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, conform cărora "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Conform reglementărilor legale de la data înmatriculării autoturismului a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 15.505 lei, taxă introdusă prin Legea nr.343/2006 în Codul fiscal, conform dis.art.2141-2143Cod fiscal.
Prevederile menționate, respectiv dispozițiile din Tratatul Comunității Europene, limitează libertatea statului în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea unor taxe discriminatorii.
Astfel, este interzisă în mod expres discriminarea fiscală între produsele de import și cele de export.
Potrivit dispozițiilor inserate în Constituție, respectiv art.148 alin.1,2,3,4, normele comunitare au prioritate față de normele interne.
Taxa de primă înmatriculare reprezintă o restricție abuzivă cu caracter discriminatoriu percepându-se pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de origine, în timp ce autoturismele deja înmatriculate la noi în țară, taxa nu se mai percepe în cazul vânzării ulterioare.
Drept urmare, taxa a fost ilegal încasată, motiv pentru care solicită restituirea acestei și dobânzile legale aferente sumei încasate până la data plății efective, conform OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr.356/2002.
Prin întâmpinare, pârâta Sas olicitat respingerea cererii ca nefondată.
A arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxa distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate ( introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe ) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai susținut pârâta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008.
Art.11 din acest act normativ instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Prin sentința nr.437 din 12 martie 2009 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului și obligat pârâta să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare în suma de 15.505 lei, achitată cu chitanța seria - nr.- din 28.05.2008, precum și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
Doctrina definește impozitul ca fiind acea contribuție bănească, obligatorie si cu titlu nerambursabil, care este datorată la buget de către persoanele fizice si juridice pentru veniturile care le obțin, pentru bunurile pe care le produc si distribuie sau pentru serviciile și lucrările pe care le prestează. Așadar, ca regula generală, impozitul este o contribuție obligatorie, necondiționată, în sensul că, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de către autoritatea publica.
Spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii, persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Așadar, intre impozite si taxe exista unele deosebiri, printre care:
- n cazul impozitului lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statului, situația fiind inversă în ce privește taxele;
- cuantumul lor se determină diferit;
- termenele de plată sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.
Ca atare, față de aspectele anterior expuse, taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât si alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. A invocat prevederile art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE ) a Consiliului Comunităților Europene care reglementează că " dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri ".
A mai învederat recurenta că prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008, prin art. 11 din acest act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actele dosarului, Curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute,Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.437 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/10.05.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Dana, Artene
